În urma deciziei Curții Constituționale (CCR), prin care aceasta a criticat faptul că internarea obligatorie, în contextul coronavirus, s-a făcut în urma unor ordine de ministru, factorii de decizie au reacționat rapid. Guvernul a hotărât să încerce să pregătească o lege prin care să aducă în legalitate regimul internării obligatorii. Însă, chiar dacă se va ajunge ca o asemenea lege să intre în vigoare, aceasta nu îi dă legitimate măsurii și nici măcar nu o aduce în legalitate, neapărat. Pentru că, orice ar fi, într-un stat de drept unde respectarea drepturilor omului este o valoare fundamentală, o măsură extremă precum internarea obligatorie trebuie să rămână excepția. Și, cum există soluții alternative care să protejeze populația, cu greu va putea fi considerată o măsură generală de internare obligatorie a asimptomaticilor - chiar și impusă prin lege - în acord cu obligațiile statului român în ceea ce privește drepturilor omului. Citește articolul
Curtea Constituțională a României (CCR) a admis criticile formulate de Avocatul Poporului privind constituționalitatea unor măsuri impuse în ultima perioadă, în contextul epidemiei de COVID-19, printre care și ideea de internare obligatorie prin ordin de ministru și aceea de intrare în carantină a celor care au venit în România din anumite țări. Decizia CCR, apărută joi în Monitorul Oficial, tranșează cât se poate de clar pentru legiuitorul român și orice persoană interesată faptul că doar prin lege se poate reglementa o privare de libertate, împreună cu toate condițiile aplicării sale, inclusiv dreptul ca măsura să fie contestată în justiție. Mai mult decât atât, internarea sau carantinarea obligatorie trebuie privite ca măsuri de ultimă instanță, iar nu ca singure opțiuni de luat în calcul. Citește articolul