Șantajată sexual și amenințată cu poliția după o tentativă de furt din magazin: cum pot să mă apăr de individ și de toate amenințările lui?

Concluziile dvs pe care le credeti logice, nu trebuie sa fie neaparat si legale.
Daca a achitat ulterior bunul sustras, nu inseamna ca nu mai exista fapta de furt.
Din punct de vedere legal, politia daca a fost sesizata pentru furt, este obligata sa incheie un PV de constatare si sa se sesizeze din oficiu, deoarece a aflat pe aceasta cale de savarsirea unei infractiuni, asa prevede C.p.p., nu spun eu.
Daca politia a procedat in alt fel, este alta discutie.
ART. 292 c.p.p.
Sesizarea din oficiu
Organul de urmărire penală se sesizează din oficiu dacă află că s-a săvârşit o infracţiune pe orice altă cale decât cele prevăzute la art. 289 - 291 şi încheie un proces-verbal în acest sens.

Mesajele rămân în continuare în telefon iar la următoarea procedura în caz de voi fi citata de politie am sa menționez despre respectivul angajat al firmei de paza.
Mulțumesc metru răspuns

marianliviuh a scris:

Odată ce a-ți achitat produsul iar cei de la magazin nu au făcut plângere atunci nu prea mai au ce sa faca. Asta așa pe scurt ca să bu intrăm in amănunte.
Teoretic cei de la magazin se mai pot duce să facă plangere dar e cam greu deoarece cei de la poliție au încheiat o fișă de caz, pt acel apel la 112 iar acolo apare altceva sau reprezentanții nu doresc sa depuna plângere.
Mai depinde si dacă magazinul era un mic magazin sau aparținând unui lanț si ce funcție îndeplinea cel care v-a prins. In fine discuția e lungă, dar pe scurt eu zic ca nu mai au ce să facă. Dacă hartuirea si santajul continuă formulati-i dumneavoastră plângere. Păstrați mesajele si înregistrați convorbirile.

Nu intenționez sa fac greșeala a doua oara. Mulțumesc pentru sfaturi

nicunicolae10 a scris:

Nu sunt avocat ,dar daca ne punem mintea la contributie ajungem la niste concluzii logice. Din moment ce nu sa facut un proces verbal de constatare,nu a fost dusa la politie pentru interogare,bunul a fost achitat mai exista fapta de furt domnule avocat Patrascu?Eu cred ca nu.Acum avem o situatie de santaj din care puteti iesi in 2variante.Va schimbati numarul de telefon pentru a nu mai avea nici o legatura cu smecherul de la magazin sau varianta 2 mai lungiti putin legatura cu acest pesonaj,dupa care va duceti si faceti plangere la parchet.Eu unul as alege varianta 2 dar o sa se ajunga cu siguranta la un proces si povestea o sa ajunga probabil si la urechile familiei dvs.Greseli facem toata viata ideal ar fi sa invatam sa nu le repetam.Succes

Organele judiciare se pot sesiza din oficiu, in cazul infractiunii de furt calificat.

Asadar, nu este obligatorie plangerea penala, pentru a se derula acte de cercetare penala.

Raspundeti penal.

Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Aceasta este una personala, bilaterala, intervine intre dumneavoastra si persoana vatamata.

Retinand paguba infima, precum si indepartarea prejudiciului, procurorul, pe cale de ordonanta , poate dispune renuntarea la urmarire penala.( existand posibilitatea de a dispune prestarea unei munci neremunerata, in folosul comunitatii ).

Ordonanta de renuntare la urmarire penala se confirma in instanta, judecatorul verificand legalitatea si temeinicia ordonantei.

(art.318 din Codul de procedura penala ).

Practic, nu este un interes public in continuarea urmaririi penale.

Art. 318. Renuntarea la urmarirea penala

(1) In cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala cand constata ca nu exista un interes public in urmarirea faptei.

(2) Interesul public se analizeaza in raport cu:
a) continutul faptei si imprejurarile concrete de savarsire a faptei;
b) modul si mijloacele de savarsire a faptei;
c) scopul urmarit;
d) urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii;
e) eforturile organelor de urmarire penala necesare pentru desfasurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei si la timpul scurs de la data savarsirii acesteia;
f) atitudinea procesuala a persoanei vatamate;
g) existenta unei disproportii vadite intre cheltuielile pe care le-ar implica desfasurarea procesului penal si gravitatea urmarilor produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii.

(3) Cand autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute in vedere si persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului dupa savarsirea infractiunii si eforturile depuse pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii.

(4) Atunci cand autorul faptei nu este identificat, se poate dispune renuntarea la urmarirea penala prin raportare doar la criteriile prevazute la alin. (2) lit. a), b), e) si g).

(5) Nu se poate dispune renuntarea la urmarirea penala pentru infractiunile care au avut ca urmare moartea victimei.

(6) Procurorul poate dispune, dupa consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta sa indeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa inlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia;
b) sa ceara public scuze persoanei vatamate;
c) sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile, in afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca;
d) sa frecventeze un program de consiliere.

(7) In cazul in care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul sa indeplineasca obligatiile prevazute la alin. (6), stabileste prin ordonanta termenul pana la care acestea urmeaza a fi indeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligatii asumate prin acord de mediere incheiat cu partea civila si care curge de la comunicarea ordonantei.

(8) Ordonanta de renuntare la urmarire cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind masurile dispuse conform alin. (6) din prezentul articol si art. 315 alin. (2)-(4), termenul pana la care trebuie indeplinite obligatiile prevazute la alin. (6) din prezentul articol si sanctiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum si cheltuielile judiciare.

(9) In cazul neindeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor in termenul prevazut la alin. (7), procurorul revoca ordonanta. Sarcina de a face dovada indeplinirii obligatiilor sau prezentarea motivelor de neindeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului.

(10) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala este verificata sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, iar cand a fost intocmita de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Cand a fost intocmita de un procuror de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ordonanta este verificata de procurorul-sef de sectie, iar cand a fost intocmita de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui parchet.

(11) Dispozitiile alin. (10) se aplica in mod corespunzator atunci cand ierarhia functiilor intr-o structura a parchetului e stabilita prin lege speciala.

(12) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala, verificata potrivit alin. (10), se comunica in copie, dupa caz, persoanei care a facut sesizarea, partilor, suspectului, persoanei vatamate si altor persoane interesate si se transmite, spre confirmare, in termen de 10 zile de la data la care a fost emisa, judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.

(13) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare si dispune citarea persoanelor prevazute la alin. (12).

(14) Judecatorul de camera preliminara hotaraste prin incheiere motivata, in camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevazute la alin. (12), precum si cu participarea procurorului, asupra legalitatii si temeiniciei solutiei de renuntare la urmarirea penala. Neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica solutionarea cererii de confirmare.

(15) Judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea si temeinicia solutiei de renuntare la urmarirea penala pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a inscrisurilor noi prezentate si, prin incheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulata de procuror. In cazul in care respinge cererea de confirmare, judecatorul de camera preliminara:
a) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarire penala si trimite cauza la procuror pentru a incepe sau a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune in miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
b) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarirea penala si dispune clasarea.

(16) Incheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (15) este definitiva. In cazul in care judecatorul a respins cererea de confirmare a solutiei de renuntare la urmarirea penala, o noua renuntare nu mai poate fi dispusa, indiferent de motivul invocat.

Legiuitorul a prevăzut ca, la analiza interesului public să se aibă în vedere urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii precum și persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, dar şi atitudinea procesuală a părţii vătămate.
Interes public nu înseamnă numai analiza modului şi mijloacelor în care a fost săvârşită infracţiunea de către suspect, atitudinea suspectului după săvârşirea faptei, anume eforturile depuse pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi circumstanţele personale ale suspectului, ci şi interesul cetăţeanului, părţii vătămate în cazul nostru, care are drepturi recunoscute şi garantate de Constituţie şi care s-a adresat autorităţilor publice pentru apărarea şi garantarea drepturilor sale.