Teoria inconvenientelor (tulburarilor) de vecinatate intre inexistenta si necesitate

Astfel ca, in Romania, nu se poate vorbi despre un veritabil regim de responsabilitate pentru inconveniente de vecinatate ci mai degraba de o identitate intre aceasta forma de raspundere si cea pentru abuzul de drept. Cu toate acestea, realitatile sociale, economice, culturale etc. impun si in tara noastra o atare reglementare. Argumentele credem ca vor putea fi sesizate cu usurinta din ceea ce vom expune in continuare.

1. Notiune si clasificare

Toate activitatile umane, artistice, comerciale, agricole, industriale sunt susceptibile de a aduce neplaceri vecinilor insa, cu toate ca de la simple neplaceri la inconveniente anormale de vecinatate nu este decat un pas, nu orice fel de neplaceri pot constitui inconveniente anormale de vecinatate.

Teoria inconvenientelor de vecinatate isi are originea in jurisprudenta Curtii de Casatie franceze care a constituit baza unui regim de responsabilitate distinct de cel pentru abuzul de drept. Distinctia consta in aceea ca autorul unui inconvenient anormal de vecinatate nu are un comportament culpabil, el nu comite nici o fapta de natura a produce un prejudiciu, in sensul Codului civil, nici o infractiune in sensul Codului penal, spre deosebire de cel care savarseste un abuz de drept care actioneaza obligatoriu cu intentie.

Astfel, dreptul francez considera ca inconvenientele legate de vecinatate pot fi impartite in doua categorii: cele cauzate prin exercitarea dreptului de proprietate fara depasirea limitelor materiale ale fondului (de exemplu, cu ocazia executarii unor lucrari de constructii se produc fisuri in constructia vecina) si cele cauzate prin depasirea limitelor propriului fond si introducerea (immissio) unor elemente materiale in subsolul, solul sau spatiul suprapus fondurilor vecine: substante chimice, fum, mirosuri, zgomot ¹ .

In mod traditional doctrina a facut distinctie intre inconvenientele normale si inconvenientele anormale de vecinatate aratand ca inconvenientele normale de vecinatate nu atrag raspunderea celui de la care provin spre deosebire de cele anormale care atrag raspunderea persoanei vinovate de producerea lor, sau altfel spus „nimeni nu are voie sa cauzeze altuia o tulburare anormala de vecinatate” ² .

2. Inconvenientele normale de vecinatate

Daca ar fi sa incercam a defini inconvenientele normale de vecinatate ar trebui sa plecam obligatoriu de la principiul dominant in materia comunitatii de vecinatate, si anume „obligatia de a suporta inconvenientele normale de vecinatate” ³ .

Dar care sunt aceste inconveniente normale de vecinatate, cine poate determina cand si in ce conditii un inconvenient normal devine unul anormal si daca pot exista situatii cand un inconvenient, desi anormal, poate fi considerat normal, sunt intrebari la care ne propunem sa raspundem in acest demers.

In dreptul comparat, francez, a fost considerat inconvenient normal de vecinatate spre exemplu, urmatoarea situatie, numeroasele zgomote si strigate, ce razbat de la vecinii din apartamentul de la etaj intr-o dupa-amiaza, in decursul saptamanii, datorate sarbatoririi zilei de nastere a copilului acestora, in varsta de 6 ani, impreuna cu colegii sai de scoala ⁴ ; cantatul cocosului unuia dintre vecini; cresterea unui numar mare de galinacee sau bovine – ce provoaca un inconvenient pentru o persoana care s-a mutat recent intr-un anumit sat – intr-un sat care are o astfel de traditie. Toate aceste nu poat constitui inconveniente anormale de vecinatate ci sunt inconveniente normale care trebuie suportate ⁵ .

In general, se admite ca orice activitate specifica vecinatatii este permisa cu conditia sa nu fie excesiva, din momentul in care ea este excesiva devine un inconvenient anormal de vecinatate.

Trebuie amintita aici si o situatie particulara, consacrata de jurisprudenta franceza, si anume principiul anterioritatii sau principiul primului venit. Potrivit acestui principiu cel care, la data la care s-a stabilit intr-un anumit loc, a cunoscut situatia care in viitor i-a produs o tulburare de vecinatate nu are dreptul la despagubiri pentru inconvenientele provocate, fie ca acestea sunt normale, fie ca sunt anormale ⁶ ; aceeasi solutie este oferita de jurisprudenta franceza ⁷ si pentru instalatiile profesionale agricole, industriale, artizanale sau comerciale care beneficiaza de un drept de prioritate daca existau la data la care s-a instalat proprietarul vecin ⁸ fara insa ca cele enuntate sa-l autorizeze pe cel ce beneficiaza de principiul anterioritatii sa faca absolut orice.

3. Inconvenientele anormale de vecinatate 

In dreptul francez, nici un text al Codului civil nu face referire in mod expres la tulburarile anormale de vecinatare ori la sanctiunea care intervine in cazul in care suntem in prezenta unui inconvenient anormal de vecinatate, „dreptul inconvenientelor de vecinatate” fiind creatia jurisprudentei care, plecand de la dispozitiile art.544/Codul civil francez, articol care se refera la protectia dreptului de proprietate, a creat un principiu in temeiul caruia o persoana sa poata obtine repararea inconvenientelor anormale de vecinatate ⁹ .

Punctul de plecare pentru recunoasterea raspunderii pentru tulburarile de vecinatate ca si caz autonom de raspundere civila, arata autorul citat, il constituie principiul proclamat de Curtea de Casatie franceza potrivit caruia: „nici o persoana nu trebuie sa cauzeze alteia un inconvenient de vecinatate” ¹⁰ . Acest principiu este unul important pentru insasi dreptul francez el fiind considerat un principiu general de drept care le permite judecatorilor, ca in absenta unui text de lege expres, sa poata dispune repararea prejudiciilor cauzate de inconvenientele de vecinatate.
Desi principiul mentionat nu face distinctia intre tulburari normale de vecinatate si tulburari anormale de vecinatate, jurisprudenta franceza a statuat ca nu pot fi reparate decat prejudiciile cauzate prin tulburari anormale de vecinatate nu si cele cauzate prin tulburari normale de vecinatate ¹¹.

Caracterul anormal al unei tulburari este dat fie de importanta acesteia, fie de caracterul repetitiv, fie de cel neobisnuit sau care depaseste un anumit grad de toleranta si care este apreciat in functie de circumstante, de momentul si locul in care se produce. Astfel, spre exemplu, un zgomot facut in timpul noptii este mai putin obisnuit – si tolerat (s.n.) – decat acelasi zgomot facut in timpul zilei; sau inconvenientele cauzate de amplasarea unei uzine sunt mai normale intr-o zona industriala ¹²decat intr-una rezidentiala ¹³ .

Unii doctrinari francezi au grupat inconvenientele anormale de vecinatate in mai multe categorii. Astfel o prima grupa este aceea a zgomotelor – care sunt considerate cele mai frecvente tulburari anormale de vecinatate – cu subdiviziunile: zgomotele domestice, zgomotele ocazionate de anumite activitati (profesionale, sportive, culturale etc.) si cea mai grava forma a zgomotelor, scandalul nocturn (tapage nocturne), acesta din urma fiind considerat infractiune si fiind sanctionat expres de catre lege; apoi avem grupa inconvenientelor cauzate de mirosuri si emanatii de fum; si celelalte categorii de inconveniente, cum ar fi impiedicarea vederii sau luminii soarelui prin edificarea unei constructii noi, plantarea unor arbori, construirea unui zid etc. ¹⁴ .

Jurisprudenta franceza a retinut, ca exista tulburari anormale de vecinatate, in urmatoarele situatii: antreprenorul care, cu ocazia constructiei unui imobil, a cauzat o tulburare anormala de vecinatate, trebuie sa o repare ¹⁵ ; constituie tulburare anormala de vecinatate (ratiuni de igiena, zgomote) vacarmul cauzat de prezenta intr-un apartament a 11 caini si 4 pisici ¹⁶; latratul continuu si zgomotul ocazionat de cresterea de catre o persoana a mai multor caini ; un ascensor prea zgomotos ; un patiser prea matinal care, isi desfasura activitatea incepand cu orele 4-5 dimineata si isi avea „laboratorul” improvizat, la parterul unui imobil de locuinte ; atitudinea malitioasa a unei persoane care isi utiliza gratarul pentru barbecue cu scopul exclusiv de a produce fum suparator pentru vecinul sau ; emanatiile de fum si mirosuri provenind de la o pizzerie ; zgomotul cauzat de motopompele de irigatii apartinand unei familii de agricultori ; sistemul de alarma al masinii vecinului, care se declanseaza la cel mai mic stimul.

4. Raspunderea pentru inconvenientele de vecinatate 


Prima problema care ar trebui rezolvata este aceea daca proprietarul raspunde atat pentru inconvenientele normale cat si pentru inconvenientele anormale de vecinatate. Cum „viata in societate presupune a nu-l deranja pe celalalt intr-o anumita masura ce depaseste limitele normele” si cum principiul proclamat in materie de Curtea de Casatie franceza vorbeste numai despre inconvenientele anormale de vecinatate concluzia unanima a fost aceea ca in materia vecinatatii trebuie reparate numai acele prejudicii produse prin exercitarea dreptului cu depasirea limitelor sale normale.

Desi la inceput teoria tulburarilor anormale de vecinatate a aparut ca o simpla aplicatiune a raspunderii civile de drept comun, primele hotarari ale jurisprudentei fiind intemeiate pe dispozitiile art.1382/C. civ. francez, jurisprudenta franceza si-a reconsiderat orientarea prin dezvoltarea tot mai ampla a unui sistem de raspundere ce intervine in absenta unei fapte producatoare de prejudiciu . Intr-o a doua etapa jurisprudenta si-a intemeiat deciziile in principal pe dispozitiile art.1384, alin.1 si 1386 pentru ca apoi, Curtea de Casatie franceza renuntand la orice referire la un text legal sa consacre principiul potrivit caruia: „nimeni nu poate sa cauzeze altuia un inconvenient anormal de vecinatate” .

Din acest moment s-au pus bazele unui regim autonom, care permite retinerea responsabilitatii unui vecin nu numai in absenta unei fapte ci si atunci cand conditiile responsablitatii fara fapta nu sunt toate indeplinite , fiind suficient sa se constate caracterul grav si continuu al tulburarii pentru ca autorul ei sa fie obligat a o repara.

Doctrina franceza a conturat si cateva conditii ale angajarii raspunderii pentru inconvenientele anormale de vecinatate, astfel: 1. absenta intentiei de a deranja, de a sicana; 2. existenta unui prejudiciu; 3. exercitarea excesiva a unei obligatii normale de vecinatate; 4. lipsa unei fapte intentionate, conditii care apreciaza autorii citati, ca ar putea practic sa fie reunite intr-o conditie unica, existenta unei tulburari cu caracter anormal.

In privinta modului in care sunt reparate prejudiciile cauzate astfel, aplicarea principiului general din materia raspunderii civile delictuale, impune pe de o parte incetarea actelor producatoare de prejudicii si daune-interese pentru prejudiciul cauzat . Practic insa, ceea ce trebuie sa faca autorul actului excesiv este nu sa inceteze obligaoriu actele producatoare de prejudicii, ci sa readuca aceste acte in coordonatele normale si sa repare, sub forma daunelor interese, numai prejudiciile ce rezulta din depasirea acestei normalitati . Uneori, readucerea actului in cordonatele normale semnifica incetarea lui, desfiintarea lucrarilor facute etc. alteori implica numai o reducere a intensitatii sau exercitiului dreptului.

In ceea ce priveste raspunderea pentru inconvenientele anormale de vecinatate, in dreptul romanesc, doctrina si jurisprudenta au cautat, indelung, un fundament pentru angajarea raspunderii proprietarului in situatiile in care, aparent nu i se poate imputa nici o vina astfel ca temeiurile au fost extrem de diverse: 1. teoria cvasicontractului de vecinatate (art.588/C.civ.); 2. teoria abuzului de drept; 3. teoria riscului; 4. teoria obligatiilor cutumiare de vecinatate; 5. principiul echitatii .

S-a impus insa fundamentarea raspunderii pe cutuma si principiile dreptului civil in general iar in unele situatii pe dispozitiile art.1000 alin.1./C. civ. , fundamentare care impune cu necesitate constatarea urmatoarelor conditii : 1.existenta unui prejudiciu, care este o dauna directa sau indirecta; 2. existenta unei vinovatii sub forma neglijentei, imprudentei.

Aprecierea limitei care nu trebuie sa fie depasita de proprietar este o chestiune de fapt, ce va fi stabilita de instanta de judecata, de la caz la caz cu retinerea faptului ca nu se va recunoaste dreptul la reparatie decat daca prejudiciul atinge un anumit grad de gravitate deoarece viata in comun ar fi imposibila daca fiecare nu ar suporta anumite inconveniente .

Sanctiunea care se impune in cazul inconvenientelor anormale de vecinatate este reparatia in natura, reparatie care se va realiza de la caz la caz, fie prin desfiintarea lucrarii (gardul, zidul care impiedica vederea), fie prin incetarea actului care provoaca tulburarea (incetarea poluarii toxice sau fonice), fie prin demolarea constructiei care incomodeaza sau chiar inchiderea unei intreprinderi pentru functionarea careia a fost obtinuta autorizatie legala , sau in cazul in care reparatia in natura nu mai este posibila, se aplica principiul reparatiei prin echivalent si se vor acorda daune-interese.

NOTE: 
¹ V. Stoica, Drept civil. Drepturi reale principale, Editura Humanitas, Bucuresti, 2004, p.284.
²O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Drepturi reale, Editura Rosetti, Bucuresti, 2005, p.107.
³O. Ungureanu, C. Munteanu, op.cit., p.106.
⁴A se vedea pentru amanunte, B. Le Court, Lutter contre les troubles du voisinage, Delmas, Paris, 2004, p.14.
⁵CA Riom, 7/09/1995, Epoux Roche c/Rougier, citata de B. Le Court, op. cit., p.26.
⁶CA 7/07/1995, Air Inter c/Billiotet, citata de B. Le Court, op. cit., p.18-19. In acest caz, s-a respins cererea de indemnizare formulata de proprietarii riverani ai aeroportului din Orly, care s-au instalat in zona respectiva dupa data la care municipalitatea a afisat decretul continand declaratia de utilitate publica a zonei, considerandu-se ca acestia au cunoscut faptul ca in zona se va construi un aeroport si ca au cumparat in cunostinta de cauza si deci pe riscul lor.
⁷CA Dijon, 12/04/1991, Prio Carbo c/Mariot, citata de B. Le Court, op. cit., p.19. In aceasta speta s-a considerat ca faptul ca proprietarii si-au construit locuinta intr-o zona industriala, poate fi interpretat drept o asumare “chiar inconstienta” a riscului.
⁸art.112-16 al Codului francez al constuctiilor si locuintelor, vorbeste in acest caz despre “o scuza legitima”.
⁹A se vedea pentru amanunte, B. Le Court, op. cit., p.23-24.
¹⁰Cass. 2e civ., 19/12/1986, nr.84-16.379, citata de B. Le Court, op. cit., p.24.
¹¹Pentru aceeasi opinie, in doctrina romana, O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., pag.106-107.
¹²A se vedea Cass. 2e civ., 22/11/1984, nr.82-15.602 citata de B. Le Court, op. cit., p.25. In speta, proprietarul unei case situata intr-o zona industriala nu poate sa se planga de eventuale inconveniente deoarece tinandu-se cont de contextul geografic, este vorba despre un inconvenient normal de vecinatate.
¹³A se vedea pentru amanunte, Ph. Malaurie, L. Aynès, Droit civil. Les biens, Defrénois, Paris, 2004, p.304-307.
¹⁴B. Le Court, op. cit., p.45, p.63, .73.
¹⁵Cass.3e civ., 24/09/2003, nr.02-12.873, citata de B. Le Court, op. cit., p.11
¹⁶C.A. Aix, 22/12/1987, citata de B. Le Court, op. cit., p.47.