Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
Caz.O mama divortata de 25 de ani,in varsta de 70 ani,tatal decedat in 2011, vrea sa imparta celor doi fii mostenitori,majori,o curte de 1200 mp la tara, pe care este proprietara , prin contract de vanzare-cumparare ori prin donatie,cate o jumatate din suprafata respectiva fiecaruia.Mai este nevoie ca cei doi fii sa faca succesiunea dupa tata in acest sens?
Bineînțeles.
Și atunci, nu are cum să vândă mama câte o jumătate din ceea ce nu are (nu are întregul).
Sunt 3 coproprietari care ar avea ceva de împărțit (cred că ar fi mai potrivit un act de partaj).
Dacă bunul a fost comun, atunci mama are 5/8 și copiii au împreună 3/8.
In acte,mama respectiva este singurul titular.Act de vanzare -cumparare.Mai concret.Dupa decesul parintilor,fratii i-au vandut fiecare partea lor mamei ,actul de vanzare-cumparare intocmit la notar.Cei doi baieti nu locuiesc in aceeasi casa ci fiecare are casa lui,casatoriti fiind.
romascanu
Moderator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Dle. anonim71,
De regulă, răspunsurile mele sunt de tipul: DACĂ ... ATUNCI ...
De ce? Fiindcă am constatat deseori că între ceea ce povestește omul și ceea ce rezultă din actele lui, pe care le citesc cu ochii mei, există o distanță cam de la pământ la lună.
Spuneți că frații i-au vândut mamei. Adică? Mama nu avea nimic și a cumpărat totul de la frați? Sau avea și mama o parte și a cumpărat restul (până la întreg) de la frați?
Oricum, ceea ce s-a cumpărat în timpul căsătoriei este bun comun. (indiferent care dintre soți apare în act).
Dar nu pot să ... zăresc în zațul de cafea cam cât pe cât se zice că s-ar fi cumpărat. (1/1, 2/3 ...).
N-ar fi mai bine să mergeți cu actele la avocat ca să aflați răspunsuri pe citite nu pe ghicite?
Dacă la vremea aceea s-ar fi încheiat un act de partaj și nu un act de vânzare, atunci bunul ar fi fost propriu al mamei, dar ... (nu trece omul pe la avocat nici mort ca să întrebe cum o fi mai bine, că de putut se poate în multe feluri).
Dacă dvs. aveți sub ochi un act de vânzare, atunci ceea ce s-a cumpărat în timpul căsătoriei este bun comun. Și până la proba contrară, defunctul soț (chiar netrecut în act) are/avea și el jumătate din ceea ce s-a cumpărat. Cât era mai exact, partea mortului din bun? Asta veți determina cu ocazia dezbateri succesiunii. Din ce povestiți, e musai să fie dezbătută.