Transferul la cererea judecatorului in functia de procuror

Analizand art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum si art. 23 alin. (3)[2] coroborat cu art. 1 alin. (2) din Regulamentul privind transferul si detasarea judecatorilor si procurorilor, delegarea judecatorilor, numirea judecatorilor si procurorilor in alte functii de conducere, precum si numirea judecatorilor in functia de procuror si a procurorilor in functia de judecator aprobat prin Hotararea nr. 193/2006[3], reiese ca, in cazul admiterii cererii de transfer al unui judecator in functia de procuror si invers, are loc eliberarea din functie, urmata de numirea in functia echivalenta de catre Presedintele Romaniei.
„Singura conditie impusa de lege pentru formularea unei astfel de cereri in sarcina solicitantului este de a detine functia de judecator sau procuror.”[4] 

Fata de prima situatie prezentata, transferul din functia de judecator in functia de procuror si invers, presupunand nu un transfer propriu-zis ci un transfer in alt sector de activitate (dar tot al aceluiasi sistem), impune candidatilor sa participe pe langa obisnuita selectie de dosare pe baza unor criterii si la un interviu.
In acest sens mentionam ca dispozitia art. 3 din Regulament se arata ca la analizarea si solutionarea cererilor de transfer ale judecatorilor si procurorilor la alte instante sau parchete vor fi avute in vedere urmatoarele criterii:
•           volumul de activitate al instantei sau parchetului de la care se solicita si la care se solicita transferul, numarul posturilor vacante si posibilitatile de ocupare ale acestora;
•           domiciliul solicitantului;
•           locul de munca al sotului sau sotiei;
•           distanta intre domiciliu si sediul instantei sau parchetului la care functioneaza judecatorul sau procurorul si posibilitatile reale de naveta, inclusiv timpul afectat acesteia;
•           starea sanatatii solicitantului, a sotului sau sotiei ori a copiilor minori si parintilor, aflati in intretinerea acestuia, precum si alte situatii familiale deosebite. 

Procedura care urmeaza este detaliata in Regulamentul si se refera in principal la[5]:
a)     organul competent sa primeasca cererea, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii [art. 22 alin. (1)];
b)     procesarea cererii in sensul analizarii datelor privind cariera magistratului, date statistice privind evolutia resurselor umane etc. de catre Directia de Resurse Umane din cadrul aparatului tehnic al Consiliului, care intocmeste un referat pe care il inainteaza sectiei de judecatori sau procurori [art. 22 alin. (2)- (3)];
c)      sustinerea de catre magistrat a unui interviu in fata sectiei Consiliului Superior al Magistraturii [art. 23 alin. (1)] care adopt o hotarare de sesizare a Plenului. In cazul admiterii cererii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii propune presedintelui Romaniei atat eliberarea din functie a judecatorului sau procurorului, cat si numirea sa in functia de procuror, respectiv judecator [art. 23 alin. (2)- (3)].[6]
Intrucat, potrivit art. 61 alin. (3) din Statut, Presedintele Romaniei nu poate refuza numirea prin transfer in functiile de mai sus decat motivat, aducand la cunostinta Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului, putem conchide ca motivarea, in acest caz, va trebui sa fie circumscrisa atat criteriilor obisnuite, mentionate mai sus, cat si evaluarii profesionale in cadrul interviului. 

S-a opinat[7] ca o eventuala cenzura a Presedintelui Romaniei care se poate accepta, desi nu este prevazuta expres de Constitutie, nu se poate extinde decat numai in privinta respectarii conditiilor legale de fond, de forma si procedura pe care Consiliul Superior al Magistraturii trebuie sa le respecte in procesul de aprobare a „deplasarii” si de inaintare a propunerii catre Presedintele Romaniei.[8] O alta abordare ar echivala cu incalcarea atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii, singurul in masura sa aprecieze asupra oportunitatii admiterii cererii si a selectionarii candidatilor. De aceea s-a propus modificarea cuprinsului actual al art. 61 alin. (3) in sensul limitarii refuzului presedintial doar la motive de legalitate.
Observam, ca selectia la acest tip de transfer este mai profesionalizata, situatie determinata de diferenta specifica a acestei categorii de transfer -  ca modalitate „atipica” [9] de dobandire a functiei de judecator sau procuror – prin trecerea definitiva intr-o functie echivalenta.
La Consiliul Superior al Magistraturii au fost depuse in anii 2005-2006, un numar de 128 de cereri, fiind solutionate doar 15.[10] 

NOTE:
 
[1] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 826 din 13.09.2005, modificata si completata ulterior.
[2] Art. 23 alin. (3) din Regulament stipuleaza ca „in cazul admiterii cererii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei eliberarea din functia de judecator si numirea ca procuror sau, dupa caz, eliberarea din functia de procuror si numirea ca judecator”.
[3] Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 329 din 12/04/2006.
[4] I. Popa, Tratat privind profesia de magistrat in Romania, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 171.
[5] Ibidem,  p. 171 -172.
[6] In cursul anului 2006 au fost numiti in functia de judecator un numar de 12 procurori, iar in functia de procuror un numar de 3 judecatori.
[7] I. Popa, op. cit., p. 172.
[8] A se vedea in sensul unei dispozitii similare, pe care o invocam drept argument, art. 18, alin. (4) din Legea nr. 317/2004 conform careia Senatul nu poate cenzura decat „legalitatea” alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.
[9] A se vedea I. Popa, op. cit.,  p. 172 - 173.
[10] A se vedea proiectul Raportului de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii pe anul 2006, in I. Popa, op. cit., p. 191.