Bună seara!
Va mulțumesc pentru răspuns și pentru timpul acordat.
Cei cinci elevi agresori aflați în toaleta,, de la clasa a opta, întâi i au tinut ușa sa nu poată ieși din wc, apoi și pe cea de la iesire din toaleta. Victima, fiul meu de clasa a sasea, a spus clar la politie ca i au spus 'de aici nu iesi' și ca i s a făcut frica. În toaleta se aflau 2 colegi de clasa de ai victimei. Aceștia au povestit în pauze. Pe mine m a sunat seara o colega. Aceasta colega a fost chemata la politie pentru declarație, a spus ca auzit de la cei doi martori, s a discutat în clasa.
A doua zi am fost la scoala, am aflat numele agresorilor, și am făcut sesizare la Directiune. Mi au răspuns după 2 săptămâni ca nu se vede nimic pe camera de luat vederi în prima pauza, asa am specificat eronat. Dar a fost în a doua pauza. Am revenit cu sesizare la Directiune spunând ca ar fi trebuit sa ancheteze incidentul și sa ia masurile care se impun. Cazul de bullying nu este izolat, clasele de a sasea și a opta sunt situate una lângă alta, cei de a opta întra des în sala la a sasea , ii terorizează. Colega chemata la politie a povestit tot ce se întâmplă.
Am așteptat ca directorii sa le dea un avertisment și sa propună scăderea notei la purtare. Sa existe o consecință a faptelor. Sa se ia o măsură.
De la politie aștept sa le dea o amenda, adică cineva sa ia totuși o măsură.
Victima face psihoterapie sa conștientizeze pericolul bullyingului și sa accepte ca nu mai pot sa ii dau autonomie lăsând ul singur la scoala.
Am vrut sa se ia o măsură, sa nu se mai întâmple, sau se întâmple ceva mai grav, atât. Dar tendința e de a musamaliza totul, de la profesori, directori, politie. Chiar și inspectoratul școlar județean.
Ne am simțit nedreptățiți pentru ca cei în măsură nu își fac treaba. Am așteptat doar ridice un deget, știind ca Regulamentul de ordine interioara nu mai prevede masuri aspre, practic nu mai au pârghii, dar am așteptat sa faca ceva, orice, numai sa se vadă ca a fost luata o măsură.
Acum as vrea sa știu unde sa reclam Politia Orașului daca nu ia nici ea nici o măsură..
Va mulțumesc!
Liliana Gradinaru a scris:
Intai nu stiu daca e bullying, pare un act singular de violenta. Nu stiu de ce ati fost la politie. Nu stiu ce ati asteptat de acolo.
Nu stiu raspunsul comisiei, daca e in scris, daca nu. Nu stiu daca aveti ajutorul unor persoane care sa cunoasca mentalitate victimei, e important. Nu e relevanta doar camera pt bullying.
Nu stiu ce scop aveti. In bullying cel mai important lucru este ca victima sa se reechilibreze, adesea ii face rau sa faca plangeri, sa retraiasca momentele si sa fie revictimizat. Asadar trebuie vazuta situatia in intregime.
Poate discutati cu un avocat sa va medieze cu scoala, politia, ceilalti parinti? Puteti negocia ceva? Pentru ca in situatia aceasta ati putea sa va axati pe copil. Sau detaliati-mi ce doriti sa obtineti, va rog, caci in functie de asta se face una sau alta...
In opinia mea aceasta intreaga abordare este orientata spre scaderea increderii victimei in sine, crearea unui mare armasar dintr-un tantarel si perpetuarea situatiei acvtuale intre cele doua clase.
Copiii care se comporta incorect trebuie educati. Educatia prin pedeapsa nu prea functioneaza in cazul bullyingului. Agresorul isi consolideaza pozitia de forta cand este pedepsit, el obtine atentia pe care o vrea.
Victima principala, fiul dv. in acest caz, are o stima de sine scazuta dupa eveniment. In plus, sa existe consecinte pentru victima, mai ales de tipul neincrederii parintilor in ea, o mentine in starea de victima. Are 12 ani, are nevoie sa creada in el, sa incerce sa isi faca toate scenariile posibile in minte: de ce mi-a fost frica? Ce se putea intampla? Ce efecte erau daca nu ieseam din toaleta? Cum pot iesi din situatii similare?
Sa mearga cu mami la scoala la 12 ani nu stiu daca este o solutie stralucita pentru el, pentru increderea in fortele lui, pentru independenta care trebuie sa apara. Nu stiu daca autismul are vreo importanta aici, pare ca reactia lui a fost in parametri medii, nu vad vreo deosebire. Pare inalt functional fiul dv., nu stiu dc asa este.
Nu mi-a fost clar ce i s-a intamplat. Niste unii se plictiseau si l-au blocat in toaleta 10 minute? Au fost alte urmari?
La varsta asta agresorul este descurajat prin intelegerea situatiei ca a fost slab, pedeapsa nu este, de regula, de natura sa il linisteasca.
Adresele catre scoala prin care le spuneti sa rezolve nu au efectul pe care il doriti, ei nu stiu ce sa faca, singurul lucru care este de facut, educarea elevilor, nu le convine. Agresiunile inceteaza prin educare, atat. Agresivitatea este naturala, face parte din fiinta noastra, ea este stapanita insa de oamenii educati. Or asta inseamna mai multa educatie decat istorie si matematica, asta inseamna educatie despre sine, despre ce inseamna grupurile intr-o societate, despre ce inseamna bullying, despre agresor, martori, victime, fani, despre cum functioneaza fenomenul si este mult si nu se stie, din pacte.
Eu va recomand sa va axati pe fiul dv. Bine era sa fi gestionat diferit de la bun inceput in relatia cu scoala. Incercati sa renuntati la toate adresele si sa rezolvati relatia dintre cele doua clase: ore comune de sport, activitati comune, vorbiti parinti cu parinti, faceti cate o iesire impreuna pe undeva, invitati agresorii la ziua fiului, scoateti din context scolar ce se intampla si dirijati catre un context pe care il puteti controla. Se vor descoperi diferit unii pe altii, se vor modifica relatiile dintre ei.
In afara de socializarea extrascolara mai functioneaza constientizarea lipsei de forta a gresorului, la varsta asta zvonurile sunt distructive de forta: buna, sunt mama lui X pe care l-ai inchis in toaleta, cati sunt colegii cu care l-ai tinut colo? Voiam sa vad cator colegi de a opta le-a tinut piept, sunt mandra de el, uau, 6 erati? E tare fi-miu...
Un copil de 14 ani stie cand a facut ceva nedorit de societate, el cauta deseori acel rezultat, acum ei obtin exact ce au cautat, le dati exact ce vor: va este teama, nu doar fiului, dar si familiei, ei sunt ca niste eroi negativi, asta au vrut, asta au. Toata amploarea data evenimentului nu il ajuta pe fiul dv. Politie, inspectorat... director care e presat sa faca ceva si n-are habar ce sa faca... Nu este ca nu vrea scoala, nu stie, nu cunoaste fenomenul, cum se stopeaza. Exista varianta in cre ii presati mai departe dar de stiut tot n-or sa stie ce sa faca si asa nu va iesi nimic, exista varianta in care le cereti la nivel concret sa faca x sau y activitate.
Nu stiu daca exista cev penal, insa eu una nu vad fapte de natura penale. Nu stiu daca DGASPC a fost sesizata, eu acolo as fi insistat putin cu ceva consiliere pentru parintii si copiii agresori.
De fiul dv. ar trebui sa va ocupati altfel decat sa incurjati statusul de victima. E posibil ca el sa aiba mecanisme de aparare pe care, acum, sa i le daramati. Aveti insa grija sa il ajutati sa construiasca altele in loc. Copilul dv. de 12 ani, cu autism sau fara, trebuie sa ajunga un tanar independent, care sa merga singur pe strada, sa tina piept greutatilor singur, sa faca singur un contract, sa isi caute singur un job, un hobby, o vacanta... nu-l descurajati luandu-i din aceasta independenta pe care deja a realizat.
Inainte sa continuati cu politia si inspectorat, verificati ce puteti obtine legal. Pentru ca sunteti suparata ca politia nu isi face treaba, dar ce era de facut in acest caz si nu au facut?
Poate ajuta sa ii cereti parerea fiului dv., sa il intrebati cum vede el lucrurile, daca nu cumva situatia actuala ii creeaza o pozitie nepotrivita in scoala, daca nu il victimizeaza si mai mult... si plecati de acolo.
Sa ma scuzati daca am exagerat cu recomandarile. Eu nu vad o problema legala, ci una de educatie. Copiii aceia trebuie educati, trebuie indrumati, trebuie ajutati. Toti, victima, martori, agresori... toti.
avocatnet.ro explicăm legislația
Lupei Luminița