Decădere din drepturi

Nu exista nici o hotărâre judecătorească ca el are drept de vizita, etc.
Acum i-am blocat cam tot ce putea fi blocat, copilul este foarte traumatizat din cauza lui. Am sa caut sa obțin un ordin de protecție.

Eu cred ca abordarea problemei ar trebui sa inceapa prin a se vedea cauza exacta a problemelor psihologice ale copilului.
Daca a intrat in depresie din acest motiv veti avea un proces foarte dificil.
Ar fi posibil un ordin de protectie daca veti dovedi ca asa este desi eu nu am mai intalnit asa ceva.
Este o situatia foarte complicata din punct de vedere juridic deoarece tatal are dreptul la legaturi personale chiar si in acest caz, chiar daca prin atitudinea sa a generat o astfel de situatie.
Probabil.se va ajunge la consiliere psihologica a minorului pentru a fi convins sa isi vada tatal.
Va conta foarte mult si opinia psihologilor.

In ce fel l-a cautat, cum l-a abordat sau cum de a ajuns sa faca copilul o trauma din asta ? Astea sunt detalii care vor face diferenta intre a obtine un ordin de restrictie sau nu..
Va va ajuta si raportul psihologului.

Giulia1978 a scris:

Nu exista nici o hotărâre judecătorească ca el are drept de vizita, etc.

Dreptul la legături personale al părintelui nerezident il dă legea din oficiu.
Nu instanța de judecată dă dreptul la legături personale, ci îl limitează la un program pe zile și intervale orare.

Dacă judecătorii vor judeca corect, nu veți putea obține ordin de restricție împotriva părintelui nerezident.

Referitor la decăderea din drepturi, nici nu aveți calitatea procesuală să cereți așa ceva, ci doar DGASPC-ul poate cere în instanță decăderea din drepturi a unui părinte, sau chiar al ambilor.

Accesul părintelui NEREZIDENT la informații privitoare la minor reprezintă un drept fundamental al oricărui părinte cu privire la copiii săi, drept ce poate fi restricționat doar în condiții excepționale legate de faptul că accesul la astfel de informații din partea părintelui natural ar putea reprezenta un risc pentru minor. Acest drept este consfințit de nenumărate documente internaționale ca de pildă Convenția de la Strasbourg din 2006 asupra asupra relațiilor personale care privesc copiii, Convenția de la Haga din 1980 sau Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acest drept este menționat de asemenea în Principiile Dreptului European cu Privire la Autoritatea Părintească (principiul 3:29). În România, acest drept este reglementat de către Legea 272/2004. Acest drept nu poate fi restricționat decât de către instanța de judecată atunci când furnizarea acestor informații către părintele în cauză ar contraveni interesului superior al copilului. În România sunt însă mulți părinți care, în urma divorțului nu mai reușesc să aibă acces la informațiile privitoare datorită unor sentințe judecătorești neclare și a necunoașterii de către părinții ce primesc încredințarea minorilor a obligațiilor lor legale.


Foarte bine de stiut este faptul ca parintele care nu locuieste cu minorul pastreaza totusi toate celelalte drepturi pe care le are in mod normal in legatura cu acesta.

Astfel, potrivit art. 401 NCC, parintele sau, dupa caz, parintii separate de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.

Desigur, in cazul de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept.

Desi nu locuiesc impreuna, fostii soti/fostii concubini au obligatia de a contribui la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.

Art. 400 NCC prevede faptul ca pot exista şi situaţii excepţionale în care este în interesul superior al copilului ca instanţa să stabilească locuinţa acestuia la alte persoane (de exemplu la bunici, altă rudă sau persoană), sau într-o instituţie de ocrotire.

În acest caz, persoanele respective sau instituţia de ocrotire supraveghează copilul şi fac tot ce este necesar pentru asigurarea sănătăţii, educaţiei şi învăţăturii sale.

Potrivit Legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copiilor, rasunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile fata de copil tinand seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.


Parintele nerezident (cel care nu locuieste cu minorul) are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.

Potrivit art. 18 din Legea 272 relatiile personale se pot realiza prin:
a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) gazduirea copilului, pe perioada determinata, de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit;
d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
f) transmiterea de catre persoana la care locuieste copilul a unor informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
g) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament intr-un loc neutru in raport cu copilul, cu sau fara supravegherea modului in care relatiile personale sunt intretinute, in functie de interesul superior al copilului.

Problema este ca 'tatal' nu a cerut nimic acum 15 ani când am divorțat, nu a cerut drept de vizita, absolut nimic, nu a contribuit cu nimic timp de 15 ani, iar acum prezenta lui în viata copilului ai face rău,

Problema este ca tatăl nu la cautat 15 ani, Analiza psihologului poate dovedi ca el este cauza depresiei. Copilul este deja internat la o instituie de pshiologie
Copilul urmează ședințe la psiholog, 15 ani nu a fost căutat de "tatăl" lui, Copilul a simțit lipsa tatălui, dar asa zisul "tata" nu a vrut sa aibă vreo legătură cu el