Acordarea indemnizatiei lunare de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de baza, functionarilor publici din subordinea MAI

In recursul promovat, Procurorul General se refera la inexistenta unui punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, raportat la art. 13 din acelasi act normativ, in referire la posibilitatea acordarii indemnizatiei de dispozitiv lunara in cuantum de 25 % din salariul de baza tuturor functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice locale.

I. Astfel, unele instante au admis actiunile formulate de functionarii publici si personalul contractual care isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice locale si au obligat primariile si consiliile locale la alocarea, calcularea si plata catre reclamanti a drepturilor banesti reprezentand indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 25 % din salariul de baza.

Pentru a pronunta aceasta solutie instantele au apreciat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, potrivit carora, cadrele militare in activitate, militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv lunara de 25 % din solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de baza.

S-a retinut ca, ulterior aparitiei Legii nr. 138/1999, Ministerul de Interne si Ministerul Administratiei Publice s-au reorganizat prin comasare, formand Ministerul Administratiei si Internelor (devenit ulterior, in baza Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.30/2007, Ministerul Internelor si Reformei Administrative), si ca atare, in baza dispozitiilor art. 9 alin.(4) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, Ministrul Administratiei si Internelor a emis Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 pentru modificarea si completarea Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/2002 privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar si civil din Ministerul de Interne, cu modificarile si completarile ulterioare.

La pct.9.2 din Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 se dispune ca indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil care isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice, fara a se distinge intre administratia publica centrala si cea locala.

Totodata, punctul 31.1 din ordinul mentionat a fost modificat, in sensul definirii sintagmei „personal civil” continuta de art. 47 din Legea nr. 138/1999, ca reprezentand functionarii publici si personalul contractual din Ministerul Administratiei si Internelor si s-a prevazut ca acest personal beneficiaza de drepturile stabilite prin Legea nr. 138/1999, cu exceptia celui din domeniul administratiei publice, care beneficiaza doar de dreptul prevazut la art. 13 din aceeasi lege, precum si de drepturile prevazute in reglementarile in vigoare aplicabile salariatilor omologi din sectorul bugetar.

S-a sustinut ca interpretarea dispozitiilor enuntate in sensul ca acestea se aplica numai personalului din institutiile publice si organele de specialitate ale administratiei publice centrale din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor nu poate fi primita, intrucat prevederile din Capitolul 5 al Titlului III din Constitutia Romaniei, intitulat „Administratia publica”, impun premisa unui regim unitar de reglementare in referire la administratia publica centrala si administratia publica locala.

Pe de alta parte, in raport de prevederile art. 31 alin.(2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, care dispun ca functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii, functionarii publici din cadrul administratiei publice locale beneficiaza si de indemnizatia de dispozitiv, acest drept facand parte din categoria „altor drepturi”.

Tot astfel, indemnizatia de dispozitiv se cuvine si angajatilor care isi desfasoara activitatea in baza unui contract individual de munca, incadrati in structurile administratiei publice locale, avand in vedere prevederile art. 155 din Codul muncii care stipuleaza ca salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

Mai mult, avand in vedere ca personalul civil detasat de la Ministerul de Interne, in subordinea consiliilor locale, urmare infiintarii serviciilor comunitare de evidenta a persoanelor, beneficiaza de indemnizatia de dispozitiv, este evident ca prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, emis de Ministrul Administratiei si Internelor, s-a urmarit ca toti functionarii publici si personalul contractual care isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice locale sa beneficieze de indemnizatia de dispozitiv, asigurandu-se astfel egalitate de tratament salarial pentru personalul din cadrul aceleiasi autoritati.

Ca atare, in lipsa unei justificari rezonabile si obiective, diferenta de tratament juridic intre situatii similare si comparabile constituie o adevarata discriminare, in raport cu prevederile Constitutiei Romaniei, ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului si Cartei Europene a Autonomiei Locale.

II. Alte instante au respins actiunile avand ca obiect plata indemnizatiei de dispozitiv reglementata de art. 13 din Legea nr. 138/1999, formulate de functionarii publici si personalul contractual care isi desfasoara activitatea in administratia publica locala.

In motivare s-a aratat ca Legea nr. 138/1999, astfel cum rezulta din insusi titlul ei, stabileste modalitatea de salarizare si acordare a altor drepturi numai pentru personalul militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii.

In acest sens prevederile art.1 din Legea nr. 138/1999 cuprind o enumerare limitativa a institutiilor al caror personal militar si civil beneficiaza de indemnizatia de dispozitiv, respectiv Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Ministerul Justitiei.

Prin urmare, potrivit prevederilor art. 47 din mentionata lege, numai personalul civil din ministerele si institutiile centrale enumerate in art.1, beneficiaza de unele drepturi prevazute de acest act normativ, iar conform art. 49, personalul civil care desfasoara activitati in conditii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiaza de primele, sporurile si indemnizatiile acordate acestora.

S-a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 17 alin.(2) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, personalul fostului Minister de Interne si al fostului Minister al Administratiei, in urma unificarii acestora, a fost transferat in interesul serviciului si numit pe functii la noul Minister al Administratiei si Internelor, beneficiind conform alin.(3) al textului enuntat, de drepturile dobandite anterior.

In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 18 alin.(2) si (3) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative.

Din coroborarea dispozitiilor enuntate cu cele cuprinse in punctele 9.2 si 31.1 din Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, emis de Ministrul Administratiei si Internelor, rezulta ca indemnizatia de dispozitiv prevazuta de art.13 din Legea nr. 138/1999 se acorda numai personalului civil care desfasoara activitatea intr-un dispozitiv cu caracter militar sau intr-una dintre institutiile si autoritatile prevazute de art. 1 din aceeasi lege, precum si functionarilor publici si personalului contractual care au beneficiat de acest drept si inainte de a fi transferati din structura Ministerului Administratiei si Internelor in domeniul administratiei publice locale.

Prin urmare, prevederile din Legea nr. 138/1999 si din Ordinul nr. 496/2003, referitoare la indemnizatia de dispozitiv in cuantum de 25 % din salariul de baza, nu sunt aplicabile si altor categorii de functionari publici si personal angajat pe baza de contract care isi desfasoara activitatea in administratia publica locala, Ministrul Administratiei si Internelor neavand nicio atributie in privinta salarizarii acestor categorii profesionale, intrucat administratia publica locala nu face parte din structurile acestui minister.

In consecinta, dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei, in baza carora sunt aplicabile prioritar dispozitiile art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si alte art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu sunt incidente in cauza, responsabilitatile personalului civil aflat in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor fiind diferite prin intinderea si complexitatea lor in raport de atributiile personalului civil care isi desfasoara activitatea in cadrul consiliilor locale si primariilor, atributiuni reglementate de Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, republicata, cele doua categorii de personal nefiind plasate in situatii analoge si nici comparabile.

Opinia Procurorului General

Procurorul General apreciaza apreciaza al doilea punct de vedere ca fiind in litera si spiritul legii.

„Solicit admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 25 % din salariul de baza, prevazuta de art. 13 din Legea nr. 138/1999, se acorda numai functionarilor publici si personalului care isi desfasoara activitatea in institutiile publice si organele de specialitate ale administratiei publice centrale din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.”

Argumentele Procurorului General:

In conformitate cu art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii: „Dispozitiile prezentei legi se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei”.

Prevederile art. 47 din actul normativ mai sus precizat dispun ca: „Personalul civil din ministerele si institutiile centrale prevazute la art. 1 beneficiaza de drepturile salariale reglementate in legislatia aplicabila in sectorul bugetar si de unele drepturi salariale prevazute in prezenta lege”, iar art. 49 stipuleaza: „Personalul civil din ministerele si institutiile centrale prevazute la art. 47, care desfasoara activitati in conditii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiaza de primele, sporurile si indemnizatiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare in activitate”.

Totodata, conform dispozitiilor art.13 din Legea nr. 138/1999 „Cadrele militare in activitate, militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv lunara de 25 % din solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de baza”.

Aceste dispozitii legale, continand o enumerare limitativa, sunt aplicabile doar acelor categorii de personal civil care isi desfasoara activitatea in structurile indicate in ipoteza normei juridice, fara ca drepturile salariale suplimentare constand in indemnizatia de dispozitiv lunara de 25 % din salariul de baza sa poata fi recunoscute si acordate tuturor functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala.

Pe de alta parte, in temeiul art. 9 alin.(4) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor (in prezent abrogata), Ministrul Administratiei si Internelor a emis Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 privind modificarea si completarea Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar si civil din Ministerul de Interne, cu modificarile si completarile ulterioare.

Potrivit pct.9.2 din ordin: „Indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului ce-si desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice”, iar pct. 31.1 precizeaza: „Prin personal civil, in sensul prezentului ordin se intelege functionarii publici si personalul contractual din Ministerul Administratiei si Internelor.

Personalul civil din Ministerul Administratiei si Internelor beneficiaza de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu exceptia celui din domeniul administratiei publice care beneficiaza doar de dreptul prevazut de art. 13 din lege, precum si de cele prevazute in reglementarile in vigoare aplicabile salariatilor omologi din sectorul bugetar”.

Prin dispozitiile ordinului enuntat mai sus nu s-a acordat dreptul salarial constand in indemnizatia de dispozitiv intregului personal civil care isi desfasoara activitatea in administratia publica locala, ci au fost interpretate si s-a asigurat punerea in aplicare a prevederilor art. 47 si 49 din Legea nr. 138/1999, raportate la art. 13 din aceeasi lege, in contextul in care, dupa unificarea fostului Minister de Interne cu fostul Minister al Administratiei, noului Minister al Administratiei si Internelor i s-au stabilit atributii atat in domeniul ordinii si sigurantei publice, cat si in domeniul administratiei publice, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit.a si b din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 63/2003.

Prin urmare, Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, pentru completarea Ordinului nr. 275/2002, a fost emis, in vederea clarificarii modalitatii de salarizare a personalului civil, transferat in domeniul administratiei publice din structurile aflate in subordinea fostului Minister al Internelor, deoarece Legea nr. 138/1999 si Ordinul nr. 275/2002, fiind adoptate anterior procesului de reorganizare a Ministerului de Interne, se refereau numai la personalul civil din institutiile cu activitate in domeniul ordinii publice si sigurantei nationale.

Potrivit dispozitiilor art. 17 alin.(2) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 63/2003, personalul Ministerului de Interne si din Ministerul Administratiei a fost transferat in interesul serviciului si numit pe functii la Ministerul Administratiei si Internelor, in conditiile legii, beneficiind potrivit alin.(3) de drepturile dobandite anterior, conform legislatiei, precum si in limita bugetului aprobat, de indemnizatii si sporuri specifice institutiilor din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.

Astfel, personalul din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor si Directia Generala de Pasapoarte, care a activat anterior in domeniul ordinii publice si sigurantei nationale din fostul Minister de Interne, a fost transferat in domeniul administratiei publice centrale din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, potrivit dispozitiilor art. 11 alin.(1) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 63/2003.

Ulterior, conform prevederilor art. 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale a fost infiintat Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin reorganizarea Ministerului Administratiei si Internelor, in subordinea noului minister fiind trecute, potrivit art.13 alin. (1) si alin. (2) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 30/2007 si Administratia Nationala a Rezervelor de Stat, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale si Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice.

Personalul fostului Minister al Administratiei si Internelor a fost transferat in interesul serviciului la Ministerul Internelor si Reformei Administrative, cu mentinerea functiilor detinute si a drepturilor salariale dobandite anterior, conform prevederilor art. 18 alin.(2) si (3) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
Astfel, in domeniul administratiei publice din Ministerul Administratiei si Internelor a fost transferat si activeaza personalul din structurile expres si limitativ prevazute de art. 13 alin. (1) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 30/2007, respectiv: Institutul National de Administratie, Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara, Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice, Administratia Nationala a Rezervelor de Stat, Agentia Nationala a Functionarilor Publici, Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor, Directia Generala de Pasapoarte, Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor si Arhivele Nationale.

Asadar, dispozitiile Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 nu pot fi analizate de sine statator, ci in raport de dispozitiile Ordonantelor de Urgenta ale Guvernului nr. 63/2003 si 30/2007 care prevad in mod expres si limitativ institutiile publice si organele de specialitate ce fac parte din domeniul administratiei publice centrale din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, fara ca printre acestea sa se regaseasca Administratia Publica Locala, astfel cum este definita de Constitutia Romaniei in Sectiunea a 2-a din Capitolul V – Titlul III si care se organizeaza si functioneaza potrivit art. 2 alin.(1) din Legea nr. 215/2001, republicata, in temeiul principiilor descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.

Totodata, aceste acte normative stabilesc in claris, astfel cum s-a aratat, ca numai functionarilor publici si personalului civil contractual care au beneficiat de indemnizatia de dispozitiv lunara de 25% din salariul de baza si anterior transferului in structurile administratiei publice centrale din subordinea noului Minister al Administratiei si Internelor li se recunoaste in continuare acest drept.
Adoptarea solutiei contrare ar presupune o aplicare extensiva a dispozitiilor legale incidente, cu ignorarea principiului de interpretare a normei juridice „exceptio est strictissimae interpretationis”.

Prin urmare, numai personalul din institutiile publice si organele de specialitate ale administratiei publice centrale din subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, constituit in intelesul art. 17 alin.(1) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 30/2007, din functionari publici, politisti – functionari publici cu statut special, cadre militare in activitate, precum si personal contractual care a beneficiat si anterior transferului de indemnizatia prevazuta de art. 13 din Legea nr. 138/1999, beneficiaza si in prezent de acest drept salarial, conform vointei legiuitorului.

Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanta de Guvern nr. 84/2001 privind infiintarea si functionarea serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 50/2004 au fost infiintate in subordinea consiliilor locale ale comunelor, oraselor si municipiilor, servicii publice comunitare locale de evidenta a persoanelor, prin reorganizarea compartimentelor de stare civila din aparatul propriu al consiliilor locale si al formatiunilor locale de evidenta a populatiei din structura Ministerului Administratiei si Internelor.

De asemenea, art. 241 alin. (2) din Ordonanta de Guvern nr. 84/2001, astfel cum a fost modificat prin art. 2 pct.1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2005, dispune ca: "Personalul contractual incadrat la serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, provenit din structurile teritoriale de evidenta informatizata a persoanei din cadrul Directiei generale de evidenta informatizata a persoanei, se preia de Ministerul Administratiei si Internelor si cu aceeasi data se detaseaza, in conditiile legii, la serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, pastrandu-si toate drepturile anterior dobandite, urmand ca drepturile specifice personalului contractual din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala de care beneficia sa se acorde de Ministerul Administratiei si Internelor de la capitolul 55.01 <<Ordine publica si siguranta nationala>>".

Asadar, personalul acestor servicii publice, constituit potrivit art.6 din Hotararea Guvernului nr. 2104/2004 pentru aprobarea Metodologiei privind criteriile de dimensionare a numarului de functii din aparatul serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, constituirea patrimoniului si managementul resurselor umane, financiare si materiale, din politisti detasati si personal contractual detasat de la Ministerul Administratiei si Internelor, beneficiaza conform art. 8 alin. (1) din acelasi act normativ de toate drepturile dobandite anterior.
Solutii legislative similare au fost adoptate si in privinta personalului preluat in cadrul Directiei generale de pasapoarte, Serviciilor publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple, Directiei regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor, respectiv Serviciilor publice comunitate regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor, cu singura diferenta in sensul ca drepturile se acorda de prefecturi de la capitolul 55.01- „Ordine publica si siguranta nationala” [ art. 151 alin. (3) si (6), art. 152 alin. (3) si (6) din Ordonanta de Guvern nr. 83/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple si serviciilor publice comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor, astfel cum au fost modificate prin art.1 pct.1-4 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2005, aprobata prin Legea nr. 349/2005].

Or, litera si spiritul reglementarilor adoptate urmare masurilor de reorganizare a Ministerului Administratiei si Internelor sunt in sensul ca personalul preluat, in diferite modalitati, in cadrul structurilor organizate la nivelul autoritatilor administratiei publice locale isi pastreaza drepturile salariale dobandite ca salariati in cadrul structurilor fostului Minister de Interne.

In concluzie, numai functionarii publici si personalul contractual care isi desfasoara activitatea in institutiile publice si organele de specialitate ale administratiei publice centrale din subordinea actualului Minister al Administratiei si Internelor, precum si personalul care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale ori a prefecturilor care au beneficiat si inainte de transfer sau detasare, de indemnizatia de dispozitiv, beneficiaza si in continuare de acest drept salarial.

Avand in vedere cele precizate, dispozitiile pct.9.2 din Ordinul nr. 496 din 18 iulie 2003, potrivit carora indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil care isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice, se aplica in exclusivitate numai functionarilor publici si personalului contractual din Ministerul Administratiei si Internelor, transferati in domeniul administratiei publice si care, anterior transferului, au beneficiat de acest drept salarial.

De altfel, chiar denumirea indemnizatiei, aceea de dispozitiv, demonstreaza ca acest drept nu se aplica in cadrul institutiilor cu caracter eminamente civil, ci doar militarilor si personalului civil in raporturi de serviciu cu unitati militare si nu pot fi echivalate obligatiile, indatoririle si privatiunile specifice acestei categorii cu cele ce decurg din raporturile de serviciu ale altor functionari publici sau personal contractual.

Ratiunea pentru care legiuitorul a acordat indemnizatia de dispozitiv lunara de 25 % din salariul de baza numai functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in institutiile si organele de specialitate din domeniul administratiei publice centrale din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, precum si personalului contractual care activeaza in serviciile publice comunitare din subordinea consiliilor locale ori a prefecturilor, rezida din faptul ca aceste categorii de personal au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transferarea sau detasarea lor in domeniul administratiei publice.

A extinde aplicabilitatea dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 si asupra altor categorii de functionari publici si personal contractual aflate in raporturi de munca cu o autoritate publica locala, echivaleaza cu adaugarea la lege si acordarea unor drepturi salariale care nu sunt prevazute in actele normative ce reglementeaza salarizarea acestora.

Astfel, nici Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata si nici Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilite a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, precum si actele normative ulterioare care reglementeaza drepturile salariale ale acestor categorii de personal civil, nu cuprind dispozitii referitoare la acordarea indemnizatiei de dispozitiv.

Nu se poate sustine ca exista discriminare in sensul dispozitiilor art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 16 din Constitutia Romaniei si ale Cartei Europene a Autonomiei Locale, adoptata la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificata prin Legea nr. 199/1997, in ceea ce priveste salarizarea functionarilor publici si personalului contractual transferat in structurile administratiei publice, institutiile publice si organele de specialitate ale administratiei publice centrale din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, precum si a celui detasat in serviciile publice comunitare din subordinea consiliilor locale ori a prefecturilor si celelalte categorii de functionari publici si personalul contractual care isi desfasoara activitatea in alte institutii si servicii publice din administratia locala, intrucat personalul care a lucrat in structurile fostului Minister de Interne a beneficiat de sporul de dispozitiv, iar prin Ordinul nr. 496/2003 s-a asigurat continuitatea acordarii acestui drept salarial, in conditiile in care prin art.17 alin.(3) din Ordonanta de Urgenta ale Guvernului nr. 63/2003 si art.18 alin.(3) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 30/2007, acte normative succesive ce au reglementat masuri de reorganizare a acestui minister, s-a prevazut ca personalul din cadrul sau isi pastreaza drepturile dobandite anterior.

Numai legiuitorul poate aprecia si stabili daca si in ce masura, sporurile sau alte indemnizatii se acorda unor anumite categorii de salariati, singura conditie fiind ca de aceste sporuri sa beneficieze toti salariatii care se afla in situatii identice, sub toate aspectele.
Daca legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizatiei de dispozitiv de 25 % din salariul de baza tuturor functionarilor publici si personalului din administratia publica locala ar fi prevazut, in mod expres, o atare posibilitate.

Principiul egalitatii de tratament nu exclude, ci dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite, justificate pe baza unor criterii rationale si obiective.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in jurisprudenta sa constanta, legata de aplicarea garantiei instituita de art. 14 din Conventie, a subliniat ca o diferenta de tratament are natura discriminatorie, numai daca nu se bazeaza pe o justificare rezonabila si obiectiva, adica nu urmareste un scop legitim sau daca nu exista un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit.

De asemenea, Curtea a statuat ca statele dispun de o anumita marja de apreciere pentru a determina daca si in ce masura, diferentele dintre situatiile analoage sunt de natura sa justifice un tratament diferit, iar autoritatile nationale competente raman libere sa aleaga masurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim.

Dincolo de aceste sustineri, in cauza nu se poate vorbi, insa, de un tratament preferential ori de o discriminare in cadrul aceleiasi categorii profesionale, intrucat nu ne aflam in „situatii analoage sau comparabile".