Hotararea CEDO in Cauza Dinu impotriva Romaniei si Frantei

(Cererea nr. 6.152/02)
In Cauza Dinu impotriva Romaniei si Frantei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandström, Jean-Paul Costa, Corneliu Birsan, Boštjan M. Zupanèiè, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 14 octombrie 2008, pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:


Procedura

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 6.152/02) indreptata impotriva Romaniei si Frantei, prin care un cetateanroman, doamna Cristina Dinu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 20 ianuarie 2002 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Guvernul francez este reprezentat prin agentul sau, doamna Edwige Belliard, director pentru probleme juridice la Ministerul Afacerilor Externe.
3. Prin Decizia din 23 noiembrie 2006, Curtea a declarat cererea admisibila in ceea ce priveste capetele de cerere intemeiate pe art. 6 § 1 din Conventie si in ceea ce priveste dreptul reclamantei la executarea hotararilor judecatoresti pronuntate in favoarea sa.
4. Atat reclamanta, cat si cele doua guverne au depus observatii scrise pe fondul cauzei (art. 59 § 1 din Regulament).

In Fapt

I. Circumstantele cauzei
5. Reclamanta s-a nascut in anul 1957 si locuieste in Brasov.
A. Procedurile referitoare la stabilirea pensiei de intretinere
6. Prin Sentinta din data de 7 iulie 1992, Judecatoria Brasov l-a condamnat pe N.C., de nationalitate romana, sotul reclamantei care parasise Romania plecand in Franta, sa plateasca o pensie alimentara de 2.000 lei (ROL) pe luna in favoarea lui C., copilul lor minor, nascut in anul 1987 si crescut de reclamanta.
7. La data de 14 ianuarie 1993, printr-o sentinta definitiva pronuntata de aceeasi instanta, pensia a fost majorata, la cererea reclamantei, la 3.150 ROL pe luna.
8. Prin Sentinta din data de 24 iunie 1994, Judecatoria Brasov a pronuntat divortul dintre reclamanta si N.C. si a pus in sarcina acestuia obligatia de a plati o pensie alimentara de 1.000 franci francezi (FRF) fiului sau, incepand cu data sentintei.
Prin Decizia definitiva din data de 3 mai 1995, Curtea de Apel Brasov, ca urmare a apelului partilor, a stabilit pensia alimentara la 800 FRF pe luna.
9. Prin Decizia definitiva din data de 22 aprilie 1997, Tribunalul Judetean Brasov a respins cererea de reducere a pensiei, formulata de N.C.

B. Demersurile in vederea obtinerii platii pensiei
1. Demersuri referitoare la pensia stabilita inainte de Decizia din data de 3 mai 1995
10. La data de 25 mai 1993, sustinand ca N.C. refuza sa achite pensia alimentara, reclamanta a inceput procedura prevazuta de Conventia de la New York din 20 iunie 1956 privind obtinerea pensiei de intretinere in strainatate (Conventia de la New York), conform careia institutia intermediara, in speta ministerul francez al afacerilor externe (ministerul francez), asista creditorul pensiei de intretinere in recuperarea lor prin intermediul autoritatii expeditoare, in speta ministerul roman al justitiei (ministerul roman).
11. Sosita la ministerul roman la data de 1 iunie 1993, cererea a fost transmisa ministerului francez la data de 8 iulie 1993.
12. Dupa un schimb de scrisori intre cele doua ministere si reclamanta, la data de 21 iunie 1994 ministerul roman a informat-o pe reclamanta ca ministerul francez constatase ca N.C. platea pensie cu regularitate si ca, prin urmare, nu putea fi intreprinsa nicio actiune impotriva sa.

2. Demersurile facute dupa Decizia din data de 3 mai 1995 13. Prin Adresa din data de 20 iulie 1995, reclamanta a solicitat asistenta ministerului roman pentru a obtine plata pensiei alimentare pentru perioada iunie 1994 — februarie 1995, cuantificandu-si pretentiile. La data de 30 august 1995, aceasta adresa a fost transmisa de catre ministerul roman ministerului francez, insotita de copia hotararilor pronuntate in procedura de divort, precum si de punctul de vedere al reclamantei asupra modalitatilor de plata.
14. La data de 24 ianuarie 1996, ministerul francez a informat ministerul roman ca luase legatura cu N.C., care ii comunicase situatia sumelor neplatite.
15. La data de 16 aprilie 1996, reclamanta a informat ministerul roman despre sumele incasate si si-a precizat pretentiile pana in luna octombrie 1995.
16. La data de 22 aprilie 1996, ministerul roman i-a cerut ministerului francez sa ii comunice masurile luate pentru careclamanta sa poata obtine plata pensiei alimentare datorate.
17. Prin scrisoarea din data de 14 iunie 1996, ministerul francez i-a cerut ministerului roman sa ii confirme platile efectuate de debitor si sa ii trimita o evidenta a sumelor datorate. I-a cerut, de asemenea, si precizari cu privire la desfasurarea procedurii de reducere a cuantumului pensiei (ce s-a finalizat cu Decizia definitiva din 22 aprilie 1997).
18. Prin scrisoarea din data de 2 iulie 1996, ministerul roman a informat-o pe reclamanta despre continutul declaratiilor date de N.C. la ministerul francez. De asemenea, ministerul roman i-a solicitat reclamantei sa prezinte situatia exacta a platilor primite ca pensie alimentara. Raspunsul reclamantei, precum si documentele solicitate au fost trimise ministerului francez de catre omologul sau roman la data de 22 august 1996.
19. La data de 5 august 1996, reclamanta si-a reiterat cererea de asistenta la ministerul francez si a prezentat evidenta sumelor neachitate.

3. Demersurile in vederea obtinerii exequaturului
20. La data de 8 iulie 1997, reclamanta a informat ministerul roman despre adoptarea Deciziei din 22 aprilie 1997, care astabilit pensia alimentara la 800 FRF pe luna, si a prezentat calculul pensiei ramase neachitate pentru perioada octombrie 1995—mai 1997. Aceasta scrisoare a fost transmisa la data de 30 iulie 1997 ministerului francez, care a primit-o la data de 3 septembrie 1997.
21. La data de 4 ianuarie 1998, reclamanta i-a trimis ministerului francez un nou calcul al pensiei neachitate si i-a solicitat asistenta pentru a obtine plata ei.
22. In paralel, la data de 12 decembrie 1997, ministerul francez i-a cerut ministerului roman sa o informeze pe reclamanta ca doreste sa primeasca informatii si documente complementare, si anume: sa precizeze cu privire la ce hotarare judecatoreasca solicita sa se pronunte exequaturul, sa trimita dovada citarii lui N.C. in dosarul in care s-a pronuntat Decizia din data de 22 aprilie 1997, dovada comunicarii catre parte a acestei decizii, precum si certificatul de constatare a faptului canu s-a promovat recurs. In plus, reclamantei i-au fost trimise formulare de cerere de ajutor jurisdictional pentru ca ea sa le poata inapoia insotite de documentele justificative ale veniturilor sale de la momentul respectiv.
23. La data de 9 ianuarie 1998, ministerul roman i-a transmis reclamantei scrisoarea ministerului francez din 12 decembrie 1997 si documentele anexate, solicitandu-i sa completeze formularele de ajutor jurisdictional si sa i le trimita inapoi pentru ca sa poata sa le transmita ministerului francez. La data de 12 ianuarie 1998, reclamanta s-a conformat cererilor celor doua ministere, documentele fiind trimise de catre ministerul roman ministerului francez la data de 9 februarie 1998.
24. La data de 17 iulie 1998, ministerul francez i-a cerut din nou ministerului roman sa prezinte documente complementare.
La data de 19 august 1998, ministerul roman i-a trimis aceast scrisoare reclamantei si a sfatuit-o in privinta formei actelor solicitate pentru a-si completa dosarul. La data de 2 septembrie 1998, ministerul roman i-a reamintit reclamantei necesitatea de a se conforma cererilor ministerului francez, precizandu-i ca, in temeiul Conventiei de la New York, singura obligatie ce ii revenea ministerului roman era sa transmita documentele ministerului francez.
25. La data de 3 septembrie 1998, reclamanta a prezentat un certificat de grefa eliberat de instanta din Brasov din data de 12 ianuarie 1998, care atesta faptul ca debitorul a fost reprezentat la instanta ce a pronuntat Decizia din data de 3 mai 1995, ca i-a fost comunicata decizia respectiva de catre grefa si ca aceasta decizie era definitiva si executorie. Cu aceasta ocazie, ea si-a reiterat cererea referitoare la plata restantelor. Reclamanta a prezentat si o a doua adeverinta, din data de 12 septembrie 1998, referitoare la aceeasi decizie. In schimb, conform guvernului francez, niciun element nu s-a comunicat cu privire la procedura ce s-a finalizat cu Decizia din data de 22 aprilie 1997.
26. In cursul anului 1999, ministerul roman a informat-o pe reclamanta ca documentele sale fusesera transmise autoritatilor franceze si a mentionat ca durata procedurii si solutionarea cauzei depindeau exclusiv de ministerul francez.
27. In cursul anilor 2000 si 2001, reclamanta i-a solicitat in mai multe randuri ministerului roman sa intervina pe langa omologul sau pentru a face sa inainteze procedura de exequatur. Scrisorile din 19 ianuarie, 8 septembrie 2000 si 25 ianuarie 2001, trimise in acest scop de ministerul roman, au ramas fara raspuns din partea ministerului francez. Ministerul roman a informat reclamanta despre aceasta situatie si i-a reamintit ca procedura de exequatur si durata sa tineau de competenta exclusiva a autoritatilor franceze.
28. Prin scrisoarea din 24 septembrie 2001, primita la data de 4 octombrie 2001, ministerul francez si-a informat omologul ca intentiona sa solicite exequaturul hotararilor din 3 mai 1995 si din 22 aprilie 1997 si a cerut copia legalizata de instanta a citatiei la termenul de judecata din 3 mai 1995, trimisa lui N.C. (sau avocatului sau), a comunicarii hotararii si a unei situatii actualizate a sumelor datorate. S-a atasat un nou formular de cerere de ajutor jurisdictional.
29. Prin scrisoarea din 29 octombrie 2001, ministerul roman i-a comunicat reclamantei scrisoarea din 24 septembrie 2001 sia sfatuit-o cu privire la prezentarea documentelor solicitate si la masurile ce trebuiau luate pentru a se conforma cererilor autoritatilor franceze.
30. La data de 14 ianuarie 2002, reclamanta a precizat ca toate documentele solicitate ii fusesera deja trimise in cursul anului 1998 si ca o noua transmitere ar insemna un effort financiar imposibil pentru ea. In plus, ea a mai mentionat ca a transmis in acelasi timp informatii cu privire la suma restanta datorata, precum si formularul de ajutor jurisdictional completat.
31. La data de 18 martie 2002, ministerul roman a informat-o pe reclamanta ca documentele pe care aceasta le-a trimis nu se aflau in dosar sub forma ceruta si i-a solicitat, in consecinta, sa le transmita din nou in forma cuvenita cat mai repede cu putinta.
32. Prin scrisoarea din 14 mai 2002, ministerul roman i-a transmis ministerului francez documente furnizate de reclamanta cu precizari in ceea ce priveste prevederile procedurale pentru citarea si notificarea internationala.
33. La data de 3 iulie 2002, ministerul roman, facand referire la scrisoarea sa din 14 mai 2002, i-a cerut ministerului francez sa ii confirme primirea acesteia si sa il informeze despre stadiul procedurii de exequatur in cel mai scurt timp.
34. La data de 3 septembrie 2002, ministerul francez a informat ministerul roman despre lacunele dosarului in cauza, si anume adresa incompleta a lui N.C., lipsa dovezii de citare si de comunicare a hotararilor romanesti si lipsa copiilor in limba romana a hotararilor pronuntate de instantele romane. Acesta a precizat ca, in lipsa trimiterii informatiilor si a documentelor judiciare solicitate, nu putea fi facut niciun demers. De asemenea, acesta i-a cerut ministerului roman informatii referitoare la legea in materie de comunicare a hotararilor judecatoresti atunci cand adresa debitorului este necunoscuta.
35. La data de 14 septembrie 2002, reclamanta a prezentat originalele hotararilor investite cu formula executorie.
36. La data de 23 septembrie 2002, ministerul roman i-a transmis reclamantei o copie a comunicarii omologului sau din data de 3 septembrie 2002. Conform afirmatiilor reclamantei, aceasta scrisoare ii cerea copia unei hotarari din 5 mai 1997, hotarare ce nu exista. Aceasta i-a raspuns la data de 30 septembrie, reamintindu-i ministerului francez ca toate documentele solicitate i-au fost deja trimise in perioada 1995—1998.
37. La data de 24 septembrie si 16 octombrie 2002, ministerul roman i-a trimis ministerului francez textul prevederilor legale solicitate de acesta.
38. La data de 7 ianuarie 2003, Tribunalul de Mare Instanta Béthune i-a fost acordat reclamantei ajutorul jurisdictional. Conform afirmatiilor reclamantei, incercarile sale de a lua legatura cu avocatul desemnat sa o reprezinte in procedura au esuat.
39. Prin scrisoarea din data de 11 octombrie 2003, ministerul francez i-a trimis reclamantei documente inutile ce se aflau indosarul sau, printre care doua copii ale Deciziei din 3 mai 1995.
40. In cursul anului 2003, au fost intreprinse noi cautari pentru a gasi adresa debitorului, care se mutase. La finalizarea cautarilor, in luna decembrie 2003, ministerul francez a inceput procedura de exequatur.

4. Demersurile de executare silita din Franta
41. Prin ordinele din 30 aprilie 2004, presedintele Tribunalului de Mare Instanta Béthune a admis cererea de exequatur a hotararilor romanesti pronuntate in procedura de divort, inclusiv a Deciziei din data de 3 mai 1995 si a Deciziei din 22 aprilie 1997. Acesta a informat ministerul roman despre acest lucru la ata de 10 iunie si 29 iulie 2004. De asemenea, i-a transmis o propunere de plata amiabila a creantei facute de debitor, care a fost refuzata de reclamanta prin scrisoarea din 18 iulie 2004.
42. La data de 29 iulie 2004 si, din lipsa de raspuns, la data e 8 noiembrie 2004, ministerul francez i-a cerut ministerului roman ca reclamanta sa ii trimita o situatie actualizata a sumelor datorate, precum si detaliile contului sau bancar.
43. Masurile de executare silita au fost incepute prin intermediul unui executor judecatoresc. N.C. a contestat fata de acesta suma pretinsa de reclamanta pe motivul ca el nu avusese cunostinta de Hotararea din 22 aprilie 1997. Acesta ia propus reclamantei o suma, a carei plata sa fie esalonata.
44. La data de 26 mai 2005, ministerul francez i-a comunicat ministerului roman scrisoarea lui N.C. si a solicitat observatiile reclamantei pentru a i le transmite executorului judecatoresc. La data de 4 iulie 2005, reclamanta a contestat afirmatiile lui N.C. si a solicitat cuantumul total al sumelor datorate, conform situatiei prezentate intr-o scrisoare precedenta din 4 ianuarie 2005. De asemenea, ea s-a plans de inertia executorului judecatoresc in recuperarea pensiei lunare ce nu mai fusese platita de N.C. din luna martie 2005.
45. La data de 18 mai 2006, judecatorul de executare de pe langa Tribunalul de Mare Instanta Béthune a stabilit o nouasituatie a restantelor de pensie, decizia sa fiind comunicata de ministerul francez ministerului roman la data de 22 si 31 mai 2006.
46. La data de 13 septembrie 2007, la apelul partilor, Curtea de Apel Douai a constatat ca datoria rezultand din pensia de intretinere neachitata fusese stinsa cel tarziu la data de 27 noiembrie 2006 si, prin urmare, a admis cererea lui N.C. de incetare a sechestrului in cadrul masurii de executare silita.

II. Dreptul intern si international pertinent
47. Articolele relevante din Conventia de la New York privind obtinerea pensiei de intretinere in strainatate, adoptata la data de 20 iunie 1956, sunt prezentate in decizia privind admisibilitatea, adoptata in cauza de fata la data de 23 noiembrie 2006.

In Drept
I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 § 1 din Conventie
48. Reclamanta se plange de lipsa de diligenta a autoritatilor romane si franceze in asistarea sa in vederea executarii hotararilor interne definitive ce stabilesc o pensie alimentara pentru fiul sau. Ea invoca art. 6 § 1 din Conventie, care prevede urmatoarele in partea sa relevanta:
„Orice persoana are dreptul la judecarea (...) cauzei sale, de catre o instanta (...), care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)”.

A. Argumentele partilor
1. Capatul de cerere impotriva Romaniei
49. Guvernul roman considera ca atitudinea autoritatilor romane nu poate fi adusa in discutie, in masura in care era de datoria autoritatilor franceze sa pronunte decizia de exequatur. Singura obligatie care le revenea autoritatilor romane era sa transmita documente ministerului francez, ceea ce au si facut. In plus, autoritatile romane au solicitat periodic informatii despre starea procedurii si au solicitat ca aceasta cauza sa se solutioneze, daca este posibil, cat mai repede.
50. Reclamanta contesta argumentul guvernului roman. Ea considera ca autoritatile romane nu si-au respectat obligatiile ce le reveneau in temeiul Conventiei de la New York, mentionata mai sus, de a o asista in executarea hotararilor interne definitive. In opinia sa, autoritatile romane nu au informat-o cu claritate despre demersurile ce trebuiau facute pentru a obtine executarea hotararilor in discutie si nici nu au actionat cu diligenta si celeritate pentru a asigura schimbul de informatii si de corespondenta dintre institutia intermediara si ea insasi.

2. Capatul de cerere impotriva Frantei
51. Guvernul francez considera ca, in ceea ce priveste perioada scursa intre 1992 si 1997, procedura de exequatur nu putea fi inceputa in mod util din moment ce procedurile referitoare la cuantumul pensiei se aflau inca pe rolul instantelor
romane.
52. In ceea ce priveste raspunderea statului francez incepand de la adoptarea Deciziei din 22 aprilie 1997, Guvernul arata ca, in ciuda perseverentei ministerului francez, documentele din dosar, ce erau necesare pentru inceperea
procedurii de exequatur inainte de executare, nu au fost prezentate, cel putin unele dintre ele (citatii si notificari ale hotararilor cu privire la N.C.), sau nu au fost prezentate in forma adecvata decat la sfarsitul anului 2002.
53. Reclamanta reaminteste ca autoritatile franceze i-au cerut sa trimita in mai multe randuri aceleasi documente si ca acestea au lasat sa treaca foarte multe luni pana sa solicite documente complementare. Reclamanta considera ca autoritatile franceze au dat dovada de neglijenta, i-au tratat dosarul cu superficialitate si, ca institutie intermediara, nu si-au indeplinit obligatiile ce decurg din Conventia de la New York.

B. Aprecierea Curtii
54. Curtea reaminteste ca, in cauza de fata, desi reclamanta a obtinut la data de 3 mai 1995 o hotarare interna definitiva, ce dispunea ca fostul sau sot sa plateasca o pensie alimentara in beneficiul fiului lor minor, si desi incepuse la data de 20 iulie 1995 procedura prevazuta de Conventia de la New York, ordinul de exequatur nu a fost dat decat la data de 30 aprilie 2004, iar executarea silita nu a fost incheiata de instanta francezacompetenta decat la data de 27 noiembrie 2006.
55. Curtea a analizat in mai multe randuri cu cauze ce ridicau probleme similare cu cea din cauza de fata si a constatat incalcarea art. 6 § 1 din Conventie (vezi Tacea impotriva Romaniei, nr. 746/02, 29 septembrie 2005; Orha impotriva Romaniei, nr. 1.486/02, 12 octombrie 2006, si, mutatis mutandis, K. impotriva Italiei, nr. 38.805/97, CEDO 2004-VIII, si Zabawska impotriva Germaniei (dec.), nr. 49.935/99, 3 martie 2006). Mai mult, Curtea observa si miza deosebit de mare a cauzei de fata, reclamanta incercand prin actiunile sale sa obtina plata pensiei alimentare care ii era necesara pentru a face fata necesitatilor zilnice ale copilului sau minor.
56. Dupa ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea considera ca cele doua guverne parate nu au expus niciun fapt sau argument care sa poata duce la o concluzie diferita in cazul de fata.
57. Concret, Curtea observa anumite intarzieri in transmiterea corespondentei, imputabile autoritatilor romane (vezi, in special, paragrafele 11, 13, 18, 20, 24 si 29 de mai sus). In ceea ce priveste ministerul francez, Curtea nu considera rezonabile incetineala cu care acesta a completat dosarul de exequatur sau cererile repetate de documente, desi reclamanta a reamintit in mai multe randuri faptul ca aceste documente fusesera deja trimise (paragrafele 22—24, 32—33, 36 si 38 de mai sus). In fine, Curtea constata o perioada de lipsa totala de comunicare a ministerului francez cu ministerul roman si reclamanta intre anul 1999 si luna septembrie 2001 (paragrafele 26 si 27 de mai sus).
58. Totusi, Curtea considera ca dupa finalizarea procedurii exequaturului cele doua ministere si-au indeplinit cu grija obligatiile.
59. Ținand cont de jurisprudenta sa in materie, Curtea apreciaza ca, in speta, cele doua state, prin intermediul organelor lor specializate, nu au depus toate eforturile necesare pentru a asigura executarea cu celeritate a hotararilor judecatoresti favorabile reclamantei.
Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 § 1 din Conventie de catre Romania si Franta.

II. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
60. Conform articolului 41 din Conventie:
„Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

A. Prejudiciu
61. Reclamanta solicita plata de catre fiecare dintre cele doua guverne parate a sumei de 100.000 euro (EUR) ca daune morale.
62. Guvernul francez considera ca o constatare a incalcarii ar constitui o reparatie echitabila, argument la care subscrie si guvernul roman, care considera in plus ca pretentiile reclamantei sunt exagerate si nu a fost dovedita nicio legatura de cauzalitate intre incalcarile pretinse si aceste pretentii.
63. Curtea apreciaza ca reclamanta a suferit un prejudiciu moral, in special din cauza frustrarii provocate de incetineala executarii silite in speta, si ca acest prejudiciu nu este suficient compensat printr-o constatare a incalcarii.
64. In aceste circumstante, tinand cont de toate elementele aflate in posesia sa si in special de actele si omisiunile imputabile celor doua state si statuand in echitate, conform art. 41 din Conventie, Curtea ii aloca reclamantei suma de 16.000 EUR pentru prejudiciul moral, din care 6.000 EUR in sarcina statului roman si 10.000 EUR in sarcina statului francez.

B. Cheltuieli de judecata
65. Reclamanta solicita suma de 7.800 EUR pentru cheltuielile de judecata suportate in procedurile incepute din anul 1992 pentru a stabili pensia alimentara si pentru plata sa de catre debitor. Ea furnizeaza o situatie a cheltuielilor suportate pentru traducerea documentelor in perioada 2002—2007, pentru copiile, cheltuielile privind expedierea corespondentei la Curte si la instantele franceze, onorariile notariale, cheltuielile de transport pentru a se deplasa la termenele de judecata, la ministerul roman de la Bucuresti si pentru alte deplasari, trimitand chitante ce atesta o parte dintre pretentiile sale.
66. Guvernul francez contesta necesitatea onorariilor notariale platite de reclamanta si a deplasarilor sale pentru a se prezenta la intalnirile de la Bucuresti, Paris si Strasbourg si considera ca suma eventual alocata de Curte in acest sens nu ar trebui sa depaseasca 3.000 EUR.
67. Guvernul roman considera ca suma solicitata de reclamanta este exagerata si ca, in orice caz, aceasta nu a putut sa justifice decat plata a 500 EUR in acest sens. Mai mult, Guvernul roman arata ca nu este oportun ca reclamanta sa solicite rambursarea cheltuielilor pentru traducere, in masura in care ea insasi este traducatoare autorizata.
68. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care s-a stabilit realitatea acestora, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta, tinand cont de elementele aflate in posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea considera rezonabila suma de 3.000 EUR, cu toate cheltuielile incluse, si i-o acorda reclamantei (1.500 EUR in sarcina fiecarui guvern).

C. Dobanzi moratorii
69. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

Pentru aceste motive,
In unanimitate,
CURTEA
1. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 § 1 din Conventie de catre Romania si Franta;
2. hotaraste:
a) ca statul roman sa ii plateasca reclamantei, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, conform art. 44
§ 2 din Conventie, urmatoarele sume:
(i) 6.000 EUR (sase mii euro), ce va fi convertita in moneda statului parat, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
(ii) 1.500 EUR (una mie cinci sute euro), ce va fi convertita in moneda statului parat, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit de catre reclamanta, cu titlu de cheltuieli de judecata;
b) ca statul francez sa ii plateasca reclamantei, in acelasi termen:
(i) 10.000 EUR (zece mii euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
(ii) 1.500 EUR (una mie cinci sute euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit de catre reclamanta, cu titlu de cheltuieli de judecata;
c) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;
3. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.
Intocmita in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 4 noiembrie 2008, pentru aplicarea art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

Josep Casadevall,
presedinte
Santiago Quesada,
grefier