Av. Lorena Stoian: Numarul cazurilor de reorganizare judiciara cu succes este foarte mic

Lorena Stoian are peste 8 ani de experienta profesionala ca avocat pledant fiind membra a Baroului Bucuresti din anul 2001 si 3 ani de experienta ca practician in insolventa, fiind membra a Uniunii Nationale a Practicienilor din Romania in insolventa din anul 2006. In calitate de avocat si practician in insolventa asigura asistarea si reprezentarea clientilor S.C.A. Deleanu Vasile in fata instantelor judecatoresti si a curtilor de abitraj in litigiile comerciale si civile, in litigiile avand ca obiect sau aflate in legatura cu desfasurarea procedurilor de insolventa dar si in litigiile din domeniul dreptului muncii in legatura cu incheierea si negocierea contractelor colective de munca cat si cu privire la procedurile de concediere colectiva. In prezent, in calitate de avocat partener,  Lorena Stoian asigura coordonarea departamentului de litigii, arbitraj si insolventa al S.C.A.Deleanu Vasile- Avocati.



Anca Dumitrescu :  Puteti sa ne precizati care au fost argumentele care au stat la baza modificarii legii insolventei (n.r. prin legea nr. 277/2009)?

Lorena Stoian (foto) : Practica neunitara a instantelor de judecata, nevoia unei eficiente sporite a procedurii, maturizarea mediului de afaceri si protectia creditorului sunt parte din argumentele care au impus in mod categoric modificari ale legii 85/2006.

A.D. : In viziunea dumneavoastra, care sunt principalele modificari aduse legii insolventei?

L.S.: Consider ca legea 277/2009 contine foarte multe modificari care vor avea un impact pozitiv asupra derularii procedurii insolventei. Daca doriti o clasificare a celor mai importante modificari ale legii, m-as opri in primul rand la modificarea operata asupra art. 27 din lege prin introducerea alineatului 5, care mentioneaza in mod expres ca cererea debitorului se va judeca de urgenta in camera de consiliu in termen de 5 zile. Aceasta modificare a fost imperios necesara pentru a se evita accentuarea starii de insolventa a debitorilor prin prelungirea solutionarii cauzelor, dar si fata de caracterul necontencios al procedurii .

A.D. : Care este efectul maririi cuantumului creantei (n.r. la 30.000 lei) pentru a putea fi introdusa cererea creditorului?

L.S: Pe fondul crizei financiare internationale de care s-a tot vorbit in ultima perioada si care si-a pus o amprenta din ce in ce mai mare si asupra economiei romanesti, numarul dosarelor de insolventa a crescut considerabil. Din ce in ce mai multe companii, in calitate de creditoare, apeleaza la procedura insolventei ca un mijloc procesual de recuperare a creantelor. Odata cu cresterea valorii prag, numarul dosarelor de insolventa va fi limitat.

A.D.: In cazul unei firme care are datorii de recuperat, ce recomandati: sa inceapa demersurile executarii silite sau sa deschida procedura de insolventa impotriva debitorului?

L.S. : Pentru a se putea stabili care este calea procesuala ce trebuie urmata in recuperarea unei creante este imperios necesara o analiza preliminara a patrimoniului si activitatii debitoarei. In cazul creantelor garantate, nu putem comporta discutii detaliate, intrucat stim ca sansele de recuperare a acestor categorii de creante sunt foarte mari. Creantele care comporta discutii sunt creantele chirografare. In cazul acestor creante, recomand sa se apeleze la procedura insolventei, daca in urma unei verificari prealabile a patrimoniului si activitatii debitoarei se constata ca aceasta are suficiente rezerve, astfel incat si aceste categorii de creante sa fie acoperite integral.

De asemenea, recomand sa se apeleze la aceasta procedura in cazul in care in urma unei verificari prealabile se constata ca debitoarea este nu numai in incapacitate de plata, dar nici nu detine active si nici nu are mijloace de maximizare a averii, astfel incat sansele de recuperare sunt inexistente. In ceea ce priveste apelarea la procedura excecutarii silite, este si aici necesara o analiza prealabila a patrimoniului debitoarei, in care daca se constata ca sunt active, sa se apeleze la acest mijloc procesual.

A.D. : In ce masura reorganizarea judiciara poate salva o firma de la faliment?

L.S. : Binenteles ca, in principal, scopul instituirii procedurii insolventei este acela de a spori sansele de redresare a societatilor prin aplicarea unui plan de reorganizare viabil, care sa permita societatii iesirea din aceasta procedura si continuarea activitatii prin achitarea tuturor datoriilor. Din pacate, in Romania, numarul dosarelor de insolventa, al cazurilor de reorganizare cu succes este foarte mic, de 1.5%. Probabil ca ma veti intreba care este cauza acestui procent mic? Va pot spune, in primul rand, posibilitatea pe care o acorda chiar procedura falimentului - a falimentului simplicat - in cazul in care reorganizarea nu mai este posibila. De asemenea, inflexibilitatea partenerilor contractuali. Stim foarte bine ca o companie aflata in reorganizare nu mai beneficiaza de sprijinul partenerilor contractuali care de multe ori conteaza in sporirea sanselor de redresare.  Si nu in ultimul rand, consider ca o cauza a acestui procent mic este faptul ca aceasta procedura este publica. Aceasta conduce la crearea unei situatii negative asupra companiei: ti se pune o sigla -” esti in reorganizare” - ceea ce in opinia multor companii inseamna faliment.

A.D. : Ce avantaje/dezavantaje au creditorii si debitorii in procedura de insolventa?

L.S. : V-as numi in primul rand avantajele conferite de procedura pentru debitori. Aceasta procedura a insolventei este o solutie pentru debitori intrucat de la data deschiderii ei se stopeaza cresterea pasivului si se conserva activul societatilor, gratie celui mai important efect al procedurii si anume interdictia curgerii dobanzilor, a penalitatilor de intarziere si a majorarilor la creantele negarantate. De asemenea, un alt avantaj pentru debitorii care declanseaza aceasta procedura este aceea ca recuperarea creantelor de catre debitor se face cu scutirea taxelor de timbru, spre deosebire de dreptul comun unde stim ca se calculeaza la valoare. Se stopeaza de asemenea toate actiunile judiciare si extrajudiciare declansate asupra debitorului. Deci sunt o serie de avantaje care conduc la sansele unui debitor de a se redresa daca intra sub protectia tribunalului.

In ceea ce priveste avantajele creditorilor, nu as putea sa spun ca exista niste avantaje foarte mari pentru creditori. Aceasta procedura poate consitui un avantaj pentru creditori in momentul in care reprezinta pentru debitori o sperietoare. In ce sens? Au fost situatii in care un creditor a introdus cererea de deschidere a procedurii, iar debitorul fiind solvabil si nedorind sa intre in procedura, pana la primul termen de judecata a achitat debitul pe care il avea. Daca avem in vedere pozitia creditorului, trebuie foarte bine stiut daca procedura este eficienta pentru acesta, pentru ca o debitoare solvabila nu va accepta niciodata sa intre in aceasta procedura si evident ca va achita de urgenta debitul restant.

Totodata, cresterea valorii prag la 30000 lei va conduce la o limitare a numarului dosarelor de insolventa. Instantele de judecata sunt foarte aglomerate cu dosare de insolventa si foarte multe dintre ele au creante in jurul sumei de 10.000 lei.