Conditia interventiei organului superior pentru transfer in cazul detasarii functionarului public

Desigur, ca ne putem gandi si la situatia in care unitatea la care functionarul public a fost detasat are aceeasi atitudine negativa, intrucat nu s-a implinit termenul convenit, desi celelalte parti implicate sunt de acord, ori cand manifestarea vointei intervine doar intre functionarul public si terta unitate. 

Se stie ca pentru validitatea transferului in situatiile de mai sus, acordul tuturor celor implicati trebuie sa fie liber exprimat si neviciat. Insa, atragem atentia ca aceasta regula poate avea o exceptie, in temeiul art. 87 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici[1], care indica ca scopul teleologic al transferului este dictat, cu prioritate, de interesul public.
In acest sens, pornim de la observatia ca art. 51 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative[2], care stipuleaza ca succesiunea si gruparea dispozitiilor de fond cuprinse in actul normativ se fac in ordinea logica, observam ca aceasta indica si prevalenta primelor ca forta juridica. Desigur ca solutia nu este valabila in cazul reglementarilor exprese sau aflate sub clara incidenta a altora, identice ca natura, ori cu valoare de principiu, chiar daca succed. 

Tocmai de aceea, desi reglementarea institutiei modificarii o precede pe cea a suspendarii raportului de serviciu, iar detasarea are, in subsidiar fizionomia juridica a suspendarii, caracteristica detasarii de masura unilaterala, impune interdictia incetarii ei in lipsa vointei celui care a dispus-o.
Iata deci ca suntem in prezenta contestarii posibilitatii incetarii detasarii acceptata si ca suspendare, prevazuta de art. 96 alin. (3) din Statut. Altfel spus, prevederile mentionate nu se pot extrapola si detasarii functionarului public. Rationamentul este intarit de principiul subordonarii ierarhice reglementat la art. 3 lit. g) din Statut, care se regaseste si in dreptul comun, permitand o solutie similara. 

Dar exceptia in masura sa salveze situatia este cea relevata de art. 4 lit. i)[3] din H.G. nr. 1000/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici[4]. Astfel, Agentia ne apare ca organ superior al tuturor subiectelor implicate, deci are puterea de a solicita perfectarea transferului, daca apreciaza intemeiat interesul public, asa cum, pentru identitate de ratiuni, poate sustine oricare din refuzul partilor implicate.
Sprijinul poate fi cerut Agentiei de catre oricare dintre partile interesate si transferul se poate perfecta sub rezerva exprimarii acordului de catre functionarul public. 

In aceasta situatie, opinam ca art. 96 alin. (3) din Statut este in spiritul art. 90 alin. (3)[5] din acelasi act normativ, indicandu-ne si o procedura simpla - consimtamantul functionarului duce la posibilitatea emiterii dispozitiei de incetare a detasarii si de reluare a activitatii cu unitatea de la care a fost detasat, servind totodata si la emiterea dispozitiei privind modificarea raportului de transfer, la perfectarea conventiei de transfer, precum si la emiterea dispozitiei de incadrare prin transfer la noua unitate. Desigur, aceste acte se vor comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in termen de 10 zile lucratoare de la data emiterii, conform art. 26 alin. (3) respectiv art. 96 alin. (2) din Statut.
Daca Agentia nu intervine favorabil, va trebui ca functionarul public sa astepte pana la implinirea perioadei de detasare ori sa-si dea demisia fata de unitatea de la care a fost detasat, pentru a ocupa functia vizata prin concurs, daca aceasta modalitate este posibila dupa epuizarea obligatorie a celorlalte, prioritar stabilite prin lege: promovare, redistribuire si transfer.
Subliniem ca daca toti participantii consimt la realizarea transferului la cerere, Agentia nu se poate opune, deoarece prerogativa de a refuza acordarea avizului nu este reglementata decat pentru transferul in interesul serviciului. Doar in ultimul caz lipsa avizului duce la nulitate - pe fondul incalcarii acestei cerinte.
Pentru elucidarea problemei, in situatia functiei publice si a raportului de serviciu, aflate la granita dintre dreptul muncii si dreptului public, credem ca ar fi necesara interventia expresa a legii.
 
[1] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 29.05.2007.
[2] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 777 din 25.08.2004, modificata si completata ulterior.
[3] Potrivit acestor dispozitii, in domeniul managementului functiei publice si al functionarilor publici, Agentia indeplineste printre atributiile principale si pe aceea de a aviza sau solicita modificarea raporturilor de serviciu, daca mobilitatea functionarilor publici se dispune in interes public, in conditiile legii.
[4] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, nr. 698 din 15.08.2006
[5] Art. 90 alin. (3)  din acelasi Statut dispune ca „transferul in interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al functionarului public transferat”.