Recurs in interesul legii - acordarea tichetelor de masa magistratilor, personalului auxiliar de specialitate si functionarilor publici

In practica judiciara s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.1 alin.1 si 2 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, modificata si completata, referitor la acordarea acestor beneficii procurorilor, judecatorilor, personalului auxiliar de specialitate, functionarilor publici, categorii de personal care nu isi desfasoara activitatea in baza unui contract individual de munca, precum si personalului contractual din cadrul instantelor si parchetelor. 

I. Astfel, unele instante de judecata au admis actiunile reclamantilor si au obligat paratii sa acorde tichetele de masa ori sa achite contravaloarea acestora, atat pentru o perioada de trei ani, anterior introducerii actiunii, cat si in continuare.
Aceste instante au retinut ca potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, reclamantii, avand calitatea de salariati in cadrul instantelor si parchetelor care sunt institutii bugetare, datorita alocarii veniturilor de catre stat prin organele sale abilitate, aveau si au dreptul sa primeasca o alocatie individuala de hrana lunara sub forma tichetelor de masa. 

In acest sens, s-a aratat ca, prin acordarea acestor alocatii, reclamantilor li se asigura o protectie privind securitatea muncii, constand in posibilitatea de a-si asigura hrana zilnic, la locul de munca, in conditiile in care angajatorul se afla in imposibilitate de a le oferi conditii in vederea asigurarii acesteia. 

Faptul ca in Legea nr.142/1998 se prevede posibilitatea acordarii tichetelor de masa, fara sa se stabileasca, in sarcina angajatorului, obligativitatea acordarii acestora, nu inseamna ca reclamantii nu au dreptul la astfel de tichete, deoarece la acordarea acestora trebuie sa se tina seama, in primul rand, de caracterul si natura lor, ca masuri de protectie a salariatilor, pentru asigurarea securitatii muncii si a unor conditii optime la locul de munca. 

De asemenea, s-a considerat ca nu prezinta relevanta faptul ca in bugetele aprobate institutiilor parate nu au fost prevazute sume cu aceasta destinatie, iar acordarea lor este lasata la aprecierea angajatorului, deoarece, paratii angajatori, aveau obligatia sa solicite alocarea si virarea fondurilor bugetare necesare in acest scop. 

S-a relevat ca, in acelasi timp, exista salariati din alte domenii ale sectoarelor bugetare care beneficiaza de tichete de masa, iar acest aspect reprezinta o discriminare intre salariatii din sectorul bugetar din punct de vedere al exercitarii dreptului la masuri de protectie sociala, incalcandu-se astfel, dispozitiile art.41 alin.2, art.53 din Constitutie, art.5 alin.3 din Codul Muncii si art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care interzic orice discriminare intre salariatii din acelasi sector de activitate, in cazul de fata, sectorul bugetar. 

De asemenea, acordarea acestor tichete in functie de vointa angajatorului, constituie o restrangere a dreptului reclamantilor la protectie sociala care nu se impune, in conditiile in care nu exista nicio dovada in sensul ca o asemenea restrangere ar avea un caracter necesar intr-o societate democratica. 

Mai mult, dispozitiile legale care prevad acordarea acestor tichete in functie de vointa angajatorului, si anume, includerea sau nu a sumelor cu aceasta destinatie in buget, este disproportionata, intrucat este lasata la aprecierea angajatorului care, fie nu va aloca niciodata sumele respective in favoarea salariatilor, fie va aloca, dupa preferinte, aceste sume, creandu-se, astfel, o situatie discriminatorie intre salariatii din diferite domenii ale sectorului bugetar, ceea ce este inadmisibil. (Anexa I) 

II. Unele instante de judecata au respins actiunile avand acest obiect, in ceea ce ii priveste pe reclamantii – procurori si judecatori si au admis actiunile formulate de reclamantii ce fac parte din categoria personalului auxiliar, personalului contractual si a functionarilor publici, retinand in esenta, ca magistratii nu sunt indreptatiti sa primeasca tichete de masa, intrucat au un statut special, neavand contracte individuale de munca. 

Ca atare, acestora nu le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr.142/1998. In privinta celorlalte categorii de personal, s-au retinut aceleasi considerente, prezentate anterior. 

III. Alte instante de judecata au respins actiunile tuturor reclamantilor, retinand din interpretarea dispozitiilor art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, ca acordarea beneficiilor reprezentand tichetele de masa apare ca o facultate in sarcina autoritatilor publice, si nu ca o obligatie a acestora care se realizeaza in raport de dispozitiile legilor privind bugetele de stat. Or, in legile succesive privind bugetele de stat anuale nu au fost prevazute sume cu aceasta destinatie.
De asemenea, s-a aratat ca tichetele de masa se acorda in conditiile stabilite prin contractele colective de munca, in urma negocierii dintre angajatori si organizatiile sindicale, iar potrivit art.2 din Normele de aplicare a legii, clauzele respective trebuie sa prevada numarul salariatilor din unitate care pot primi lunar tichete de masa, valoarea nominala a tichetului, numarul de zile lucratoare din luna pentru care se distribuie si criteriile de selectie pentru cei care le primesc.
In consecinta, tichetele de masa se acorda in conditiile stabilite prin contractele colective de munca incheiate in urma negocierii dintre angajatori si sindicate sau reprezentantii acestora, dupa caz. 

Procurorul general al Romaniei a apreciat ultimul punct de vedere ca fiind in concordanta cu litera si spritul legii. 


Pentru mai multe informatii, puteti vizualiza integral Propunerea de Recurs in interesul legii.