Netrimitere in judecata. Schimbarea temeiului de drept. Admisibilitate

Prin Decizia nr. 44/2008, ICCJ a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ si a stabilit ca: "in cazul plangerii formulate in baza art. 278^1 din Codul de procedura penala de persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata si care solicita schimbarea temeiului de drept al solutiei dispuse prin rezolutie sau ordonanta ori dispozitia cuprinsa in rechizitoriu, in ipoteza unei instrumentari complete, instanta poate dispune schimbarea acestuia, in conditiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala".

Decizia nr. 44/2008 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 423 din 22 iunie 2009.


Practica neunitara a instantelor de judecata

Prin Decizia sa, ICCJ a constatat ca, in practica instantelor judecatoresti, nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu admisibilitatea plangerii formulate, in conditiile art. 278^1 din Codul de procedura penala, de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, in cazul cand se solicita schimbarea temeiului de drept al solutiei dispuse prin rezolutie sau ordonanta ori prin dispozitia cuprinsa in rechizitoriu, potrivit art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedura penala.

1.Astfel, unele instante au admis prin incheiere asemenea plangeri si, considerand suficiente probele existente in dosar, in temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala au desfiintat rezolutia sau ordonanta atacata ori dispozitia din rechizitoriu si au retinut cauza spre judecare, pronuntand solutii de achitare a inculpatilor.

2. Alte instante, dimpotriva, facand aplicarea art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala, au admis plangerea prin care se solicita schimbarea temeiului de drept al solutiei de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, au desfiintat rezolutia ori dispozitia cuprinsa in rechizitoriu si au schimbat temeiul de drept al solutiei de netrimitere in judecata.

Prin decizia nr. 44/2008, ICCJ a confirmat ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.


Argumentele ICCJ:

"Din prevederile art. 278^1 din Codul de procedura penala rezulta, in mod expres, ca obiectul plangerii formulate in conditiile acestui text de lege il constituie rezolutia de neincepere a urmaririi penale sau ordonanta ori, dupa caz, rezolutia de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale data de procuror, precum si dispozitia de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu.
   
In ceea ce priveste titularul plangerii formulate in conditiile reglementate de art. 278^1 din Codul de procedura penala, din dispozitiile acestui text de lege reiese ca atat persoana vatamata nemijlocit printr-o fapta de natura penala, cat si orice persoana ale carei interese legitime sunt vatamate pot dobandi calitate procesuala activa, in cadrul ultimei categorii, alaturi de persoana invinuitului sau inculpatului, intrand si persoana fata de care s-a dispus solutia neinceperii urmaririi penale (faptuitorul).
   
Asa fiind, din moment ce dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala nu contin vreo limitare a persoanelor avand interese legitime vatamate sau cu privire la aspectele ce pot constitui obiectul vatamarii, se impune sa se considere admisibila plangerea prin care se solicita de catre persoana care are calitatea de faptuitor, invinuit sau inculpat schimbarea temeiului de drept al solutiei dispuse de procuror.
   
O asemenea concluzie este in deplina concordanta cu prevederile art. 21 din Constitutia Romaniei si cu interpretarea data art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin care este garantat accesul liber la justitie, in sensul ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime, in conditiile garantarii dreptului la un proces echitabil.
   
De altfel, este de observat ca plangerea formulata in conditiile art. 278^1 din Codul de procedura penala constituie un drept procesual al partii de a sesiza instanta numai pentru realizarea controlului judecatoresc asupra solutiilor de neurmarire sau de netrimitere in judecata date de procuror. Plangerea nu poate constitui mod de sesizare a instantei cu judecarea propriu-zisa a fondului cauzei penale in prima instanta.
   
Sub acest aspect, natura juridica a plangerii formulate in conditiile reglementate de art. 278^1 din Codul de procedura penala este aceea a unei cai de atac, iar solutiile prin care aceasta procedura specifica poate fi finalizata, astfel cum sunt prevazute distinct in cuprinsul alin. 8 al aceluiasi text de lege, nu pot fi decat de respingere sau de admitere a plangerii.
   
De aceea, in conditiile in care pronuntarea unei solutii de respingere a plangerii formulate in conditiile art. 278^1 din Codul de procedura penala este conditionata de stabilirea caracterului tardiv sau inadmisibil ori nefondat al acesteia, solutia de admitere a unei astfel de plangeri nu ar putea fi dispusa decat in cazul stabilirii existentei sau inexistentei caracterului incomplet al urmaririi penale sau al aprecierii eronate a probelor de catre organul de urmarire penala.
   
Or, potrivit dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) si c) din Codul de procedura penala, atunci cand judecatorul constata ca plangerea impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata este intemeiata, o admite, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata, procedand, dupa caz, astfel:
   
In cazul prevazut la lit. b), trimite cauza procurorului, in vederea inceperii urmaririi penale sau redeschiderii urmaririi penale, in ipoteza unei urmariri penale inexistente sau incomplete.
   
Spre deosebire de aceasta situatie, in cazul prevazut la lit. c) a aceluiasi articol, daca se constata ca probele existente la dosar sunt suficiente, judecatorul va retine cauza spre judecare.
   
Prin urmare, in acest ultim caz faza urmaririi penale este realizata complet, insa a avut loc o apreciere eronata a probelor, ceea ce duce la concluzia ca sfera de aplicare a dispozitiilor mentionate cuprinde numai solutiile de scoatere de sub urmarire penala si de incetare a urmaririi penale.
   
Asadar, numai in aceasta ipoteza, cand constata ca urmarirea penala nu s-a efectuat sau ca este incompleta, judecatorul admite plangerea si procedeaza conform art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala.
   
Ca atare, in cazul plangerii formulate in baza art. 278^1 din Codul de procedura penala de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, atunci cand se solicita schimbarea temeiului de drept al solutiei dispuse prin rezolutie sau ordonanta ori prin dispozitia cuprinsa in rechizitoriu, daca instrumentarea este completa, instanta poate dispune schimbarea acestui temei, in conditiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala.
   
Dar, in ipoteza reglementata in art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala, trebuie retinut ca, in raport cu continutul acestui text de lege, nu este posibila constatarea suficientei probelor existente la dosar pentru retinerea cauzei spre judecare, cata vreme nu s-a inceput urmarirea penala.
   
In aceasta privinta, incheierea de admitere a plangerii, data de judecator, constituie si act de punere in miscare a actiunii penale atunci cand sesizarea instantei se face prin plangerea persoanei vatamate sau a oricarei alte persoane ale carei interese legitime au fost lezate.
   
Cu toate ca prin art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedura penala se precizeaza, fara sa se faca distinctie, ca, "in cazul prevazut in alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instantei il constituie plangerea persoanei la care se refera alin. 1", trebuie sa se aiba in vedere totusi ca, in acceptiunea dispozitiilor de ansamblu ce reglementeaza institutia sesizarii instantei, o atare plangere nu poate proveni decat de la persoana vatamata nemijlocit prin fapta penala, pentru a i se atribui forta procesuala specifica unui act de sesizare a instantei.
   
Un asemenea tratament juridic se impune si pentru ca, in ipoteza plangerii formulate de insasi persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, ar fi de neconceput ca tocmai plangerea ei sa se constituie in act de sesizare a instantei impotriva sa, cu incalcarea implicita a principiului procesual non reformatio in pejus.
   
De aceea, in raport cu aceste limite in care poate fi circumscris controlul judiciar in cadrul procedurii reglementate in art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedura penala, in ipoteza in care persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata solicita schimbarea temeiului de drept al acestei solutii, dispusa prin rezolutie sau ordonanta ori prin dispozitia cuprinsa in rechizitoriu, daca se apreciaza ca este intemeiata plangerea prin care s-a invocat neefectuarea urmaririi penale sau caracterul ei incomplet, judecatorul nu poate pronunta decat solutia prevazuta la alin. 8 lit. b) din acelasi articol.
   
Tot astfel, trebuie admis ca, in ipoteza cand probatoriul este complet si nu se impune trimiterea cauzei la procuror, in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, judecatorul are de asemenea posibilitatea sa schimbe temeiul de drept al solutiei dispuse de procuror, tot in cadrul aplicarii dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala".