dr. Aurel MANOLESCU, Mihai-Octavian VINTURACHE


Directivele europene care reglementeaza domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt din ce in ce mai numeroase, preocuparile concretizandu-se in elaborarea unor noi proiecte care vizeaza limitarea expunerii lucratorilor la riscuri profesionale la locul de munca.



Prevenirea riscurilor profesionale

Transpunerea acestor directive in legislatia romana a insemnat reproiectarea sistemului juridic care reglementa domeniul securitatii si sanatatii in munca. Structura si continutul noului sistem de reglementari au tinut cont de progresele din acest domeniu si s-au bazat pe principiile europene ale prevenirii riscurilor profesionale, cuprinse in Directiva Cadru 89/391/ CEE:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, in vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;

e) adaptarea metodelor si echipamentelor de munca la progresul tehnic;

f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;

g) planificarea prevenirii, vizand un ansamblu coerent care integreaza tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;

h) adoptarea, in mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;

i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

In acest context, aspecte de reglementare privind masurile de securitate si sanatate in munca ce vizeaza reducerea expunerii la un anumit risc profesional sau aspecte vizand anumite sectoare de activitate sunt prevazute in diferite legi sau hotarari de Guvern. A determina care dintre acestea sunt aplicabile fiecarui caz concret este adesea o sarcina dificila ce revine angajatorului, care se orienteaza cu dificultate in multitudinea de prevederi ale reglementarilor in vigoare.

Preocuparea principala a angajatorilor, a lucratorilor, a reprezentantilor acestora, a specialistilor in prevenire este, in general, identificarea obligatiilor concrete ce le revin, precum si a consecintelor practice (in special, a sanctiunilor) ce rezulta din nerespectarea cerintelor legale.



Reglementari in domeniu

cunoasterea nivelului/ stadiului de respectare a cerintelor legale in scopul depistarii ecarturilor fata de acestea ar trebui sa reprezinte o prioritate, in special pentru managementul de top al intreprinderilor.

Prin auditul de securitate si sanatate in munca se identifica neconformitatile fata de o serie de criterii selectate (prevederi legale, reguli de buna practica, elemente de sistem) din domeniul securitatii si sanatatii in munca si se stabilesc actiunile de corectie necesare.

In anumite state europene, spre exemplu in Spania, angajatorii care nu au apelat la servicii externe de prevenire si protectie sunt obligate sa supuna sistemul intern de prevenire si protectie unui audit extern. Astfel, punctul 20 al articolului 12 din Decretul Regal Legislativ nr. 5/2000 califica drept „infractiune grava“ faptul de a nu supune sistemul de prevenire al intreprinderii unui control printr-un audit sau o evaluare externa, in cazul in care intreprinderea nu a contractat un serviciu extern de prevenire.

Totusi, apar o serie de neclaritati la care angajatorii nu pot identifica raspunsuri cu usurinta:

- cand trebuie efectuat primul audit al securitatii si sanatatii in munca?

- unde trebuie efectuat auditul securitatii si sanatatii in munca (caror intreprinderi sau sectoare din intreprindere li se aplica)?

- ce trebuie auditorul, in mod concret, sa auditeze (care sunt cerintele de examinat)?

- cum trebuie realizat auditul securitatii si sanatatii in munca?

Este dificil, sau chiar imposibil, ca un auditor sa verifice ceva, fara a sti in mod concret si exact ce trebuie examinat, fara sa aiba un ansamblu ordonat de cerinte stabilite. In practica se utilizeaza sintagma “sistemul de prevenire al intreprinderii“, care ar trebui auditat. Totusi, reglementarile legale nu definesc continutul acestui sistem.