PwC: Este necesar un interval de timp de pana la sapte ani inainte ca Statul sa-si poata vinde participatiile in banci

Complexitatea situatiilor individuale ale institutiilor financiare, conditiile dificile de piata si un climat nefavorabil pentru vanzarea de active vor face din ce in ce mai putin probabila vanzarea detinerilor statului in sectorul financiar pe termen scurt.

“Realist vorbind, pentru foarte multe state vor fi necesari cativa ani pentru a-si lichida participatiile in institutiile financiare. Nu este deloc nerezonabil sa ne asteptam ca acest proces sa dureze doi sau trei ani, termenul ajungand la cinci sau sapte ani pana cand statele sa poata sa lichideze in totalitate detinerile din sistemul financiar si garantiile aferente. Pe termen mediu sunt necesare planuri credibile si sustenabile pentru diminuarea deficitului bugetar prin gestionarea datoriei publice ajunsa la un nivel fara precedent, prevenirea unei stagnari economice de durata si prevenirea limitarii optiunilor in privinta politicilor economice,”, a declarat Jan Sturesson, Global Government Leader PricewaterhouseCoopers LLP.

“Guvernele trebuie sa accepte, tinand cont de posibilitatea limitata de a iesi din acest sector, faptul ca vor fi nevoite sa se concentreze pe rolul pozitiv pe care il pot juca “din interior”. Prin pastrarea unor detineri semnificative in institutiile financiare pe o perioada lunga de timp, statul va fi pus in situatia de a gestiona trei provocari majore: sa fie perceput drept “bun proprietar” care se concentreaza atat asupra obiectivelor sociale si economice pe termen lung, cat si asupra tintelor financiare pe termen scurt, sa reconstruiasca increderea esentiala pentru functionarea eficienta a sistemului financiar, si sa implementeze planuri credibile pentru a face fata deficitelor bugetare”, a adaugat Jeremy Scott, Global Financial Services Chairman, PricewaterhouseCoopers LLP.

“Guvernele sunt in fata unei provocari fiscale majore ce are doua aspecte, primul fiind generat de interventiile statului pentru salvarea institutiilor financiare si a recesiunii, iar cel de al doilea fiind legat de consecintele extinderii crizei financiare in afara sistemului bancar si a pietelor de capital, catre domeniul asigurarilor, al economisirii si al industriei auto. In acest context, raportul PwC sugereaza ca actuala legatura directa a sectorului public cu cel privat are un numar de implicatii care nu se refera doar la salvarea institutiilor financiare dependente de ajutoarele de stat, sau de sectorul bancar perceput acum ca fiind slab. In principal, aceasta legatura directa va avea un rol important de jucat in reducerea deficitului bugetar si de refacere a increderii consumatorilor si a companiilor, atat in guverne, cat si in sectorul financiar”, a comentat Jan Sturesson, Global Government Leader PricewaterhouseCoopers LLP.

Cu toate ca etapizarea iesirii statului din actionariatul institutiilor financiare este dificil de prevazut datorita conditiilor de piata, a dificultatilor in evaluarea acestor active si a volatilitatii pietei, raportul subliniaza exemplele de succes ale implicarii statului.
Pe baza experientelor salvarii institutiilor bancare in tari precum Suedia, Norvegia si Japonia, si a privatizarilor bancare recente din Europa Centrala si de Est, asteptarile actuale privitoare la vanzarile rapide ale detinerilor statului nu sunt realiste.

Lectia cheie a privatizarilor institutiilor financiare sau a societatilor comerciale derulate in trecut este ca entitatile oferite spre privatizare trebuie sa fie ”curatate” inainte de a fi scoase la vanzare. Acolo unde statul nu a nationalizat deja bancile cu probleme, acesta trebuie sa creeze mecanisme pentru a gestiona activele neperformante, ceea ce ar putea include crearea de banci care sa gestioneze active neperformante (”bad banks”) sau a altor vehicule de securitizare a activelor pentru ca atunci cand o banca este reintrodusa in sectorul privat sa fie intr-o situatie financiara buna.

Raspunsurile guvernelor din intreaga lume fata de criza financiara au fost diferite, in functie de tipul de implicare ales: furnizarea de linii de credit, oferirea de garantii, achizitionarea datoriilor institutiilor financiare sau a activelor ”toxice”, preluarea partiala sau totala a actiunilor. Prin urmare, drumul exact de iesire va trebui sa fie determinat pentru fiecare caz in parte.

 “Pana acum, guvernele s-au concentrat pe stabilizarea anumitor institutii sau au incurajat anumite activitati de piata, dar nu s-au adresat problemei indepartarii activelor indoielnice din bilanturilor bancilor sau a crearii de piete si a sistemelor de pret functionale pentru astfel de active. Este esential sa se rezolve aceasta problema. Prin rezolvarea acesteia, guvernele ar putea avea abordari pe termen mai lung si ar putea adopta o pozitie activa de investitor, concentrandu-se nu doar asupra profiturilor financiare ale investitiei, dar si asupra castigurilor sociale ale acesteia", a comentat Jan Sturesson, Global Government Leader PricewaterhouseCoopers LLP.