Semne de marca. Raspunderea unui subcontractant care indeplineste serviciu pentru o alta persoana

Situatia de fapt in cauza nr. 119/10

Societatea Frisdranken Industrie Winters BV („Winters”) este o intreprindere olandeza a carei activitate principala consta in „umplerea” de cutii metalice cu bauturi produse de ea insasi sau de terti. Societatea Red Bull GmbH produce si comercializeaza o bautura energizanta sub marca RED BULL. Red Bull a inregistrat aceasta marca la nivel international, inregistrarea producand efecte si in tarile Benelux. Winters a umplut cutii metalice cu bauturi racoritoare pentru Smart Drinks Ltd. In acest scop, Smart Drinks a pus la dispozitia Winters cutii metalice goale si capacele aferente, prevazute cu diferite semne,dintre care unele erau similare marcii al carei titular este Red Bull. Smart Drinks a pus la dispozitia Winters si extractul bauturii racoritoare. Winters a pus din nou cutiile umplute la dispozitia Smart Drinks, care le-a comercializat.

Societatea Red Bull a sesizat instantele olandeze, sustinand ca Winters incalca drepturile asupra marcilor al caror titular este.

Curtea Europeana a fost sesizata pentru pronuntarea unei hotarari preliminare pentru a stabili daca simpla „umplere” a ambalajelor prevazute cu un semn similar unei marci protejate trebuie calificata drept „utilizare a acestui semn” in cadrul comertului.

Amintesc ca procedura hotararii preliminara permite instantelor din statele membre ale Uniunii Europene ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara. In consecinta jurisprudenta astfel stabilita este obligatorie si in Romania.

In discutie a fost adusa aplicarea directivei 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislatiilor statelor membre cu privire la marci.

Hotararea Curtii

In hotararea sa, Curtea pleaca de la constatarea ca un prestator de servicii care se limiteaza sa umple, la comanda si la indicatiile unui tert, cutii metalice prevazute deja cu semne similare unor marci inregistrate nu „utilizeaza” el insusi aceste semne in sensul Directivei cu privire la marci. Un asemenea prestator nu face decat sa execute o parte tehnica din procesul de productie a produsului final, fara a avea nici cel mai mic interes cu privire la prezentarea exterioara a cutiilor metalice si in special cu privire la semnele care figureaza pe acestea, si astfel nu face decat sa creeze conditiile tehnice necesare pentru ca tertul sa le poata utiliza astfel.

Curtea, in motivarea sa, a tinu sa delimiteze cazul prestarii unor servicii online pentru terti, caz in care a considerat in jurisprudenta anterioara ca exista o incalcare a dreptului de marca.( Este vorba in special despre Hotararea Curtii din 12 iulie 2011, L’Oréal si altii - cauza nr. 324/09) Astfel, Curtea a considerat ca o situatie in care prestatorul unui serviciu utilizeaza un semn care corespunde unei marci a altei persoane in vederea promovarii unor produse pe care unul dintre clientii sai le comercializeaza cu ajutorul acestui serviciu intra sub incidenta unei incalcari a dreptului la marca atunci cand utilizarea se desfasoara astfel incat se stabileste o legatura intre semn si serviciul mentionat al prestatorului.

Prin urmare, Curtea raspunde ca Directiva cu privire la marci trebuie interpretata in sensul ca un prestator de servicii care, la comanda si la indicatiile unui tert, umple ambalaje – puse la dispozitia sa de acest tert, care in prealabil a dispus aplicarea pe acestea a unui semn identic sau similar cu un semn protejat ca marca – nu utilizeaza el insusi acest semn intr-un mod care sa poata fi interzis.