Legislatia fiscala intre dorinta si realitate - Episodul 2

Asadar, in opinia mea, simplificarea acestui impozit este mai mult decat o necesitate, este o obligatie morala a celor care fac regulile in fiscalitate.

Ce ar trebui sa se intample?

1. Sa beneficiem de o mai corecta deductibilitate fiscala a provizioanelor

Este bine stiut faptul ca in prezent, Codul Fiscal din Romania este foarte restrictiv in ceea ce priveste deductibilitatea diferitelor categorii de provizioane. Ideal ar fi ca legislatia fiscala sa permita deductibilitatea fiscala a tuturor provizioanelor inregistrate de o companie, atata vreme cat acestea au fost constituite respectand Standardele Internationale de Raportare Financiara (”IFRS”).

Astfel, contribuabilii vor fi incurajati sa isi creasca afacerile (asumandu-si riscuri mai mari), nefiind obligati sa plateasca impozit pe venituri nereale, in conditiile in care unii dintre clientii lor au dificultati financiare, daca o parte din bunurile aflate in stoc sunt degradate fizic sau moral sau cand (din pacate pentru ei) afacerile pe care le-au facut s-au dovedit a fi paguboase, clientul neputand sa plateasca facturile.

Statul trebuie deci sa fie solidar cu platitorul de impozite nu doar la castig (taxandu-i castigurile obtinute) ci si la pierdere (oferindu-i sansa de a scoate din baza de impozitare veniturile nerealizate).

2. Sa fie modificate regulile privind amortizarea fiscala

Daca vom intreba orice contabil sau consultant fiscal care lucreaza in Romania ce parere are despre modalitatea de calcul a amortizarii fiscale, acesta va raspune, in cel mai fericit caz, ca aceasta este greoaie si / sau complicata. Adevarul este insa ca acest domeniul reprezinta un adevarat cosmar: avem un catalog stufos cu categorii si subcategorii numeroase de active imobilizate, cu perioade de amortizare diferite, cu reevaluari care in diverse perioade au fost deductibile sau nedeductibile fiscal si peste care s-au suprapus schimbarile de metode ce au avut loc de-a lungul timpului. De multe ori,chiar specialistii au pareri si interpretari diferite.

Noul sistem ar trebui sa fie flexibil, usor de urmarit si implementat de catre contribuabili si simplu de verificat de catre organele de inspectie fiscala.

Ce se impune?

Eliminarea catalogului complicat de durate de amortizare si introducerea a 4, maxim 5 intervale de calcul a amortizarii fiscale pentru toate bunurile care se incadreaza in categoria activelor imobilizate. Sau (de ce nu?), acceptarea duratelor de amortizare prevazute de politicile contabile ale contribuabililor.

Acceptarea ca si active amortizabile fiscal a fondului de comert si a cheltuielilor de constituire care in prezent sunt nedeductibile.
Deductibilitatea fiscala a unei parti din reevaluarea anuala a mijloacelor fixe, aferente actualizarii costului acestora cu rata inflatiei oficiale publicata de Institutul National de Statistica (eliminand astfel impozitul pe inflatie).


3. Sa se aseze pe baze noi deductibilitatea fiscala a cheltuielilor cu autoturismele

Legislatia care acopera aceasta zona a fost si ramane in continuare neclara, interpretabila, subiect de dispute intre autoritatile fiscale si contribuabili. Cauzele sunt numeroase si tin pe de o parte de lobby-ul puternic al producatorilor si comerciantilor de autoturisme iar pe de alta parte de dorinta guvernantilor de a stoarce cat mai multi bani la bugetul de stat de la posesorii acestora.


Pentru a citi in integralitate articolul, vizitati blogul lui Gabriel Sincu

* Episodul 1 din aceasta serie poate fi citit aici.