Decizie CJCE privind deducerile si calcularea venitului impozabil in statul UE de incadrare in munca

“Aceasta este situatia atunci cand veniturile negative respective, si anume diferenta dintre  valoarea locativa a locuintei si dobanzile ipotecare platite, nu pot fi luate in considerare in  statul de resedinta, iar cea mai mare parte din veniturile impozabile ale contribuabilului provin dintr-o activitate salarizata exercitata in statul de incadrare in munca", se arata in comunicatul CJCE.

Domnul Renneberg, de cetatenie olandeza, si-a mutat resedinta din Olanda in Belgia. Intre anii 1996-1997 domnul Renneberg a ocupat in acest din urma stat o locuinta proprietate personala pe care o cumparase in 1993 si pe care o finantase printr-un imprumut ipotecar contractat cu o banca olandeza.

In anii 1996 si 1997 domnul Renneberg a fost incadrat in munca in localitatea olandeza Maastricht. In cursul acestor doi ani, domnul Renneberg a obtinut totalitatea veniturilor sale profesionale in Olanda.

In cadrul impozitarii veniturilor sale in Olanda pentru anii fiscali 1996 si 1997,  Renneberg a solicitat, fara succes, deducerea veniturilor negative aferente resedintei sale belgiene. Solicitarea de deducere se referea la diferenta dintre valoarea locativa a locuintei si dobanzile ipotecare platite.

CJCE: Regim nediferentiat de impozitare, pentru rezidenti si nerezidenti

Conform legislatiei olandeze, spre deosebire de persoanele care sunt incadrate in munca in Olanda si care isi au resedinta in acest stat, domnul Renneberg, care este incadrat in munca in Olanda dar care este in acelasi timp rezident in Belgia, nu poate beneficia de luarea in considerare a veniturilor negative aferente bunului sau imobil situat in Belgia, in vederea stabilirii bazei de impozitare a veniturilor sale obtinute in Olanda.

In acest context, Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Suprema a Olandei), sesizata in ultima instanta, a solicitat Curtii de Justitie sa stabileasca daca libera circulatie a lucratorilor se opune faptului ca un contribuabil nerezident al statului membru de incadrare in munca in care obtine cea mai mare parte din veniturile impozabile, sa nu poata valorifica, in vederea stabilirii bazei de impozitare, veniturile negative aferente unei locuinte situate intr-un alt stat membru, in timp ce un rezident al statului membru de incadrare in munca are aceasta posibilitate.

CJCE a respins argumentul potrivit caruia ar fi vorba despre o situatie strict de drept intern. Dimpotriva, orice resortisant comunitar, indiferent de locul sau de resedinta si de cetatenia sa, care exercita o activitate salarizata intr-un alt stat membru diferit de cel de resedinta, se incadreaza in domeniul de aplicare al dreptului comunitar.

Pe de alta parte, CJCE a amintit jurisprudenta sa potrivit careia ansamblul dispozitiilor tratatului referitoare la libera circulatie a persoanelor vizeaza facilitarea exercitarii de catre resortisantii comunitari a unor activitati profesionale de orice natura pe teritoriul Comunitatii Europene si se opune masurilor care i-ar putea defavoriza atunci cand acestia doresc sa exercite o activitate economica pe teritoriul unui alt stat membru.

Aceasta jurisprudenta se aplica in cazul masurilor care i-ar putea defavoriza pe resortisantii comunitari care exercita o activitate profesionala intr-un stat membru diferit de statul in care acestia isi au resedinta, ceea ce include in special resortisantii comunitari care doresc sa continue exercitarea unei activitati economice intr-un anumit stat membru dupa ce si-au mutat resedinta in alt stat membru.

"In consecinta, tratamentul rezervat contribuabililor nerezidenti este mai putin avantajos decat tratamentul de care beneficiaza contribuabilii rezidenti.  Desigur, in temeiul unei jurisprudente constante, in lipsa unor masuri de unificare sau de armonizare comunitara, statele membre raman competente in ceea ce priveste stabilirea criteriilor de impozitare a veniturilor si a capitalului in vederea eliminarii dublei impuneri. In acest context, statele membre sunt libere, in cadrul conventiilor bilaterale pentru evitarea dublei impuneri, sa stabileasca factorii de legatura in vederea partajarii competentei fiscale ", precizeaza CJCE.

"Totusi, aceasta repartizare a competentei fiscale nu permite statelor membre aplicarea de masuri contrare libertatilor de circulatie garantate de tratat", adauga CJCE.

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a constatat ca, in speta, refuzul autoritatilor fiscale olandeze de a efectua deducerea in favoarea domnului Renneberg nu decurge din alegerea prevazuta de Conventia pentru evitarea dublei impuneri incheiata intre Belgia si Olanda de a atribui competenta de impozitare a veniturilor imobiliare ale contribuabililor care intra in domeniul de aplicare al conventiei mentionate statului membru pe teritoriul caruia este situat imobilul respectiv, ci depinde in realitate de existenta sau de lipsa calitatii de rezidenti in Olanda a contribuabililor respectivi.

"In masura in care, desi isi are resedinta intr-un stat membru, o persoana precum domnul Renneberg obtine cea mai mare parte a veniturilor sale impozabile dintr-o activitate salariata exercitata intr-un alt stat membru, fara a obtine un venit semnificativ in statul membru in care isi are resedinta, aceasta se afla, in vederea luarii in considerare a capacitatii sale contributive, intr-o situatie comparabila in mod obiectiv, in raport cu statul membru in care este incadrat in munca, cu situatia unui rezident din acest din urma stat membru care exercita de asemenea o activitate salarizata in acest stat", a mai adaugat CJCE. 

Conform Hotararii, CJCE concluzioneaza ca dreptul comunitar impune in principiu ca, intr-o situatie precum cea a domnului Renneberg, veniturile negative aferente unei locuinte situate in statul membru de resedinta sa fie luate in considerare de catre autoritatile fiscale ale statului membru in care este incadrat in munca in vederea stabilirii bazei de impozitare in acest din urma stat.