Codul muncii prevede că salariații își pot lua concediile de odihnă dintr-un an în baza programărilor stabilite de angajator până la finele anului anterior. Însă nu scrie și că programările sunt obligatorii pentru companii.

„Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor”, stabilește actul citat.

Prin urmare, angajatorii pot renunța la programările în avans dacă vor. Totodată, dacă există consultări, acestea nu trebuie să se finalizeze printr-un acord, pentru că firmele decid dacă și cum se stabilesc programările, după cum ne-au confirmat avocații de la Țuca Zbârcea & Asociații cu o altă ocazie.

„Din interpretarea textelor de lege observăm că perioada în care un salariat poate să beneficieze de concediu nu face obiectul unui acord al părților, întrucât salariatul este doar consultat, iar angajatorul este cel care stabilește efectiv programarea”, au spus Mihai Anghel, Managing Associate, și Maria Olteanu, Associate.

Prin programările colective (adică cu toți salariații) se pot stabili perioade de concediu de minimum trei luni, pe categorii de personal sau locuri de muncă, potrivit Codului. Prin programarea individuală (adică cu fiecare salariat în parte) se poate stabili ori data efectuării concediului de odihnă, ori perioada în care se poate efectua concediul de odihnă (o perioadă de maximum trei luni).

Indiferent de ce fel de programare de concediu de odihnă este vorba, cererile de concediu trebuie să fie depuse cu minimum 60 de zile înainte de efectuarea lor. „În cazul în care programarea concediilor se face fracționat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt”, mai scrie în actul normativ.

Dacă salariații cer concediu de odihnă în afara perioadelor programate anterior de angajator, solicitările pot fi refuzate, subliniază specialiștii. Asta înseamnă că un salariat care decide să plece în concediu, în afara perioadei programate și fără a avea acordul firmei sale, riscă sancționarea disciplinară. Dacă angajatorul n-a făcut nicio programare, atunci nu mai poate refuza cererile salariaților, indiferent (de principiu) ce perioadă vizează acestea.

Concediul de odihnă trebuie luat în fiecare an, din moment ce vorbim de un drept la care salariații nu pot renunța. Durata minimă a acestuia este de 20 de zile lucrătoare. Însă prin contractul individual de muncă al fiecărui angajat se poate stabili un număr mai mare de zile de concediu.

Zilele neluate de concediu de odihnă pot fi compensate în bani numai dacă salariatul și angajatorul încetează raportul de muncă.