Buna ziua! As dori sa ma interesez ca in cazul concubinelor daca ...

In caz de neintelegere intre parintii unui copil privitor la domiciliul acestuia, indiferent daca e vorba despre un copil din casatorie sau nu, si privitor la oricare alte probleme care-l privesc pe minor, hotaraste instanta de judecata. In Romania sunt cca. 80% judecatori femei si 20% judecatori barbati iar procentul hotararilor in care copiilor li se stabileste domiciliul la mama este exact acelasi, 80%, dovada faptului ca multe hotarari nu se iau doar cu partea superioara a sistemului nervos, cum se crede in general, ci si cu interventia produselor chimice ale retelei complicate de glande denumite de medici "sistem endocrin".

Din pacate, greu de citit mesajul, ar ajuta daca ati clarifica cate ceva referitor la concubinele acelea. Nu imi e clar cum concubinele este tatal copilului, la ce va referiti...
Oricum, in situatia in care parintii necasatoriti ai unui minor se despart si nu se inteleg unde sa locuiasca minorul, locuinta copilului va trebui stabilita de instanta de judecata. Chiar daca parintii se inteleg, doar instanta poate stabili locuinta copilului intr-un inscris, legea creand astfel o situatie diferentiata, la limita discriminarii. Adica fie isi dau acordul de fiecare data cand e nevoie, fie merg in instanta, act scris la notar nu se poate.

Cat priveste la cine ramane copilul, intai conteaza unde si cu cine locuieste copilul imediat dupa despartire, daca ii e bine, daca este ingrijit, are cu ce creste etc.
Sexul judecatorului este irelevant.
Este insa adevarat ca, desi se incearca egalizarea rolurilor intre femei si barbati, majoritatea ingrijitorilor in familie sunt femei, indiferent ca este vorba de a ingriji copilul, un parinte sau alta ruda. Din nefericire, acest stereotip duce la plata inegala a femeilor care sunt mai putin dorite pe piata muncii, la stereotipuri in angajare (cum ar fi mai multe femei in instante de dreptul familiei), la plata mai mica la munca de aceeasi valoare, roluri scazute la nivel de lideri pentru femei etc.
Astfel, intalnim des in practica situatii in care doar tatal munceste, mama doar ingrijeste de casa. In aceste situatii este dificil sa ai un echilibru pentru copil si instantele fac compromisuri.
Este regretabil acest lucru, iar toate dispozitiile legale privind concediile date de stat pentru cresterea copiilor ajung sa adanceasca si mai mult problematica stereotipurilor.

Scuze, am scrie mult prea mult si am deviat de la subiect, dar cred ca m-a provocat si colegul. Glandele nu au nimic de-a face cu deciziile din justitie. Dealtfel, in intreaga justitie sunt cam 2/3 judecatoare si doar 1/3 judecatori, independent de domeniu. fiscal, familiei etc. Procurorii sunt mai degraba barbati. Toate datele se subscriu stereotipului social. [ link extern ]

Cu un mic amendament: situația în care tatăl muncește pentru ca să facă rost de bani și mama muncește ca să țină gospodăria, chiar dacă oglindește un trecut patriarhal, nu e un model negativ per se. În condițiile în care vârsta la care oamenii fac copii a crescut, adesea nu mai există bunici funcționali care să ajute, iar bonele, autohtone sau asiatice, nu sunt tocmai ieftine. Ori ca ambii părinți să fie 8-10 ore plecați la muncă, iar copiii să stea din grădiniță/școală în after school până devine unul disponibil să-i ia acasă, iar e o soluție costisitoare, bașca un anumit grad de neglijare a copiilor cu urmări nu tocmai bune.

Prin urmare, egalitatea între sexe și genuri e principiul corect, dar cred că greșim prin faptul că înțelegem prin această egalitate eliminarea oricărei diviziuni a muncii (care de la caz la caz poate fi și inversă, cu mama la job și tatăl casnic). Deja ne confruntăm cu o problemă accentuată de îmbătrânire a populației la care nu vom găsi o soluție cât timp vom pune consumerismul pe primul loc și menținerea unei natalități rezonabile pe ultimul loc.

In Constitutia Romaniei mama si copilul beneficiaza de protectie speciala, o astfel de protectie nu exista doar in Romania. Protectia asta a ajuns un fel de legenda urbana, desi se regaseste chiar si-n lege, se arunca vina pe judecatoare, ca-s prea prea multe femei judecatoare pe dreptul familiei, ignorand ca acestea decid in baza unor legi, principii, statistici, ghiduri, tin cont de circumstantele si faptele cazului, si altele. Instantele favorizeaza mamele in temeiul legii. Dar cine sunt legiuitorii... in mare parte sunt barbati... nu este oare un fel de echilibru/balanta intre forte. Ii opreste cineva pe barbati sa devina judecatori in dreptul familiei?

Exista o miscare de promovare a drepturilor tatilor, aceasta se promoveaza si-n instante sub diverse forme, dar cum in lege si natura sunt batute in cuie niste treburi, mai intai se testeaza, se arunca in public idei pentru a atrage si sustinerea altor, se mai modifica o lege ici colo.

Care este contextul in care instanta decide... aceasta decide in cazul parintilor divortati/separati, din cauza neintelegerilor. Nu cunosc exact situatia in Romania, dar in alte tari se gasesc astfel de informatii in public, statistici... in majoritatea cazurilor in care instanta a decis custodia copilul in favoarea tatalui, copilul a fost supus abuzurilor sub diverse forme de catre tata, chiar au dus la decese. In unele state din SUA exista in lege 50/50 custodie dar chiar si acolo exista favorizarea mamei, chiar si acolo in vreo 75% din cazuri custodia este acordata mamei (acolo se observa ca nici barbatii nu doresc acel 50/50... unii ba chiar se muta in alt stat). In unele cazuri acest 50/50 se exercita sub monitorizarea instantei, fie unul sau ambii parinti, ba chiar si copilul trebuie sa urmeze niste proceduri, consiliere. Va ganditi ce sistem avansat, dar nu-i chiar asa ... scopul "dezvoltarii" e acela de a permite instantei sa ia decizii contrare legii naturale, contrare legii omenesti.... la ce rezultate se ajung.... Domnul sa fie milostiv!

Alexandru Surcel a scris:

Cu un mic amendament: situația în care tatăl muncește pentru ca să facă rost de bani și mama muncește ca să țină gospodăria, chiar dacă oglindește un trecut patriarhal, nu e un model negativ per se.
...
Prin urmare, egalitatea între sexe și genuri e principiul corect, dar cred că greșim prin faptul că înțelegem prin această egalitate eliminarea oricărei diviziuni a muncii.

Diviziunea muncii si faptul ca femeia este principalul ingrijitor intr-o gospodarie nu au nimic in comun. Si intre barbati exista diviziunea muncii. Si intre femei. Asta nu are legatura cu statusul de continuu patriarhat al mentalitatii romane, cu faptul ca in aceasta tara o femeie violata sau batuta „a facut ea ceva” si cu faptul ca femeile sunt mai putin prezente pe piata muncii din cauza nevoii de ingrijire a rudelor ei.
Astfel, o femeie ramane mai vulnerabila si controlabila financiar, are sanse mai mici pe piata muncii si a educatiei. Intr-o societate capitalista, copilul care merge intr-un sistem de educatie nu este considerat un copil abandonat si nici nu ar trebui sa fie, caci el este in grija unor specialisti.

Modelul patriarhal este eronat per se, el este desuet, astazi avem alte valori si, mai ales, nevoia de a intelege altfel societatea. Asta ca sa nu mai fie un caz de femeie victima a violentei domestice raportat la fiecare 5 minute in Romania. La 5 minute. Doar cele raportate.

Inteleg mentalitatea ca e bine ca un parinte sa aiba grija de copil,, asta insa nu are legatura cu un mod patriarhal de a trai.
In ceea ce priveste decizia instantelor sau dispozitiile legii, nimeni nu este favorizat dintre parinti prin lege, nici mama si nici tatal. Copilul este important si deseori se vede ca mama a fost principalul ingrijitor la familiei, de aceea copiii raman in grija ei. Nu este o favoare facuta mamei nici de lege si nici de instante, de cele mai multe ori este un dezavantaj social si profesional. Este un avantaj pentru copil insa.

O mama singura obtine mai greu un job bun, o mama singura sta mai rar peste program si pleaca mai rar la cursuri de perfectionare. Ea ramane in urma cu toate, in afara de a fi mama.
De fapt, ca sa intelegeti cat de impamantenita este aceasta discriminare in Romania, acum un an am aflat ca inca sunt promisiuni semnate de femei la angajare ca nu vor face un copil in urmatorii 5 ani sau ca nu vor cere libere pentru cazul ca s-a imbolnavit copilul sub 7 ani!!? De asemenea, intrebarile angajatorilor despre viata privata a femeilor sunt incredibil de amanuntite, pe cand in ceea ce priveste un barbat lucrurile nu stau similar. Intrebari despre casatorie, motivatie, numar de copii, mod de a vedea viata, despre rude cu copii, despre gradinite la sediu, toate ca sa identifice nevoia femeii de a avea sau nu copii.
Nu mai mentionez discriminarile indirecte in domeniul avansarii in intreprindere... Desi sunt relativ usor de dovedit, sunt tare greu de suportat emotional si, din pacate, majoritatea femeilor renunta la procese.

Pe cale de consecinta, parintele singur cu copii care este dezavantajat social si profesional este tot femeia. Asta nu ajuta cu nimic, doar perpetueaza controlul acesteia.
Concediul de pana la 2 ani de crestere a copilului nu ajuta nici el.

Incercati sa vedeti lucrurile si altfel, dpdv al omului care incepe munca la 8 si trebuie sa lase pana la 7:15 1-2 copii la scoala si la gradi, singuri in curte, pentru ca sa aiba timp sa ajunga la munca. Si agatarea disperata de gat a unui omulet de care te simti atat de legata, ca nu intelegi nici tu de ce nu il poti indeparta. Si apoi seful care urla ca, dupa ce nu stai peste program, mai si intarzii 10 minute.

Asta e favorizarea legala si din justitie. Asta inca promoveaza legea azi, din pacate.

Legal vorbind as dori sa comparam Romania cu orice tara europeana, dar nu cu SUA, sitemul lor de drept este in urma Romaniei la drepturile omului si este complet diferit de al nostru. Nu ati vrea sa aveti decizii ale instantei in care un parinte a cumparat cu bani propriul copil...