Redeventa pentru copia privata nu poate fi aplicata suporturilor de reproducere achizitionate in alte scopuri decat realizarea de copii private

Conform Directivei privind dreptul de autor si drepturile conexe in societatea informationala, dreptul exclusiv de reproducere a materialului sonor, vizual sau audiovizual revine autorilor, artistilor interpreti si producatorilor. Cu toate acestea, statele membre pot autoriza realizarea de copii private cu conditia ca titularii dreptului sa primeasca o „compensatie echitabila”. Aceasta trebuie sa contribuie la primirea, de catre titularii de drepturi, a unei remuneratii adecvate pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate.

Legislatia spaniola de transpunere a directivei a permis reproducerea operelor deja divulgate in cazul in care aceasta este realizata de o persoana fizica pentru uz personal si pe baza unor opere la care a avut acces in mod legal. In acest cadru, o compensatie unica, determinata pentru fiecare modalitate de reproducere sub forma unei „redevente pentru copia privata”, trebuie sa fie platita de fabricanti, de importatori sau de distribuitori societatilor de gestiune colectiva a drepturilor de proprietate intelectuala.

Sociedad General de Autores y Editores (SGAE), societate de gestiune colectiva a drepturilor de proprietate intelectuala in Spania, a solicitat societatii PADAWAN, care comercializeaza CD-R, CD-RW, DVD-R si aparate MP3, „redeventa pentru copia privata” pentru suporturile digitale comercializate intre 2002 si 2004. PADAWAN a refuzat, considerand ca aplicarea acestei redevente – independent de utilizarea in folos privat, profesional sau comercial pentru care erau destinate suporturile – era contrara directivei mentionate. In prima instanta, aceasta a fost obligata la plata sumei de 16.759,25 euro.

Audiencia Provincial de Barcelona (Curte de apel provinciala, Spania), sesizata cu apelul declarat de PADAWAN, a solicitat in esenta Curtii sa determine criteriile care trebuie luate in considerare in vederea stabilirii cuantumului si a sistemului de prelevare a „compensatiei echitabile”.

In hotararea pronuntata azi, Curtea observa ca aceasta „compensatie echitabila” trebuie considerata drept contraprestatia prejudiciului cauzat autorului pentru reproducerea neautorizata a operei sale protejate. Acest prejudiciu constituie, prin urmare, criteriul de baza pentru calcularea cuantumului sau. In plus, Curtea arata ca directiva impune pastrarea unui „echilibru just” intre titularii de drepturi si utilizatorii obiectelor protejate. Asadar, revine, in principiu, persoanei care a realizat o astfel de reproducere pentru uz personal obligatia de a repara prejudiciul prin finantarea compensatiei care urmeaza a fi platita titularului.

Desigur, pe de o parte, prejudiciul rezultat din fiecare utilizare pentru uz personal considerata individual s-ar putea dovedi minima si ar putea sa nu creeze o obligatie de plata si, pe de alta parte, ar putea aparea dificultati practice in ceea ce priveste identificarea utilizatorilor privati, precum si in ceea ce priveste obligarea acestora la despagubirea titularilor de drepturi. In aceste conditii, statele membre au posibilitatea de a institui o „redeventa pentru copia privata” in sarcina persoanelor care dispun de echipamente, de aparate si de suporturi de reproducere digitala. Astfel, activitatea acestor persoane – constand in punerea la dispozitia utilizatorilor privati a unor echipamente, aparate si suporturi de reproducere sau in serviciul de reproducere pe care il presteaza – constituie premisa de fapt necesara pentru ca persoanele fizice sa poata obtine copii private. De altfel, nimic nu impiedica repercutarea cuantumului redeventei asupra pretului suporturilor de reproducere sau al serviciului de reproducere, astfel incat, in definitiv, utilizatorii privati suporta sarcina acesteia si cerintele „echilibrului just” sunt respectate.

In continuare, Curtea constata ca un sistem de „redeventa pentru copia privata” nu este compatibil cu „echilibrul just” mentionat decat in cazul in care echipamentele, aparatele si suporturile de reproducere in cauza pot fi utilizate in scopul realizarii de copii private si, prin urmare, pot cauza un prejudiciu autorului operei protejate. Astfel, aceasta apreciaza ca exista o conexiune necesara intre aplicarea „redeventei pentru copia privata” ºi utilizarea in scopul reproducerii private.

In consecinta, aplicarea nediferentiata a redeventei cu privire la toate tipurile de echipamente, de aparate ºi de suporturi de reproducere digitala, inclusiv in ipoteza in care acestea sunt achizitionate de alte persoane decat persoanele fizice, in scop vadit diferit de cel al realizarii de copii private, nu este conforma cu directiva.

In schimb, in cazul in care echipamentele in discutie sunt puse la dispozitia persoanelor fizice pentru uzul personal, nu este nicidecum necesar sa se demonstreze ca aceºtia au realizat in mod efectiv copii private ºi au cauzat astfel efectiv un prejudiciu autorului operei protejate. Se prezuma ca aceste persoane fizice beneficiaza integral de aceasta punere la dispozitie, altfel spus se considera ca acestea exploateaza toate functiile indeplinite de respectivele echipamente, inclusiv functia de reproducere. Astfel, simpla capacitate a acestor echipamente sau a acestor aparate de a realiza copii este suficienta pentru a justifica aplicarea redeventei pentru copia privata, cu conditia ca respectivele echipamente sau aparate sa fi fost puse la dispozitia persoanelor fizice in calitate de utilizatori privati.

In sfarsit, Curtea aminteste ca revine instantei nationale obligatia de a aprecia, avand in vedere precizarile aduse, compatibilitatea cu directiva a sistemului spaniol privind „redeventa pentru copia privata”.

Hotararea CJCE in C-467/08 poate fi consultata aici.