Clarificare probleme legate de vânzarea-cumpărarea unei proprietăți cu obligație de întreținere

Bun găsit tuturor!
De la bun început doresc să precizez că, pentru problema pe care o voi expune, voi contacta un avocat, dar, până să întreprind acest demers, m-am gândit că n-ar strica să cer câteva opinii în acest forum.
Soția mea are o soră, căsătorită, care are și două fiice (ambele majore, fiecare dintre ele la casa ei).
În anul 2013, sora soției și soțul acesteia, au încheiat cu părinții soției (socrii mei), un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, fără ca soția mea să fie înștiințată despre acest lucru. Prin contract, sora soției și soțul ei au cumpărat toată proprietatea socrilor mei (o casă cu 7 camere ,4 la parter și 3 la etaj, o construcție adiacentă compusă dintr-un garaj și un spațiu comercial, teren aferent casei plus alte două terenuri învecinate, utilizate pentru agricultură. Toate aceste „acareturi” ar valora în prezent cel puțin 300000 lei, dar în 2013, prețul din contract *mai mult decât derizoriu!!!!!!) a fost de 11650 lei, din care sora soției și soțul ei au plătit efectiv 5000 lei, diferența de 6500 lei considerându-se drept „prețul întreținerii viagere” la care au dreptul socrii mei prin acel contract.
În tot timpul scurs din 2013 și până în prezent, soția mea a păstrat relații strânse cu părinții săi, noi vizitându-i des (aproximativ o dată la 6 săptămâni, noi locuind la cca. 180 km distanță de localitatea socrilor). Relațiile fiică-părinți dintre soția mea și socrii mei au fost foarte bune, neexistând vreun conflict sau vreun alt motiv pentru care socrii mei ar fi putut recurge la acest gest de excludere totală a soției mele de la o eventuală moștenire viitoare. Este adevărat că, în perioada anilor 2012-2018, soția mea și sora ei nu și-au vorbit, din cauza unui conflict inițiat de sora ei, dar, ulterior, s-au împăcat. În acest conflict, părinții soției n-au fost sub nicio formă implicați, dar, se pare că acest conflict a fost creat de sora soției tocmai pentru a-i convinge pe părinți să semneze acel contract, având în vedere că sora soției și soțul ei locuiesc mult mai aproape de socrii mei ( la cca. 40 km distanță), fiindu-le mult mai ușor (teoretic!) să le ofere acestora îngrijirea viageră la care îi obligă contractul.
Precizez că părinții soției sunt persoane aflate în putere ș, până în prezent, niciunul dintre ei nu a avut nevoie de acea întreținere din contract. Își cultivă singuri terenurile agricole, au grijă de gosopdărie, ba mai mult, au avut și un mic magazin de tip „ABC” care funcționa în spațiul adiacent garajului, magazin pe care l-au închis în 2024, nu pentru că nu mai puteau, fizic, să aibă grijă de el, ci pentru că numărul clienților a scăzut foarte mult și nu mai era rentabil.
În anul 2022, sora soției, care are niște deviații de comportament grave (dar nediagnosticate în vreun fel), a decis că s-a săturat să aibă o relație bună cu familia, așa că a„rupt-o” cu soțul, cu cele două fiice, dar și cu părinții. Nu mai locuiește cu soțul ei (dar se întâlnesc zilnic, fiind colegi de serviciu), de cele două fete nu mai vrea să știe și, totodată, de aproape 3 ani n-a mai călcat pragul proprietății sale „nude”, nemaiavând niciun fel de contact cu părinții săi. Așa a aflat și soția mea de acel contract „infam”, în momentul în care părinții săi i s-au plâns de această situație. Între timp, și soțul surorii (cumnatul nostru), a recunoscut ceea ce a făcut în 2013. El a păstrat legătura cu socrii săi, vizitându-i cam la fel de des cum o facem și noi, dar a păstrat legătura și cu noi. În cuda celor petrecute, soția mea a decis că nu e cazul să rupă legăturile nici cu părinții săi și nici cu soțul surorii, pe principiul „Dumnezeu este cel care-i va „răsplăti” pentru ceea ce au făcut. Culmea este că, atunci când soția mea a confruntat-o la telefon pe sora sa, spunându-i că a aflat ce a făcut, aceasta a declarat că ei nu-i mai trebuie absolut deloc acea proprietate, fiindcă nu vrea să-i îngrijească pe bătrâni când vor avea nevoie. Același lucru îl declară și cumnatul nostru, dar niciunul dintre ei nu întreprinde niciun demers de anulare a aceul act de vânzare-cumpărare. Părinții soției declară, de asemenea, că și-ar fi dorit să nu semneze niciodată acel contract, dar nici eu nu întreprind nimic pentru anularea sa, din comoditate.
Întrebarea noastră ar fi următoarea: ce se poate face, legal, în această situație? Știm că soția mea nu are nicio calitate vizavi de acest contract, dar se pare că toți așteaptă ca ea să se implice în vreun fel sau altul, fără ca ea să poată face asta.
Vă mulțumesc anticipat pentru răspunsuri.