Relocarea minorului cu mama in strainatate

Va multumesc pentru raspuns.
Din pacate, "tatal " nu s-a prezentat in instanta pe parcursul a 2 ani cat a durat procesul de exercitare exclusiva a autoritatii parintesti solicitate de mine, avand in vedere multiplele temeiuri legale, citat si notificat fiind de nenumarate ori de instanta la toate adresele unde locuieste, la serviciu, pe email, prin ministerul Justitiei, autoritatile britanice.
Ce se poate face totusi in aceasta siuatie in care "tatal " ignora toate autoritatile iar mie nu imi mai raspunde de 2 ani la emailuri?
Cum as putea exercita autoritate parinteasca in comun cu un astfel de "parinte "? Nu inteleg pe ce s-a bazat instanta cand a stabilit o asemenea situatie imposibil de realizat, unde este interesul copilului? Care este viitorul unui copil pentru care instanta refuza sa instituie dreptul mamei de a decide pt minora, ca fiind singurul parinte cu interes pt copil?

Exista printre dvs sau cunoasteti un avocat care sa ma reprezinte in instanta pentru aceasta cauza? Pentru elementul de extraneitate, raportat la legea britanica confirm ca am cunostinte in acest sens, intrucat hotararea trebuie sa respecte atat legea Romana, reglementarile Europene cat si exigentele statutelor britanice- ca stat de executare.

La notar el nu se va prezenta pentru ceva ce nu ii aduce vreun beneficiu direct. Din cate il cunosc ar veni doar ca sa stabilim cum scapa de copil, ca asta este singurul lui interes, de asta ma gandeam cum as putea gasi legal o cale. S-ar putea face in act prin care sa isi dea consimtamamtul la adoptia copilului De catre o terta persoana care sa preia drepturile lui parintesti? Cine poate fi acea persoana? Neaparat sotul meu? Pot fi si eu sau o ruda de-a mea?
Multumesc
gi-jane2 a scris:

As mai vrea sa stiu daca legea prevede vreo modalitate prin care tatal sa renunte la drepturile sale parintesti in favoarea mea sau a unei terte persoane? Se poate face un astfel de act la notar?

NU, dar se poate prezenta in instanta sa fie de acord cu cererea dvs de exercitare a autoritatii parintesti.
La notar s-ar putea prezenta sa isi dea acordul ca dvs sa plecati si sa va mutati in Africa de sus

daca dvs veti ramane mama, copilul nu poate fi adoptat decat de sotul sau partenerul dvs, iar tatal firesc va trebui sa isi dea acordul.

poate veti castiga in calea de atac

Daca in hotarearea Britanica de relocare a minorului in Romania exista prevederea ca Reclamanta mama (eu) pot calatori in strainatate alaturi de minora oricand, indiferent de tara, pentru o perioada de maxim 28 de zile, fara acordul tatalui, mai este nevoie sa solicit instantei Romane suplinirea acordului tatalui la deplasarea in strainatate?
Este suficient daca arat acest document la aeroport? (Tradus & legalizat)
Mentionez ca minorul are dubla cetanie- Romana & Britanica.
De altfel observ ca daca as opta pentru aplicarea legii Romane, as avea nevoie de o sentinta la fiecare calatorie, cu indicarea tarii si perioadei calatoriei, facand dificila realizarea efectiva a calaroriei respective, avand in vedere durata proceselor in instantele Romanesti.
Momentan minorul are pasapoarte valide atat Roman cat si Britanic, la expirarea celui Romanesc ar trebui as depun in instanta cerere de suplinire a acordului tatalui pentru eliberarea unui nou pasaport sau depun solicitarea de emitere direct la Pasapoarte, avand in vedere ca nu este primul pasaport emis?

Multumesc frumos!

Cred că ar fi posibil să călătoriți cu minora în străinătate, dar ca să fiți sigură întrebați și la Poliția de Frontieră. Însă, chiar dacă ieșiți din țară cu minora și decideți să nu vă mai întoarceți în România veți putea fi acuzată de tatăl minorei de răpire internațională de copii. Din ce spuneți, tatăl nu este prezent în viața minorei, astfel că este puțin probabil să aibă vreo reacție.

Doamna, mergeti sa discutati cu un avocat sau chiar sa auziti mai multe opinii. Mutarea in alta tara in functie de interesul dv. nu e ceea ce urmareste legea romana. Daca vreti o solutie rapida, rugati-va partenerul sa se mute aici, e mai simplu si rapid.
Cat priveste hotararea romaneasca, nu stiu in ce temei ea trebuie sa respecte legislatia britanica si nici de ce Marea Britanie ar fi statul de executare.
Mentionez ca, in conformitate cu legea romana, un copil nu se ia de la un parinte si se paseaza pe numele altuia asa usor. Trebuie sa existe motive pentru asta.
Sunt de acord cu dv. cum ca acest dezinteres trebuie cumva taxat, insa practica romana este contrara acestei idei. dealtfel, rareori ea este justificata.