Recurs in interesul legii - incadrarea juridica privind inregistrarile inexacte sau omiterea inegistrarilor in contabilitate

Procurorul general a constat ca intr-o orientare s-a apreciat ca omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive, constituie fapte cuprinse in infractiunea complexa de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale (fost art. 11 lit. c, fost art. 13 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale), in continutul constitutiv al acesteia fiind cuprinsa astfel si infractiunea de fals intelectual, prevazuta de art. 43- (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991- Legea contabilitatii, raportat la art. 289 din Codul Penal.

Instantele de judecata au argumentat acest punct de vedere precizând ca din compararea celor doua texte de lege se poate constata ca infractiunea de fals, fie prin alterarea unui inscris, fie prin omisiune este parte componenta a laturii obiective a infractiunii de evaziune fiscala. Aceasta deoarece initial, prin incriminarea faptelor ce cad sub incidenta art. 43 (fost art. 37, fost art. 40 din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilitatii) legiuitorul a urmarit sa creeze un regim sanctionator care sa suplineasca lipsa unei legislatii privind combaterea evaziunii fiscale, lipsa ce a fost acoperita prin aparitia Legii nr. 87/1994, motiv pentru care dispozitiile sus-mentionate au ramas fara temeiuri de aplicare, fiind absorbite de noua incriminare.

Intr-o a doua orientare, s-a apreciat ca omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii,in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori, evidentierea in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive, constituie infractiunile de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale (fost art. 11 lit. c, fost art. 13 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale) si de fals intelectual, prevazuta de art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 – Legea contabilitatii, raportat la art. 289 din Codul penal, aflate in concurs real.
Instantele de judecata au argumentat acest punct de vedere precizând ca atunci când inregistrarile eronate sau inexacte in documentele contabile afecteaza bilantul contabil, având ca urmare si o diminuare a obligatiilor fiscale, nu exista doar un concurs de texte, ci un concurs real de infractiuni deoarece fapta ce caracterizeaza latura obiectiva a celor doua infractiuni se conjuga cu urmari materiale imediate diferite, neputând fi vorba de una si aceeasi fapta.

Procurorul general a apreciat ca cea de a doua solutie jurisprudentiala este cea corecta. 


Pentru mai multe informatii puteti vizualiza integral Recursul in interesul legii inaintat de Procurorul General.