Telemunca si profilul telelucratorului

Din aceasta definitie rezulta, pe de o parte, ca telemunca se limiteaza numai la un contract de munca, excluzand astfel munca autonoma iar, pe de alta parte, ca „locul muncii" si „felul muncii" sunt elementele specifice² contractului individual de telemunca.
Se disting mai multe tipuri de telelucru. O prima clasificare poate fi in telelucru part-time si full-time. O alta abordare presupune impartirea in telelucru off-line si on-line. Telelucratorii on-line sunt conectatit permanent la reteaua de lucru iar telelucratorii off-line isi organizeaza munca mult mai simplu, lucreaza pe calculatorul personal si se conecteaza la reteaua unitatii numai daca trebuie sa transfere si sa incarce fisiere sau sa-si verifice posta^3.

De aceea, in cazul telemuncilor off-line, din natura meseriei, trebuie sa reiasa un anumit grad de autonomie sau independenta profesionala (evident, nu si economica), sens in care trebuie sa existe⁴ o relatie angajator - salariat bazata tot mai mult pe cooperare si mai putin pe subordonare.

In acest sens, se arata⁵ ca in practica s-a observat o tendinta de a alege pentru telemunca lucratori existenti in organizatie, cu performanta cunoscuta si cu care managerii si-au stabilit deja o relatie de lucru si in care exista un grad mai ridicat de incredere.
Flexibilitatea mai mare a programului de lucru al telelucratorilor off-line este explicabila in sociologia muncii observandu-se ca, in general, persoanele care beneficiaza de un program de lucru flexibil dau rezultate mai bune in munca⁶.

Insa specialistii (psihologii, astrologii etc.) recomanda efectuarea unui studiu personal, pentru a constata bioritmul. Pe langa bioritmurile cunoscute: zi/noapte, odihna/oboseala, somn/veghe, etc. exista si alte bioritmuri care ne regleaza capacitatile fizice si mentale, precum si sanatatea intregului organism. Unele persoane au o productivitate mare in prima jumatate a zilei iar altele in a doua. Nu intotdeauna, mai bine spus, niciodata, intervalele optime de lucru nu pot fi incluse in banalul program „de la 9.00 pana la 18.00”.⁷

Daca muncind la birou salariatul poate fi linistit ca isi va lua salariul aproape in orice situatie, chiar daca prezentarea bilantului s-a amanat pe alta zi, chiar daca contractul a fost reziliat etc., acasa va sti insa ca timpul inseamna bani si orice convorbire particulara prea lunga la telefon sau orice vizita a unui prieten va servi ca motiv de invinuire proprie. De asemenea, faptul ca telesalariatul nu mai este indrumat si controlat, cu regularitate, in timpul indeplinirii muncii ci la finalizare ei, va face mai dificila observarea greselilor.⁸ Pe de alta parte, pentru ca nu trebuie sa respecte un program riguros de lucru si nu pot fi sanctionati pentru intarzieri de la acest pogram acest fapt poate cauza o asa-zisa relaxare in munca si din acest motiv este mai greu de realizat o munca stabila⁹.

Telelumuncitorii off-line trebuie sa-si impuna un program riguros si eficient de lucru, astfel incat sa nu diminueze timpul liber la care au dreptul la fel ca lucratorii din sistemul obisnuit. De asemenea, faptul ca un membru al familiei lucreaza in permanenta
acasa reduce spatiul de locuit disponibil si conduce la cresterea starii de stres din familie. Existenta unui loc de munca acasa, aflat in permanenta la dispozitia lucratorului, poate conduce la neglijarea familiei, cu o reflectare negativa asupra armoniei acesteia¹⁰. De asmenea, telelucratorul are sarcina de a elimina psihologic credinta membrilor de familie sau a prietenilor ca desi sta acasa se “afla” totusi la service si trebuie respectat ca atare. Distinctia clara intre munca si viata privata este si unul dintre principiile care se respecta cel mai greu, facand selectia intre telelucratorii buni si ceilalti¹¹.

Putem constitui „portretul” persoanei caruia i se potriveste telemunca. Acesta este un specialist inalt calificat, care are de regula studii superioare. El poate opera bine calculatorul personal, iar obligatiile lui se reduc, in general, la tehnoredactare de texte, design, programare, analiza datelor, consultanta, activitate de cercetare, liter-artistica sau stiintifica etc. Munca lui poarta, in general, un caracter individual - primind sarcina de lucru si datele initiale necesare, el de unul singur produce produsul (document, ilustrata, codul de pornire a unui program etc.) pe care il trimite firmei sau urmatorului participant din veriga tehnologica. Rezultatul muncii lui poate fi masurat in anumite unitati de productie (pagini, figuri etc.) iar timpul de executie, cheltuit pe procesul efectuarii lucrarii, nu este o caracteristica importanta la conditia executarii la timp a sarcinii puse. De obicei, acesta este un individualist ca si caracter, care prefera sa raspunda de unul singur pentru munca efectuata, fara sa aiba subalterni si sa nu fie legat de anumite conditii externe, in afara de sarcina de lucru si termenii de executie. Unei astfel de persoana ii place sa fie libera, are expresivitate creativa este progresiva in problemele organizationale. Confortul si calitatea vietii sunt apreciate de el la cel mai inalt nivel, pentru a le refuza in favoarea unor oferte mai banoase, dar cu ceva inconveniente.
Sintetizand telelucratorul trebuie sa posede o serie de caracteristici fundamentale¹²:
-Increderea in propria activitate si in el insusi;
-Stabilitatea in ceea ce priveste modul de viata si de munca;
-Auto-motivatia;
-Auto-disciplina;
-Flexibilitatea si abilitatea de a inova si de a fi creativ.

Aceste distinctii si caracteristici evidentiaza ideea ca telemunca reprezinta atat o problema tehnica, cat si, in special, o problema sociala, cu impact direct asupra vietii si activitatii oamenilor implicati.

(A se vedea, pentru detalii cu privire la telemunca, A. Cioriciu Stefanescu, Forme de prestare a muncii la domiciliu – elemente de drept comparat, in „Revista romana de dreptul muncii” nr. 3/2008, p. 67-87)
___________________
NOTE :
¹ A se vedea pentru detalii http://ec.europa.eu/employment_social/news /2002/jul/telework_fr.pdf
²A se vedea B. Vartolomei, Telemunca - o noua forma de organizare a muncii, in “Dreptul”, nr. 2/2008, p. 64-65
³I. Gheorghe Rosca, Marius Stoica, Noi forme de munca si activitati in societatea bazata pe informatie si cunoastere, pe http://www.racai.ro/INFOSOC-Project/RoscaStoica_st_g05_new.pdf
⁴Ibidem.
⁵ C. Man, Teleworking: Telelucru, teleactivitati sau munca la distanta, Editura Grafnet, Oradea, 2007, p. 92-106.
⁶A. Athanasiu, M. Volonciu, L. Dima, O. Cazan, Codul muncii. Comentariu pe articole, Vol. I, Articolele 1-107, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 539.
⁷M. Krasnova, Munca la domiciliu - “pro” si “contra”, pe http://www.zarplata-online.ru /main/article.phtml?code=277
⁸Ibidem.
⁹D. A. Plesea, Telemunca - o solutie de integrare pe piata europeana a fortei de munca, pe http://www.spiruharet.ro/ei/SectiuneaB/Plesea%20Doru%20Alexandru.pdf
¹⁰Ibidem.
¹¹I.Gh. Rosca, M. Stoica, op. cit., pe http://www.racai.ro/INFOSOC-Project/RoscaStoica_st_g05_new.pdf
¹²N. Sfetcu, Gh. Manolea, Ghidul telelucratorului, pe http://www.teleorg.org/ro/ghid_telelucru/index.htm