In ceea ce priveste contractul de munca la domiciliu al persoanei cu handicap ori al pensionarului pentru invaliditate de gradul III, subliniem ca alegerea locului de munca la domiciliu nu mai este o optiune voluntara, ca in cazul Codului muncii[3] [art. 105 - art. 107], ci decurge din prevederi legale exprese, dintr-o anumita stare de fapt recunoscuta si protejata – handicapul ori invaliditatea de gradul III. 

Din coroborarea art. 79 alin. (1) lit. b) cu art. 84 din Legea nr. 448/2006, intelegem ca statul incurajeaza angajatorii sa apeleze la serviciile acestor salariati care pot muncii la propriul domiciliu prin diverse facilitati fiscale sau subventii de la stat[4], in conditiile prevazute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca[5].
Pentru acestia se va incheia contractul de munca la domiciliu in conformitate cu pregatirea profesionala si capacitatea de munca atestata prin certificatul de incadrare in grad de handicap emis de comisiile de evaluare de la nivel judetean sau al sectoarelor municipiului Bucuresti, respectiv prin decizia de pensionare.[6] 

Iata deci ca se recunoaste pensionarilor pentru invaliditate de gradul III, pe langa posibilitatea de a cumula pensia cu veniturile salariale, aceea de a muncii la domiciliu, ca o masura de protectie sociala. Desigur, pentru ca acestia au cel mult jumatate din capacitatea de munca normala, asa cum dispune art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale[7], este posibila incadrarea doar cu jumatate de norma.
Cum capacitatea de munca a acestor salariati (care asa cum am precizat, poate fi uneori si redusa) nu depinde de acte cu valabilitate limitata in timp, contractele individuale de munca se pot incheia si pe durata nederminata.
Subliniem ca desi dispozitiile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 au caracter permisiv, in sensul ca pentru salariatii de mai sus, domiciliul este un loc al munci alternativ fata de locul obisnuit[8], totusi, daca comisiile de evaluare competente in ambele cazuri, recomanda munca la domiciliu, conform pregatirii lor profesionale si capacitatii de munca, acesta devine o obligatie pentru cei care, in conformitate cu art. 77 alin. (2) din lege trebuie sa angajeze persoane cu handicap ori pensionari pentru invaliditate de gradul III, intr-un procent de cel putin 4% din numarul total de angajati – anume, autoritatile si institutiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel putin 50 de angajati, cu exceptia institutiilor publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala.[9]
 
 
[1] Republicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 1 din 03.01.2008.
[2] Art. 77 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 dispune: “in sensul prezentei legi si numai in contextul incadrarii in munca, prin persoana cu handicap se intelege si persoana invalida gradul III”.
[3] Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior.
[4] A se vedea si A. Cioriciu Stefanescu, Subventii pentru angajarea pensionarilor de invaliditate de gradul III, pe www.Avocatnet.ro
[5] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 103 din 06.02.2002, modificata si completata ulterior.
[6] In baza 79 alin. (1) lit. b), art. 78 alin. (1) si art. 77 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.  
[7] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 01.04.2000, modificata si completata ulterior.
[8] Astfel, potrivit art. 79 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, angajarea persoanei cu handicap in munca se realizeaza in urmatoarele forme:  a) pe piata libera a muncii;  b) la domiciliu; c) in forme protejate.
[9] Conform art. 77 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, angajatorii pot opta intre aceasta obligatie si alte obligatii fiscale enuntate in aceste dispozitii.