LIVE TEXT de la seminarul Conventia Civila versus CIM. Contractele speciale si clauze specifice

Reglementarea contractului individual de munca si a conventiilor civile de prestari servicii

Exista mai multe acte normative speciale care prevad expres prestarea muncii numai in baza conventiilor civile, denumite si „contracte de colaborare”. Acestea au in vedere in principal persoanele autorizate, „potrivit legii” sa desfasoare o activitate independenta:
a) „comerciantii” - care dobandesc autorizarea in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale,
b) „necomerciantii” - care sunt autorizati de diferite ministere pentru a desfasura activitati reglementate de legi speciale, activitati ce intra in categoria faptelor de natura civila, gen in raport cu faptele de comert si care sunt cunoscute sub denumirea de meserii sau profesii cu drept de libera practica – cele desfasurate de medici, stomatologi, avocati, consilieri juridici, notari, arhitecti etc.

Chiar si in administratia publica exista prevederi exprese potrivit carora se pot incheia conventii civile.

Astfel, art. 37 1 din Legea nr. 109/1997 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social stipuleaza ca pentru elaborarea unor studii din domeniul economico-social stabilite de catre plen, Consiliul Economic si Social poate folosi colaboratori externi - cadre didactice din invatamantul superior, cercetatori stiintifici, magistrati sau alti specialisti - , pe baza unor conventii civile, in conditiile actului normativ mentionat.

Plecand de la art. 1470 din Codul civil potrivit caruia situatia in care persoanele se obliga a pune lucrarile lor in serviciul reprezinta o locatiune de lucrari, exista inca discutii cu privire la posibilitatea incheierii conventiilor civile in situatiile nereglementate expres, ca cele mentionate mai sus.

Problema este inca de actualitate si a fost solutionata doctrinar astfel: “chiar daca dispozitiile Legii nr. 130/1999 privind unele masuri pentru protectia persoanelor incadrate in munca, care reglementau conventiile civile de prestari servicii in ramura dreptului muncii, au fost abrogate, iar art. 101 din Codul muncii a fost modificat, in sensul ca nu se mai prevede o durata minima a contractelor cu timp partial, exista inca unele situatii in care aceste contracte (conventii) reprezinta singurul act juridic ce permite exercitarea unor activitati profesionale.”, temeiul legal consituindu-l, deci, Codul civil.

Conventiile civile de prestari de servicii sunt acele contracte incheiate intre un prestator de servicii (sau executant) – persoana fizica necomerciant sau alta persoana autorizata - si un client (sau beneficiar) – persoana fizica sau juridica -, prin care prima se obliga la indeplinirea unei sau unor obligatii de a face in schimbul unui pret”.

Conventia civila de prestari de servicii poate fi afectata de o conditie, atat suspensiva (de exemplu, cosmeticiana va aplica un tratament cosmetic clientei dupa ce acesteia din urma i se vor vindeca ranile produse de expunerea prelungita la soare.) cat si rezolutorie (de exemplu, maserul va presta activitati specifice pana la recuperarea motorie a clientului), vointa partilor fiind determinanta.

Pentru contractul individual de munca prestatiile reciproce si corelative se executa succesiv (sunt posibil de realizat numai in timp) si nu uno ictu (dintr-o data) iar pentru conventia civila de prestari servicii regula este executarea acestora uno ictu (dintr-o data). Prin exceptie, la conventia civila prestatiile se executa succesiv.

Nu excludem, insa, posibilitatea incheierii de contracte individuale de munca si pentru activitatile ocazionale deoarece durata unui contract de munca cu timp partial poate fi chiar de o ora pe luna - avem in vedere faptul ca art. 101 din Codul muncii a fost modificat la 18 septembrie 2006, in sensul ca nu se mai prevede o durata minima a contractelor cu timp partial.

Conventia civila de prestari servicii - durata, continut (clauze obligatorii si facultative), efecte, modificare, incetare
Initial, conventia civila de prestari de servicii a fost introdusa ca o forma de flexibilizare a relatiei de munca, atat de rigid reglementata de Legea nr. 10/1972.

Astfel, s-a considerat oportun pentru noile realitati economice din tara noastra ca prin conventia civila de prestari de servicii sa fie acoperite acele activitati prestate cu regularitate, care nu depaseau 3 ore pe zi in raport cu programul lunar de lucru sau acele activitati prestate in folosul asociatiilor de proprietari sau de locatari.

Pentru cea de-a doua situatie, erau exceptate cazurile cand se incheiau contracte individuale de munca, rezultand din textul legii – desi nu era expresis verbis prevazut, ca partile unui raport juridic avand ca obiect prestarea unei activitati – pot alege forma contractuala sub care se vor realiza prestatiile atunci cand angajatorul este asociatie de proprietari sau de locatari.

  Durata

O persoana poate pune serviciile sale in folosul alteia, dar numai pe o perioada determinata si raportat la activitatea individualizata. Art. 1471 din Codul civil, o afirma expres: „Nimeni nu poate pune in serviciul altuia lucrarile sale decat pentru o intreprindere determinata sau pe un timp marginit". Textul legii se refera la orice fel de prestare de servicii, atat la contractul individual de munca cat si la conventia civila de prestari de servicii.

In cazul conventiei civile de prestari de servicii partile au posibilitatea sa stabileasca daca aceasta este pe durata determinata sau nedeterminata, in functie si de situatia careia se circumscrie dat fiind faptul ca anumite servicii sunt in mod cert limitate in timp.
In lipsa unei clauze care sa stipuleze expres durata contractului, in caz de litigiu aceasta poate fi determinata si dupa natura serviciilor sau dupa obiceiul locului ori dupa alte elemente pe care partile le-au avut in vedere, in cazul in care termenul contractului nu fost stipulat in mod expres.

Clauze obligatorii

Prin continut se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor ce pot avea ca izvor conventia partilor si/sau legea. Continutul contractului reprezinta in acelasi timp si continutul raportului juridic ce ia nastere prin incheierea acestui contract.

Orice contract are doua categorii de clauze: clauze generale si speciale, care sunt caracteristice unui anume contract.
Clauzele ce se vor regasi obligatoriu in continutul conventiei civile de prestari servicii sunt: identitatea partilor si obiectul .

Clauze facultative

In afara clauzelor generale partile pot insera si alte clauze dintre care mentionam: clauza de confidentialitate, clauza de constiinta, clauza penala, clauza privind unele daune morale, clauza de mobilitate.

Conventia civila de prestari de servicii este succint reglementata sub aspectul continutului de Codul civil. In afara clauzelor privind identitatea partilor si obiectul contractului, partile pot insera in conventia civila de prestari de servicii orice clauza ce are legatura cu obiectul acestuia.

  Modificare

Conventia civila de prestari de servicii poate fi modificata numai prin acordul partilor sau prin vointa unilaterala a uneia dintre parti, atunci cand exista clauza contractuala in acest sens, data fiind lipsa unei reglementari in materie.

Suspendare

Partile conventiei civile de prestari de servicii pot invoca exceptia de neexecutare ori de cate ori inteleg ca nu a fost respectata simultaneitatea de executare a obligatiilor lor reciproce si interdependente, exceptie facand situatiile in care pentru una dintre obligatii a fost stabilit un termen de executare ceea ce echivaleaza cu renuntarea la simultaneitatea executarii obligatiilor sau cand rezulta din natura obligatiilor ori cand legea prevede expres acest lucru.

 Incetare

Conventia civila de prestari de servicii nu are reglementate in mod expres cauzele de incetare, acestuia aplicandu-i-se dreptul comun in materie. In acest sens, in legislatia civila nu exista prevederi cu privire la modurile de incetare ale contractelor in general, ele fiind desprinse din analizarea diferitelor institutii, cum ar fi termenul, conditia, capacitatea, nulitatea etc.