In fapt, ca urmare a restructurarilor efectuate in armata, reclamantul a fost trecut in rezerva, urmand sa primeasca alocatii compensatorii in conformitate cu Ordonanta Guvernului nr.7/1998, plati care, potrivit aceleiasi ordonante, erau scutite de plata impozitului. La data de 1 aprilie 2000 reclamantul a fost trecut in rezerva, iar la data platii acestor alocatii, Ministerul Apararii Nationale i-a dedus impozit din sumele alocate. 

In anul 2001, reclamantul a sesizat Judecatoria Constanta cu o actiune prin care a solicitat restituirea de catre MApN a sumelor retinute cu titlul de impozit. Judecatoria Constanta, prin sentinta din 26 februarie 2002, a admis actiunea reclamantului si a obligat Ministerul Apararii sa plateasca suma de 56.560.740 lei ROL cu titlu de impozit retinut in mod ilegal, reactualizata in functie de rata inflatiei si 2.000.000 ROL cu titlu de cheltuieli de judecata. Aceasta hotarare a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea recursului. 

In cursul anului 2002 Ministerul a platit reclamantului suma de 58.560.740 ROL.
In anul 2003, Procurorul General a formulat recurs in anulare impotriva sentintei din 26 februarie 2002 a Judecatoriei Constanta. Prin decizia din 21 ianuarie 2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie a casat sentinta Judecatoriei Constanta si a dispus ca reclamantul sa restituie suma de bani primita de la Minister cu titlu de impozit, iar reclamantul a restituit suma dobandita prin sentinta Judecatoriei Constanta.
Reamintind jurisprudenta sa in cauzele tip Stere si altii, Curtea Europeana a constatat o incalcare a articolului 1 din Primul Protocol la Conventie, aratand ca anularea de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia din 21 ianuarie 2004 a unei sentinte civile irevocabile prin care s-a constituit o creanta in favoarea reclamantului aduce atingere dreptului de proprietate.