Divort cu minor. Domiciliu

Buna,

Sunt fericitul tata al unei printese. Din pacate de cativa ani (aprox 4), sotia mereu isi face legaturi amoroase, pe care le descopar mai ales din atitudinea ei fata de mine. Mereu zice ca eu imi fac scenarii si sa imi vad de treaba mea. Cam de atunci au inceput discutiile despre divort, dar ea mereu imi zice sa il depun eu. Aproape lunar de 3-4 ani imi cere sa plec de acasa, sa o las sa isi traiasca viata si ca nu mai simte nimic pentru mine.
Avem un copil impreuna, care este si motivul pentru care nu am facut acest pas. El este lumea mea, scopul meu in viata si as sacrifica orice pentru ea. Recunosc ca ne implicam aprox in mod egal in cresterea si educarea ei, afectiunea ei fata de amandoi e la fel, nu stie ce e bataia sau lipsurile. E un copil de 6 ani vesel, frumos,foarte destept si cu alte cuvinte lumina ochilor nostri.
De ceva timp, de cand am aflat de ultima escapada amoroasa a sotiei, aceasta a consultat un avocat si doreste ea sa intenteze divortul pentru ca o incurc in a se desfasura in voie.
Mentionez ca m-am inchis fata de ea, ea nu mi-a mai oferit lucruri firesti intr-o casnicie (intimitare, incredere, afectiune), eu m-am restras emotional fata de ea si cat de cat financiar, dar fara a fi afectate cheltuielile ce tin de casa sau copil.
Pe parcursul timpului am avut mai multe tentative despre a discuta cu ea si a ajunge la un consens in legatura cu copilul, dar au esuat. Eu as dori daca se poate sa imi petrec jumatate din timp cu el, in ultimul timp am vazut ca incep sa apara decizii favorabile si la noi in acest sens, contrar vechii obisnuinte de 2 we pe luna, ceea ce inseamna ca instantele se adapteaza pana la urma realitatii si binelui copilului. Sotia doreste custodia clasica si nu vrea sa auda de altceva.

Problemele mele pe scurt sunt:

1. Din momentul in care e intentat divortul, ma poate obliga sa parasesc domiciliul, atata timp cat nu sunt violent si ma implic fata de copil? Doresc sa lupt pe orice cale si oricat pentru a obtine cat mai mult timp alaturi de printesa mea si de aceea nu am parasit-o pana acum, cu toate ca fata de mama ei aveam toate motivele. Doresc sa divortez de mama ei dar nu de ea.
2. Pot sa fiu reprezentat de mai mult de un avocat, pentru a face front comun si pentru a incerca sa schimb mentalitatea invechita si de a incerca obtinerea domiciliului alternativ? Studii de caz, psihologice, recomandati europene. In toate cercetarile e demonstrat ca ideal este 2 saptamani alternativ sau o luna alternativ
3. Am incercat sa ii recomand sotiei mai multe lucrari despre ceea ce e mai bine pentru un copil dupa divort si cum trebuie sa ne comportam noi. Nu e receptiva la altceva decat conceptiile ei si mereu sustine ca nu poate trai copilul 2 saptamani fara ea. E discriminare pentru ca acelasi lucru l-as putea zice si eu. Cum as putea sa o fac sa vada totul din prisma a ce e mai bine penteu copil si nu pentru ea? Mediere nu, psiholog nu, discutii rationale nu.
4. Avand in vedere ca inca locuim impreuna, cand inaintea, in timpul procesului sau dupa proces va trebui sa ma mut in chirie? Cand se face ancheta psihosociala trebuie sa am un alt domiciliu? Mentionez ca voi putea oferi conditii cel putin la fel de bune ca si acum si cu siguranta in acelasi cartier

Stiu ca sansele de a obtine domiciliul alternativ sunt inca la noi reduse, dar voi lupta pana la ultima resursa pentru a avea un copil echilibrat, fericit si care sa simta ca are 2 parinti care se ocupa de ea fizic si afectiv in mod egal ca si pana acum.

Eu am fost in aceasta situatie, stiu cum e sa tina tatal tau la tine si tu la el si sa il vezi doar 2we pe luna. Mereu am ramas marcat, inca si acum mai sunt cand imi amintesc. Consider ca mi-a fost rapit un drept pe care il aveam de a petrece timp mai mult si cu tatal meu, de a ma putea sprijini mai mult. Mereu plageam cand plecam de la el si cateva zile dupa eram trist si ma gandeam cum ar fi daca.... Abia pe la 14 ani am inceput sa fiu catusi de cat bine, sa inteleg ca o mama care ma iubea enorm si avea o ambitie prosteasca de a nu il suporta pe tata, de a nu il mai iubi, m-a privat de dreptul de a avea o relatie sanatoasa cu tata. Acum eu cu tatal meu si cu fratii mei vitregi suntem in relatii foarte bune, dar consider ca mi-au fost furati cel putin 10 ani de dragoste si dezvoltare emotionala corecta, de multe ori avand si ganduri negre

Nu vreau ca printesa mea sa treaca prin acelasi lucru ca si mine, si mi s-ar rupe sufletul daca va fi asa.