Creditorul are dreptul sa solicite totalitatea dobanzilor scadente pana la data platii creantei principale

Fata de abordarea diferita a statelor membre ale Uniunii Europene referitoare la modalitatea recuperarii unor asemenea creante si fata de necesitatea evidenta a implementarii unei reglementari uniforme la nivelul Uniunii in acest sens, legiuitorul european a adoptat mai multe acte normative menite sa relaxeze formalitatile recuperarii creantelor.

Regulamentul nr. 1896/2006/CE instituie o procedura europeana de somatie de plata, cu scopul de a „simplifica, de a accelera si de a reduce costurile de procedura in cauzele transfrontaliere referitoare la creantele pecuniare necontestate”, constituind „un instrument complementar si facultativ pentru reclamant, care este in continuare liber sa recurga la o procedura prevazuta de legislatia nationala”. El se aplica litigiilor transfrontiere, indiferent de natura instantei – judecatoreasca sau arbitrala, si nu presupune obligativitatea parcurgerii vreunei proceduri prealabile in vederea solutionarii litigiului.

Recent, au fost clarificate si alte aspecte ce tin de aplicarea somatiei europene de plata prin Hotararea CJUE din data de 13.12.2012 pronuntata in cauza C-215/11 Iwona Szyrocka/SiGer Technologie GmbH, hotarare prin care au fost oferite raspunsuri importante mai multor intrebari ridicate de catre o instanta poloneza.

Conform acestei hotarari precum si Comunicatului de presa nr. 166/12 care a urmat-o, Curtea a stabilit ca dreptul Uniunii reglementeaza exhaustiv conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca  o cerere de somatie europeana de plata, drept pentru care legislatiile nationale nu pot suplimenta cerintele de indeplinit intrucat acest lucru „ar conduce nu numai la impunerea unor conditii neunitare ale acestei cereri in state membre diferite, ci ar conduce si la cresterea complexitatii, a duratei si a costurilor procedurii de somatie europeana de plata”.

Un alt aspect important clarificat de catre Curte priveste posibilitatea reclamantului de a solicita dobanzile scadente pana la data platii efective a creantei principale, hotarand in acest sens ca regulamentul nu se opune acestei posibilitati.

Facand o scurta analiza comparativa a procedurii somatiei europene de plata cu instrumentele puse la indemana creditorilor prin legislatia nationala a Romaniei, vom constata ca in dreptul nostru exista reglementari aplicabile raporturilor juridice interne ce au ca scop simplificarea procedurilor de recuperare  a creantelor certe, lichide si exigibile, respectiv OG nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata si OUG nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata  rezultate din contractele comerciale, aceasta din urma reprezentand transpunerea in legislatia nationala a Directivei nr. 2000/35/CE privind combaterea intarzierii platilor in tranzactiile comerciale.

Ca prim aspect, este de mentionat faptul ca Directiva nr. 2000/35/CE va fi abrogata in data de 16.03.2013 prin Directiva nr. 2011/7/UE, tot astfel cum si OUG nr. 119/2007 va fi abrogata odata cu ntrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila.

Revenind insa la cele doua proceduri de somatie de plata, apreciem ca diferenta cea mai evidenta intre acestea o constituie elementul de extraneitate impus de catre Regulamentul nr. 1896/2006 potrivit caruia cel putin una dintre parti este necesar sa isi aiba domiciliul/sediul sau resedinta obisnuita intr-un stat membru, altul decat cel al instantei de judecata sesizate. OUG nr. 119/2007 si OG nr. 5/2001 se pot aplica si ele in litigiile care au un element de extraneitate, atata timp cat incidenta este legea romana, insa majoritatea cauzelor solutionate in temeiul acestor acte normative au la baza raporturi juridice strict interne.

O alta diferenta notabila este aceea ca in cererea de somatia de plata europeana nu se vor mai avea in vedere regulile de procedura interne, reguli care se cer a fi respectate in momentul formularii si introducerii unei cereri in temeiul legislatiei nationale. Gratie aplicabilitatii generale a regulamentelor, legiuitorul comunitar a instituit in mod direct si uniform pentru toate statele membre continutul cererii. Astfel, cu ignorarea dispozitiilor de procedura civila care reglementeaza continutul cererilor de chemare in judecata, cererea de somatie de plata europeana va fi redactata conform formularelor-tip care se regasesc in anexele regulamentului si fac parte integranta din acesta. Cu toate acestea, cererea va fi redactata in limba instantei judecatoresti sesizate.

Fara a fi epuizat diferentele, in ceea ce priveste asemanarile dintre aceste proceduri, consideram ca principalul punct comun il constituie chiar scopul acestora. Astfel, atat somatia europeana de plata, cat si OG nr. 5/2001 si OUG nr. 119/2007 urmaresc, in final, reglementarea unei proceduri pentru recuperarea rapida si eficienta a creantelor cu privire la care nu exista niciun litigiu, care au caracter cert, lichid si exigibil.

In vederea realizarii acestui scop si al asigurarii celeritatii procedurii, niciunul dintre aceste acte normative nu instituie obligatia de a se parcurge o procedura prealabila pentru eventuala solutionare pe cale amiabila a litigiului. Aceasta concluzie este sustinuta si prin caracterul optional al acestor proceduri.

O alta asemanare priveste chiar posibilitatea reclamantului de a solicita penalitatile aferente debitului principal de la data scadentei pana la data achitarii efective.

Astfel, prin decizia preliminara pronuntata, Curtea a statuat faptul ca Regulamentul nr. 1896/2006 nu se opune acestei posibilitati. In acelasi spirit, nici OG nr. 5/2001 si nici OUG nr. 119/2007 nu contin prevederi contrarii unei asemenea concluzii.

In final, consideram ca trebuie remarcat faptul ca, desi scopul regulamentului este acela de a simplifica, accelera si reduce costurile recuperarilor creantelor necontestate, si desi procedura astfel reglementata prezinta importante si numeroase puncte comune cu procedurile interne, fapt explicabil prin aceea ca procedurile interne reprezinta in fapt transpuneri ale altor norme europene, exista inca si probabil vor mai exista unele nelamuriri, cauza a diferentelor fata de legislatiile nationale, nelamuriri care vor face obiectul deciziilor CJUE.