Drumul spre Marte trece prin Groapa Ruginoasa

Cu gandul asta, merg inainte si ma gandesc la toti oamenii pe care i-am vazut jos ca se pregateau sa urce, incaltati in toti pantofii pamantului. Pe munte, chiar daca nu trebuie sa faci cine stie ce ascensiuni serioase, ai nevoie de un minim de aderenta de la incaltarile tale. Asa ca nu veni in pantofi, in balerini sau in tenisi, pentru ca s-ar putea sa-si provoci accidentari serioase. Stiu ca unii se considera deasupra ideii de a gresi, dar uneori si cei mai buni alpinisti fac greseli. Asa ca noi, oamenii normali, avem probabil o sansa si mai mare sa calcam stramb ori sa calcam pe o piatra care se misca.

Drumul spre Groapa e spectaculos si dificil, in prima lui parte. In dreapta, curge pe langa tine un firicel de apa. Peste tot, aruncati parca de o mana de gigant, stau bolovani de sute de kilograme printre care incerci sa te strecori incet, urcand spre o culme pe care n-o vezi, dar incepi sa o astepti din ce in ce mai tare.

Drumul spre Groapa
Cu vreo 10 minute in urma, pornisem de jos, de la strada principala, pe o carare ce nu promitea nimic. De fapt, nici afisul care prezenta cumva Groapa Ruginoasa nu promitea nimic. O groapa si atat. De cate ori ai vizitat o groapa in viata ta? :) Cand incepi sa te interesezi, insa, si sa intrebi in jur, afli povesti. “Ai fost vreodata pe Marte?”, ma intreaba un localnic. Il privesc incurcat, incercand sa nu-i raspund ce-mi trece prin minte (“A fost cineva pe Marte si eu n-am aflat?”). Intru in jocul lui si-i zic “Nu”, asa ca imi raspunde plin de importanta: “Atunci du-te la Groapa Ruginoasa. O sa vezi cum e pe Marte”. Si adauga, rapid, incercand sa ma convinga in termeni absoluti: “Ala de la Discovery Channel a coborat in groapa”. Si ma prind ca e vorba despre Bear Grylls si despre aventurile lui romanesti (vezi aici secventele cu Bear coborand in Groapa). Si ii spun omului “Multumesc” pentru informatii si pentru faptul ca ne-a oferit un loc interesant de vizitat.

Urcusul printre stanci continua pentru alte cateva minute, pe ceea ce profesionistii numesc “traseul punct galben”, pana cand iesi din padure si ajungi intr-o poiana superba, marginita in trei parti de padure si in cea de-a patra parte de un mal abrupt, care incearca parca sa se ridice spre cer. Mergi linistit spre malul din fata ta, pentru ca acolo te poarta poteca. Si, cu cat te apropii mai mult, iti dai seama de cat de parsiva e natura in cazul asta. Dincolo de mal, capcana perfecta, asteapta Groapa despre care ai aflat lucruri inainte de urcus. O rana imensa si ruginie infipta in dealul din fata ta.

Te uiti ramas fara cuvinte la imensitatea rosiatica din fata si te gandesti la ce spunea mai devreme omul cu care ne-am intalnit. Da, seamana cu peisajul unei alte planete, straine de ospitalitatea si frumusetea pamantului. Seamana cu peisajul arid al unei planete brazdate de o forta cu mult mai mare decat orice ti-ai imaginat tu pana acum.

Si incepi sa intelegi ca natura, asa cat o intelegi tu, functioneaza dupa o alta scara de forte decat oamenii.

O rana de sute de metri in dealurile zonei
Ne-am apropiat cu frica de marginile gropii, pentru ca ni s-a spus ca sunt instabile. De altfel, observi asta cu ochiul liber. Groapa cere in fiecare an tribut din partea naturii locale, marindu-si diametrul si inaintand in inima poienii ce o margineste. La fel ca si in cazul Scarisoara, o sa las pe cei care se pricep sa-ti povesteasca specificul natural al Gropii. Ma limitez doar la a-ti spune ca, pe hartile vechi, rana avea nu mai mult de cateva zeci de metri.

Astazi, dupa 80 de ani de la scrierea hartilor, groapa are peste 600 de metri si continua sa manance cu pofta din malurile inconjuratoare.

"Spiritele" se arata
Pe drumul de intoarcere, ne-am intalnit cu cateva dintre “spiritele” pe care le auzisem la urcare. Si m-a impresionat felul in care aratau, oameni munciti si cu figuri posomorate, care umblau prin padure in cautare de afine, fragi, mure sau ciuperci, incercand sa-si castige traiul. De fapt, in mai toate drumurile pe care le-am facut de data asta prin Apuseni, ne-am intalnit cu astfel de oameni, exponenti ciudati ai unei istorii trecute cand oamenii au fost mai intai vanatori-culegatori si abia mai apoi, odata cu “inventarea” muncii, au devenit agricultori.

Cobori incet treptele de piatra si iti simti picioarele din ce in ce mai incordate, incercand sa-ti mentii echilibrul pe o scara naturala destul de abrupta. Incearca sa nu te gandesti prea mult la asta si, fara sa-ti dai seama, ai si terminat coborarea.

Afli de Groapa doar daca vii de la Arieseni
Jos, la sosea, te asteapta aceeasi pancarta indicatoare a gropii, pe care o poti vedea doar daca vii dinspre Arieseni. Daca vii dinspre Baita, in curba cu pricina te asteapta doar un indicator care-ti spune simplu ca urmeaza un hotel de trei stele, la cateva sute de metri mai incolo. Intotdeauna m-am intrebat cum se face ca autoritatile din Romania aleg sa instaleze indicatoare doar pentru masinile care vin dintr-o anumita directie catre un punct de atractie turistica. Despre alura discreta a indicatorului, nici nu merita sa mai vorbim. Ingropat intr-o mare de hoteluri si pensiuni sau printre crengile unor copaci, indicatorul cu pricina are toate sansele sa treaca neobservat pentru un turist care n-a aflat mai devreme povestea Gropii Ruginoasa.

In total, drumul are cam 800 de metri si dureaza cam 30 sau 40 de minute la urcare, in functie de conditia fizica si determinarea calatorului. La coborare, atentie mare la pietrele peste care pasesti, mai ales ca unele dintre ele dau semne clare ca se vor desprinde in viitorul apropiat.

Felicitari, tocmai ai fost pe drumul spre Marte
Groapa Ruginoasa e o parte din Romania de dincolo de fardurile orasului. Daca ai drum prin zona, te sfatuiesc sa te opresti acolo si sa faci traseul de o ora, o ora si ceva pana sus si inapoi. Nu de alta, dar nu-i asa ca n-ai ajuns niciodata pe Marte?

P.S.
Vezi localizarea pe harta a Gropii. Ca idee, ajungi la Groapa Ruginoasa mergand pe drumul dinspre Arieseni spre Stei (sau invers :).. ), treci de partia de ski de la Vartop si mai mergi cativa kilometri. Intr-o curba stransa la stanga, vei vedea pe partea dreapta un indicator care vorbeste despre Groapa Ruginoasa.

PPS
Maine, despre cascada Varciorog. Iar poimaine, daca toate lucrurile merg bine, povestea Pesterii Ursilor si a oamenilor care vand corali (!?) la gura pesterii.