avocatnet.ro 
Codul Fiscal din 22/12/2003
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 23/12/2003
Codul Fiscal al României
Dispoziţii generale
CAPITOLUL I
Scopul şi sfera de cuprindere a Codului fiscal
Art. 1. - (1) Prezentul cod stabileşte cadrul legal pentru impozitele
şi taxele prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat şi
bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste
impozite şi taxe, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora. Prezentul
cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite şi taxe. De asemenea,
autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice,
instrucţiuni şi ordine în aplicarea prezentului cod şi a convenţiilor de evitare
a dublei impuneri.
(2) Cadrul legal de administrare a impozitelor şi taxelor reglementate de
prezentul cod este stabilit prin legislaţia privind procedurile fiscale.
(3) În materie fiscală, dispoziţiile prezentului cod prevalează asupra oricăror
prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se
dispoziţiile Codului fiscal.
(4) Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui
tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat.
(5) Orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă
potrivit dispoziţiilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu
modificările şi completările ulterioare.
Impozitele şi taxele reglementate de Codul fiscal
Art. 2. - Impozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt
următoarele:
a) impozitul pe profit;
b) impozitul pe venit;
c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
d) impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;
e) impozitul pe reprezentanţe;
f) taxa pe valoarea adăugată;
g) accizele;
h) impozitele şi taxele locale.
CAPITOLUL II
Interpretarea şi modificarea Codului fiscal
Principiile fiscalităţii
Art. 3. - Impozitele şi taxele reglementate de prezentul cod se
bazează pe următoarele principii:
a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de
investitori şi capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiţii egale
investitorilor, capitalului român şi străin;
b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu
conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată
să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată
urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina
influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a
veniturilor, în funcţie de mărimea acestora;
d) eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a
prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la
efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi juridice, în raport cu
impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii
investiţionale majore.
Modificarea şi completarea Codului fiscal
Art. 4. - (1) Prezentul cod se modifică şi se completează numai prin
lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a
acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu
începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.
Norme metodologice, instrucţiuni şi ordine
Art. 5. - (1) Ministerul Finanţelor Publice are atribuţia elaborării
normelor necesare pentru aplicarea unitară a prezentului cod.
(2) În înţelesul prezentului cod, prin norme se înţelege norme metodologice,
instrucţiuni şi ordine.
(3) Normele metodologice sunt aprobate de Guvern, prin hotărâre, şi sunt
publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Ordinele şi instrucţiunile se emit de ministrul finanţelor publice şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Instituţiile publice din subordinea Guvernului, altele decât Ministerul
Finanţelor Publice, nu pot elabora şi emite norme care să aibă legătură cu
prevederile prezentului cod, cu excepţia celor prevăzute în prezentul cod.
(6) Anual, Ministerul Finanţelor Publice colectează şi sistematizează toate
normele în vigoare având legătură cu prevederile prezentului cod şi pune această
colecţie oficială la dispoziţia altor persoane, spre publicare.
Înfiinţarea şi funcţionarea Comisiei fiscale centrale
Art. 6. - (1) Ministerul Finanţelor Publice înfiinţează o Comisie fiscală
centrală, care are responsabilităţi de elaborare a deciziilor cu privire la
aplicarea unitară a prezentului cod.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei fiscale centrale se
aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(3) Comisia fiscală centrală este coordonată de secretarul de stat din
Ministerul Finanţelor Publice care răspunde de politicile şi legislaţia fiscală.
(4) Deciziile Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului
finanţelor publice.
CAPITOLUL III
Definiţii
Definiţii ale termenilor comuni
Art. 7. - (1) În înţelesul prezentului cod, termenii şi expresiile de
mai jos au următoarea semnificaţie:
1. activitate - orice activitate desfăşurată de către o persoană în
scopul obţinerii de venit;
2. activitate dependentă - orice activitate desfăşurată de o persoană
fizică într-o relaţie de angajare;
3. activitate dependentă la funcţia de bază - orice activitate dependentă
care este declarată astfel de persoana fizică, în conformitate cu prevederile
legii;
4. activitate independentă - orice activitate desfăşurată cu regularitate
de către o persoană fizică, alta decât o activitate dependentă;
5. asociere, fără personalitate juridică - orice asociere în
participaţiune, grup de interes economic, societate civilă sau altă entitate
care nu este o persoană impozabilă distinctă, în înţelesul impozitului pe venit
şi pe profit, conform normelor emise în aplicare;
6. autoritate fiscală competentă - organul fiscal din cadrul Ministerului
Finanţelor Publice şi serviciile de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale, după caz, care au responsabilităţi fiscale;
7. contract de leasing financiar - orice contract de leasing care
îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face
obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care
contractul de leasing produce efecte;
b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate
asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul
expirării contractului;
c) perioada de leasing depăşeşte 75% din durata normală de utilizare a
bunului ce face obiectul leasingului; în înţelesul acestei definiţii, perioada
de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi
prelungit;
8. contract de leasing operaţional - orice contract de leasing încheiat
între locator şi locatar, care nu îndeplineşte condiţiile contractului de
leasing financiar;
9. comision - orice plată în bani sau în natură efectuată către un
broker, un agent comisionar general sau către orice persoană asimilată unui
broker sau unui agent comisionar general, pentru serviciile de intermediere
efectuate în legătură cu o operaţiune comercială;
10. contribuţii sociale obligatorii - orice contribuţii care trebuie
plătite, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru protecţia şomerilor,
asigurări de sănătate sau asigurări sociale;
11. credit fiscal - o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului
pe profit cu suma impozitului achitat în străinătate, conform convenţiilor de
evitare a dublei impuneri sau aşa cum se stabileşte în prezentul cod;
12. dividend - o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o
persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecinţă a
deţinerii unor titluri de participare la acea persoană juridică, exceptând
următoarele:
a) o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modifică
procentul de deţinere a titlurilor de participare ale oricărui participant la
persoana juridică;
b) o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu
răscumpărarea titlurilor de participare la persoana juridică, alta decât
răscumpărarea care face parte dintr-un plan de răscumpărare, ce nu modifică
procentul de deţinere a titlurilor de participare al nici unui participant la
persoana juridică;
c) o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu
lichidarea unei persoane juridice;
d) o distribuire în bani sau în natură, efectuată cu ocazia reducerii
capitalului social constituit efectiv de către participanţi.
Dacă suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile
furnizate către un participant la persoana juridică depăşeşte preţul pieţei
pentru astfel de bunuri sau servicii, atunci diferenţa se tratează drept
dividend;
13. dobânda - orice sumă ce trebuie plătită sau primită pentru utilizarea
banilor, indiferent dacă trebuie să fie plătită sau primită în cadrul unei
datorii, în legătură cu un depozit sau în conformitate cu un contract de leasing
financiar, vânzare cu plata în rate sau orice vânzare cu plata amânată;
14. franciza - sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă
între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar,
prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită
beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o
tehnologie sau un serviciu;
15. know-how - orice informaţie cu privire la o experienţă industrială,
comercială sau ştiinţifică care este necesară pentru fabricarea unui produs sau
pentru aplicarea unui proces existent şi a cărei dezvăluire către alte persoane
nu este permisă fără autorizaţia persoanei care a furnizat această informaţie;
în măsura în care provine din experienţă, know-how-ul reprezintă ceea ce un
producător nu poate şti din simpla examinare a produsului şi din simpla
cunoaştere a progresului tehnicii;
16. mijloc fix - orice imobilizare corporală, care este deţinută pentru a
fi utilizată în producţia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii,
pentru a fi închiriată terţilor sau în scopuri administrative, dacă are o durată
normală de utilizare mai mare de un an şi o valoare mai mare decât limita
stabilită prin hotărâre a Guvernului;
17. nerezident - orice persoană juridică străină şi orice persoană fizică
nerezidentă;
18. organizaţie nonprofit - orice asociaţie, fundaţie sau federaţie
înfiinţată în România, în conformitate cu legislaţia în vigoare, dar numai dacă
veniturile şi activele asociaţiei, fundaţiei sau federaţiei sunt utilizate
pentru o activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial;
19. participant - orice persoană care este proprietarul unui titlu de
participare;
20. persoană - orice persoană fizică sau juridică;
21. persoane afiliate - o persoană este afiliată cu altă persoană, dacă
relaţia dintre ele este definită de cel puţin unul dintre următoarele cazuri:
a) o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică, dacă acestea
sunt rude până la gradul al III-lea inclusiv;
b) o persoană este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana deţine,
în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum
33% din valoarea sau numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot
deţinute la persoana juridică ori dacă controlează în mod efectiv persoana
juridică;
c) o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică, dacă
orice altă persoană deţine direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor
afiliate, minimum 33% din valoarea sau numărul titlurilor de participare sau al
drepturilor de vot deţinute la fiecare persoană juridică ori dacă controlează în
mod efectiv fiecare persoană juridică; în înţelesul acestei definiţii, o
asociere fără personalitate juridică se consideră persoană juridică;
22. persoană fizică nerezidentă - orice persoană fizică care nu este
persoană fizică rezidentă;
23. persoană fizică rezidentă - orice persoană fizică ce îndeplineşte cel
puţin una dintre următoarele condiţii:
a) are domiciliul în România;
b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
c) este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce
depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni
consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
d) este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau
angajat al României într-un stat străin.
Prin excepţie de la prevederile lit. a)-d), nu este persoană fizică rezidentă un
cetăţean străin cu statut diplomatic sau consular în România, un cetăţean străin
care este funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi
interguvernamental înregistrat în România, un cetăţean străin care este
funcţionar sau angajat al unui stat străin în România şi nici membrii familiilor
acestora;
24. persoană juridică română - orice persoană juridică care a fost
înfiinţată în conformitate cu legislaţia României sau care are locul de
exercitare a conducerii efective în România;
25. persoană juridică străină - orice persoană juridică care nu este
persoană juridică română;
26. preţ de piaţă - suma care ar fi plătită de un client independent unui
furnizor independent în acelaşi moment şi în acelaşi loc, pentru acelaşi bun sau
serviciu ori pentru unul similar, în condiţii de concurenţă loială;
27. proprietate imobiliară - oricare din următoarele:
a) orice teren;
b) orice clădire sau altă construcţie ridicată ori încorporată într-un teren;
c) orice recoltă, material lemnos, depozit mineral sau altă resursă naturală
ataşată terenului;
d) orice proprietate accesorie proprietăţii prevăzute la lit. a)-c), inclusiv
orice şeptel şi orice echipament utilizat în agricultură sau silvicultură;
e) orice drept de proprietate descris la lit. a)-d), inclusiv dreptul de
folosinţă sau dreptul de a obţine venit dintr-o astfel de proprietate;
28. redevenţă - orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură
pentru folosirea ori dreptul de folosinţă al oricăruia dintre următoarele:
a) drept de autor asupra unei lucrări literare, artistice sau
ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunile de radio sau
de televiziune, precum şi efectuarea de înregistrări audio, video;
b) orice brevet, invenţie, inovaţie, licenţă, marcă de comerţ sau de fabrică,
franciză, proiect, desen, model, plan, schiţă, formulă secretă sau procedeu de
fabricaţie ori software.
Nu se consideră redevenţă, în sensul prezentei legi, remuneraţia în bani sau în
natură plătită pentru achiziţiile de software destinate exclusiv operării
respectivului software, fără alte modificări decât cele determinate de
instalarea, implementarea, stocarea sau utilizarea acestuia. De asemenea, nu va
fi considerată redevenţă, în sensul prezentei legi, remuneraţia în bani sau în
natură plătită pentru achiziţia în întregime a drepturilor de autor asupra unui
program pentru calculator;
c) orice transmisiuni, inclusiv către public, directe sau indirecte,
prin cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare;
d) orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific, orice bun mobil,
mijloc de transport ori container;
e) orice know-how;
f) numele sau imaginea oricărei persoane fizice sau alte drepturi similare
referitoare la o persoană fizică.
În plus, redevenţa cuprinde orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură
pentru dreptul de a înregistra sau transmite sub orice formă spectacole,
emisiuni, evenimente sportive sau alte activităţi similare;
29. rezident - orice persoană juridică română şi orice persoană fizică
rezidentă;
30. România - teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa
teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale,
asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă,
platoul continental şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi
exercită drepturile suverane şi jurisdicţia în conformitate cu legislaţia sa şi
potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional;
31. titlu de participare - orice acţiune sau altă parte socială
într-o societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe
acţiuni, societate în comandită pe acţiuni, societate cu răspundere limitată sau
într-o altă persoană juridică sau la un fond deschis de investiţii;
32. transfer - orice vânzare, cesiune sau înstrăinare a dreptului de
proprietate, precum şi schimbul unui drept de proprietate cu servicii ori cu un
alt drept de proprietate.
(2) Criteriile care stabilesc dacă o activitate desfăşurată de o persoană fizică
reprezintă o activitate dependentă sau independentă sunt prevăzute în norme.
Definiţia sediului permanent
Art. 8. - (1) În înţelesul prezentului cod, sediul permanent este un
loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea unui nerezident,
fie direct, fie printr-un agent dependent.
(2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursală, birou, fabrică,
magazin, atelier, precum şi o mină, un puţ de ţiţei sau gaze, o carieră sau alte
locuri de extracţie a resurselor naturale.
(3) Un sediu permanent presupune un şantier de construcţii, un proiect de
construcţie, ansamblu sau montaj sau activităţi de supervizare legate de
acestea, numai dacă şantierul, proiectul sau activităţile durează mai mult de 6
luni.
(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1)-(3), un sediu permanent nu
presupune următoarele:
a) folosirea unei instalaţii numai în scopul depozitării sau al expunerii
produselor ori bunurilor ce aparţin nerezidentului;
b) menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai
în scopul de a fi depozitate sau expuse;
c) menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai
în scopul de a fi procesate de către o altă persoană;
d) vânzarea de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident, care au fost
expuse în cadrul unor expoziţii sau târguri fără caracter permanent ori
ocazionale, dacă produsele ori bunurile sunt vândute nu mai târziu de o lună
după încheierea târgului sau a expoziţiei;
e) păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul achiziţionării de
produse sau bunuri ori culegerii de informaţii pentru un nerezident;
f) păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul desfăşurării de
activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar de către un nerezident;
g) păstrarea unui loc fix de activitate numai pentru o combinaţie a
activităţilor prevăzute la lit. a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate
desfăşurată în locul fix să fie de natură preparatorie sau auxiliară.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2), un nerezident este
considerat a avea un sediu permanent în România, în ceea ce priveşte
activităţile pe care o persoană, alta decât un agent cu statut independent, le
întreprinde în numele nerezidentului, dacă persoana acţionează în România în
numele nerezidentului şi dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii:
a) persoana este autorizată şi exercită în România autoritatea de a încheia
contracte în numele nerezidentului, cu excepţia cazurilor în care activităţile
respective sunt limitate la cele prevăzute la alin. (4) lit. a)-f);
b) persoana menţine în România un stoc de produse sau bunuri din care livrează
produse sau bunuri în numele nerezidentului.
(6) Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România dacă doar
desfăşoară activitate în România prin intermediul unui broker, agent, comisionar
general sau al unui agent intermediar având un statut independent, în cazul în
care această activitate este activitatea obişnuită a agentului, conform
descrierii din documentele constitutive. Dacă activităţile unui astfel de agent
sunt desfăşurate integral sau aproape integral în numele nerezidentului, iar în
relaţiile comerciale şi financiare dintre nerezident şi agent există condiţii
diferite de acelea care ar exista între persoane independente, agentul nu se
consideră ca fiind agent cu statut independent.
(7) Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România numai
dacă acesta controlează sau este controlat de un rezident ori de o persoană ce
desfăşoară o activitate în România prin intermediul unui sediu permanent sau
altfel.
(8) În înţelesul prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se
consideră a fi baza fixă.
CAPITOLUL IV
Reguli de aplicare generală
Moneda de plată şi de calcul a impozitelor şi taxelor
Art. 9. - (1) Impozitele şi taxele se plătesc în moneda naţională a
României.
(2) Sumele înscrise pe o declaraţie fiscală se exprimă în moneda naţională a
României.
(3) Sumele exprimate într-o monedă străină se convertesc în moneda naţională a
României, după cum urmează:
a) în cazul unei persoane care desfăşoară o activitate într-un stat străin şi
îşi ţine contabilitatea acestei activităţi în moneda statului străin, profitul
impozabil sau venitul net din activităţi independente şi impozitul plătit
statului străin se convertesc în moneda naţională a României prin utilizarea
unei medii a cursurilor de schimb valutar pentru perioada căreia îi este aferent
profitul impozabil sau venitul net;
b) în oricare alt caz, sumele se convertesc în moneda naţională a României prin
utilizarea cursului de schimb valutar la data la care se primesc sau se plătesc
sumele respective ori la altă dată prevăzută în norme.
(4) În înţelesul prevederilor alin. (3), cursul de schimb valutar, folosit
pentru a converti în moneda naţională a României sumele exprimate în moneda
străină, este cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României,
exceptând cazurile prevăzute expres în norme.
Venituri în natură
Art. 10. - (1) În înţelesul prezentului cod, veniturile impozabile cuprind
veniturile în numerar şi/sau în natură.
(2) În cazul venitului în natură, valoarea acestuia se stabileşte pe baza
cantităţii şi a preţului de piaţă pentru bunurile sau serviciile respective.
Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal
Art. 11. - (1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul
prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie
care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a
reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.
(2) În cadrul unei tranzacţii între persoane afiliate, autorităţile fiscale pot
ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este
necesar, pentru a reflecta preţul de piaţă al bunurilor sau serviciilor
furnizate în cadrul tranzacţiei. La stabilirea preţului de piaţă al
tranzacţiilor între persoane afiliate se foloseşte cea mai adecvată dintre
următoarele metode:
a) metoda comparării preţurilor, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza
preţurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile
către persoane independente;
b) metoda cost-plus, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza costurilor
bunului sau serviciului asigurat prin tranzacţie, majorat cu marja de profit
corespunzătoare;
c) metoda preţului de revânzare, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza
preţului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane
independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale
contribuabilului şi o marjă de profit;
d) orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind preţurile de
transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
Venituri obţinute din România
Art. 12. - Următoarele venituri sunt considerate ca fiind obţinute din
România, indiferent dacă sunt primite în România sau în străinătate, sub formă
de:
a) venituri atribuibile unui sediu permanent în România;
b) venituri din activităţile dependente desfăşurate în România;
c) dividende de la o persoană juridică română;
d) dobânzi de la un rezident;
e) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă
dobânda este o cheltuială a sediului permanent;
f) redevenţe de la un rezident;
g) redevenţe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă
redevenţa este o cheltuială a sediului permanent;
h) venituri din proprietăţi imobiliare situate în România, inclusiv veniturile
din exploatarea resurselor naturale situate în România, venituri din folosirea
proprietăţii imobiliare situate în România şi venituri din transferul dreptului
de proprietate asupra proprietăţilor imobiliare situate în România;
i) venituri din transferul titlurilor de participare la o persoană juridică,
dacă persoana juridică este o persoană juridică română sau dacă cea mai mare
parte a valorii mijloacelor fixe ale persoanei juridice, direct sau prin una sau
mai multe persoane juridice, reprezintă proprietăţi imobiliare situate în
România;
j) venituri din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la
bugetul de stat;
k) venituri din servicii prestate în România;
l) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de
consultanţă în orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obţinute de la un
rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent
în România;
m) venituri reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţii ce au calitatea de
administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei
persoane juridice române;
n) comisioane de la un rezident;
o) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă
comisionul este o cheltuială a sediului permanent;
p) venituri din activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în România,
indiferent dacă veniturile sunt primite de către persoanele care participă
efectiv la asemenea activităţi sau de către alte persoane;
q) venituri din transportul internaţional aerian, naval, feroviar sau rutier
care se desfăşoară între România şi un stat străin;
r) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;
s) venituri obţinute la jocurile de noroc practicate în România;
t) orice alte venituri obţinute dintr-o activitate desfăşurată în România.
sandamaria
Comentarii articol (0)