Cum este cel mai potrivit, legal și etic ca o persoană ...

Printr-un contract de întreținere.

Contractul de intreținere nu conferă intreținătorului vreun avantaj pur gratuit. El implică un „preț” - prețul riscului cu care a fost împovărat cel care și-a asumat obligația intreținerii. E un contract cu titlu oneros. Nu e o liberalitate.

Totuși, e bine de știut că:
„Până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent ori un ascendent privilegiat sau către soţul supravieţuitor este prezumată a fi donaţie dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitaţiei sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori a unei rente viagere. Prezumţia operează numai în favoarea descendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi şi a soţului supravieţuitor ai defunctului, dacă aceştia nu au consimţit la înstrăinare”. (1091 alin. 4 c. civ.)

Cu alte cuvinte, în cazul unui litigiu, se inversează sarcina probei. Pârâtul trebuie să facă dovada (cu acte, cu martori etc.) că întreținerea aceea a fost ... „pe bune”

Legal , v-a raspuns d-na avocat . Dar “ etic “ ??? Nu vi se pare etic , daca acea persoana e in deplinatatea facultatilor mentale , sa aiba dreptul de a face fix ce doreste cu bunurile lui ? Sa-si asigure ingrijirea si bunastarea din bunurile pe care le-a castigat de-a lungul vietii ? Datoria unui parinte , etic , este de a-si creste copiii pana le da un drum in viata , cat timp isi implinesc educatia ( dar nu mai mult de 26 ani ) . Si atat . Nicidecum sa le lase averi - mici sau mari - , nimeni nu e obligat sa le asigure urmasilor mostenire .

Și nici copilul nu este obligat să primească moștenirea în schimbul serviciilor de îngrijire a unei persoane în vârstă ”in deplinătatea facultăților mentale”.

Mulțumesc frumos.