Asiguratorii sunt in conflict cu primariile, primariile - cu legea

Chiar si atunci cand tribunalele le obliga la plata, primariile se prevaleaza de o prevedere legala potrivit careia, in astfel de situatii, autoritatile acorda despagubiri doar daca in bugetele lor sunt prevazute expres sume destinate acestui scop. Interesant este ca anul trecut a fost simplificata procedura de executare silita a statului, printr-o lege care obliga institutiile publice sa vina cu fondurile necesare in termen de sase luni de la primirea somatiei de plata.

Starea dezastruoasa a infrastructurii rutiere este una dintre cauzele principale ale frecventei si valorii ridicate a daunelor auto din Romania, considera asiguratorii. „Frecventa daunelor in Romania este de circa 65%, ceea ce inseamna ca, din trei asigurati, doi au o dauna medie in fiecare an. In alte tari europene, procentajul este de maximum 10%, iar cea mai serioasa explicatie este infrastructura“, este de parere Cristian Constantinescu, directorul general al Allianz-Tiriac.

Firmele de asigurare spun ca o parte insemnata a pagubelor produse autovehiculelor asigurate, pentru care societatile platesc despagubiri, este produsa de denivelarile din carosabil (gropi, canale neacoperite etc.), de lipsa indicatoarelor rutiere, precum si de nefunctionarea sau functionarea necorespunzatoare a semafoarelor electrice. Iar situatia precara a drumurilor publice, precum si neintretinerea sistemelor de semnalizare rutiera denota neindeplinirea de catre autoritatile publice locale a unor atributii care le revin potrivit Legii administratiei publice locale nr. 215/2001.

Atac in justitie 


Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania stipuleaza, la articolul 22, ca, in limitele despagubirilor platite asiguratilor, asiguratorii se subroga in toate drepturile asiguratilor fata de cei raspunzatori de producerea daunelor si ii pot da pe acestia in judecata pentru recuperarea sumelor platite sub forma de indemnizatii. De altfel, asiguratorii adreseaza constant cereri de chemare in judecata impotriva autoritatilor locale (consilii comunale, judetene, municipale, primarii) in vederea recuperarii respectivelor sume.

„De regula, temeiul legal invocat de societatea noastra in instanta este Legea administratiei publice locale nr. 215/2001“, spun reprezentantii Allianz-Tiriac. Doar la nivelul anului 2006, si luand in considerare numai situatia din Capitala, sucursala Bucuresti a Allianz-Tiriac a platit despagubiri de aproximativ 1,5 milioane lei pentru daune produse autovehiculelor asigurate Casco ca urmare a gropilor din carosabil, fara a pune la socoteala cheltuielile de administrare aferente solutionarii respectivelor dosare de dauna.

Prinde orbul, scoate-i ochii! 


Acestia spun ca o buna parte din cererile de chemare in judecata formulate de asigurator impotriva organelor administratiei publice locale au fost respinse de instanta pornind de la apararile formulate de acestea din urma, prin care isi „pasau“ raspunderea de la una la alta si invocau lipsa unui text de lege limpede cu privire la obligatia lor de intretinere a drumurilor publice.

„In legislatia comunitara exista prevederi exprese referitoare la obligatia autoritatilor publice locale cu privire la intretinerea unei stari corespunzatoare a drumurilor publice. In Romania, aceasta ar trebui nuantata sub aspectul stabilirii unei raspunderi univoce in ceea ce priveste intretinerea drumurilor publice prin redactarea unui text legal concis, clar si explicit“, spun cei de la Allianz-Tiriac.

Alte procese de acest tip sunt pierdute de asiguratori din cauza lipsei probelor solicitate de instanta. Companiilor li se solicita fotografii ale gropilor sau ale altor denivelari din carosabil, cauzatoare de daune, precum si citarea in instanta, in calitate de martori, a detinatorilor de polite de asigurare.

De retinut ca orice posesor de masina care isi avariaza autovehiculul in gropile „administrate“ de primarii poate cere daune autoritatilor locale, chiar daca nu este asigurat Casco. Acesta trebuie mai intai sa faca o constatare la politie, dupa care sa notifice primaria ca solicita acordarea de daune fara proces. Cel mai probabil, primaria va refuza si se va ajunge in instanta. Diferenta este ca un cetatean obisnuit dispune de mult mai putin timp si resurse decat o societate de asigurare pentru a duce la capat un asemenea proces.


Legislatie (intentionat) ambigua 

Intr-adevar, Legea nr. 215/2001 este ambigua in aceasta privinta. Astfel, la articolul 38, alineatul l), se stipuleaza ca stabilirea masurilor necesare pentru construirea, intretinerea si modernizarea drumurilor, podurilor, precum si a intregii infrastructuri apartinand cailor de comunicatii de interes local cade in sarcina consiliilor locale.

Toate bune si frumoase, insa articolul 68, paragraful q) al aceleiasi legi prevede ca primarul este cel care „asigura intretinerea si reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei sau a orasului, instalarea semnelor de circulatie, desfasurarea normala a traficului rutier si pietonal“. Ca sa nu mai mentionam ca articolul 104, alineatul k), introduce si Consiliul Judetean in ecuatie: „Consiliul Judetean (...) aproba construirea, intretinerea si modernizarea drumurilor, podurilor, precum si a intregii infrastructuri apartinand cailor de comunicatii de interes judetean“.

Liber la executarea silita a statului

In anii anteriori, instantele de judecata emiteau hotarari defavorabile asiguratorilor, in cazuri similare, prevalandu-se de prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Astfel, firmele de asigurare puteau sa recupereze sumele pe care organele administratiei publice locale fusesera obligate de tribunale sa le plateasca numai in masura in care aceste sume erau prevazute in bugetele de cheltuieli ale autoritatilor respective. In aceeasi situatie se gaseau numerosi cetateni care, in spetele cele mai diverse, de la erori judiciare la cazuri de malpraxis medical, nu puteau intra in posesia despagubirilor cuvenite de la diferite institutii ale statului roman, in urma unor sentinte definitive si irevocabile, din cauza ca autoritatile se prevalau de prevederile respectivei ordonante. 

Din fericire, anul trecut, Parlamentul a adoptat o lege de modificare a Ordonantei nr. 22/2002, care obliga autoritatile publice pasibile de executare silita sa faca rost de bani in termen de sase luni. „Daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de sase luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului“, se spune in lege.