Hotararea CEDO in cauza Engber impotriva Romaniei

In fapt, prin doua decizii din 15 martie 1978, respectiv 15 august 1978, imobilul situat in localitatea Talmaciu, str. Mihai Viteazu, nr.39 si alcatuit din constructie (compusa din doua apartamente) si teren aferent in suprafata de 250 mp., a fost confiscat de catre Statul roman, reclamantei Brigitte Engber fiindu-i acordata suma de 9.000 lei ROL, reprezentand despagubiri.

La datele de 14 si 15 octombrie 1996, in temeiul prevederilor Legii nr.112/1995, apartamentele in litigiu au fost instrainate de catre stat persoanelor care le detineau in baza unor contracte de inchiriere.

In cursul anului 2001, reclamantii au formulat o actiune in revendicarea imobilului sus-mentionat, solicitand instantelor de judecata radierea inscrierilor in cartea funciara care atestau dreptul de proprietate al statului asupra acestuia, precum si anularea contractelor de vanzare-cumparare a apartamentelor componente ale imobilului.

Prin sentinta civila din 25 iunie 2001, Judecatoria Sibiu a admis, in parte, actiunea formulata de reclamanti, a constatat nulitatea deciziilor de confiscare, intrucat contraveneau dispozitiilor constitutionale in vigoare la acea data precum si dispozitiilor codului civil referitoare la dreptul de proprietate, si a mentiunilor registrului agricol efectuate in favoarea statului, dar a respins capatul de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare a apartamentelor, constatand buna-credinta a cumparatorilor la momentul incheierii acestora. De asemenea, instanta a dispus obligarea reclamantilor la plata sumei de 12 537 111, echivalenta a sumei de 481 euro, reprezentand contravaloarea despagubirilor primite de reclamanta Brigitte Engber, in momentul confiscarii imobilului.

Prin decizia din 27 noiembrie 2001, apelul formulat de reclamanti impotriva acestei sentinte a fost respins, fiind admis apelul formulat de tertii cumparatori ai apartamentelor in litigiu. Mentinand constatarea nulitatii decretelor de confiscare a imobilului, Tribunalul a respins cererea de rectificare a registrului agricol, apreciind ca rectificarea trebuia efectuata fata de actualii proprietari ai bunului imobil, si nu fata de stat, care nu mai detinea dreptul de proprietate asupra acestuia.

Decizia pronuntata de tribunal a devenit irevocabila la data de 17 septembrie 2002, cand Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursul formulat impotriva acesteia.

Dupa adoptarea Legii nr.10 din 14 februarie 2001, privind bunurile nationalizate abuziv, reclamantii au solicitat acordarea despagubirilor, reprezentand contravaloarea bunului, la valoarea de circulatie a acestuia, solicitare nesolutionata pana in prezent.

Curtea Europeana a constatat o incalcare a articolului 1 din Primul Protocol Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, determinata de instrainarea, prin vanzare, a celor doua apartamente componente ale imobilului in litigiu, in favoarea unor terti titulari ai contractelor de inchiriere.

De asemenea, a dispus obligarea Statului roman de a restitui reclamantilor cele doua apartamente situate in localitatea Talmaciu, str. Mihai Viteazu, nr.39, in termen de 3 luni, de la data ramanerii definitive a hotararii pronuntate in prezenta cauza, stabilind, in cazul imposibilitatii restituirii in natura a imobilului, obligatia Statului roman, de a plati reclamantilor, in acelasi termen, suma de 80.000 euro, reprezentand despagubiri materiale si suma de 2.000 euro, reprezentand daune morale, sumele respective urmand a fi convertite in lei noi romanesti (RON), la data de schimb din ziua platii.

Totodata, Curtea a dispus ca, incepand de la data expirarii termenului sus-mentionat si pana la achitare, sumele respective urmeaza a fi majorate cu o dobanda simpla, avand o rata egala cu aceea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, aplicabil pe durata acestei perioade, majorat cu trei puncte procentuale.