Nimic nu face sens. Totul ARE sens

”A face sens” este traducerea cuvant cu cuvant a expresiei englezesti ”to make sense”. Prea dornici de a imprumuta termeni din limba engleza, unii dintre noi au inceput sa foloseasca aceasta constructie mai des decat varianta romaneasca – clasicul si corectul ”a avea sens”.

Totusi, cum sa explicam evidenta? De ce un lucru ”are” sens, si nu ”face sens”?

Daca ne uitam in dictionar, verbul ”a face” are o multime de intelesuri in limba romana, insa niciunul nu vizeaza intrebuintarea sa in expresia ”a face sens”. 

FACE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A intocmi, a alcatui, a fauri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ◊ A procura un obiect, dispunand confectionarea lui de catre altcineva. Isi face pantofi. 2. A construi, a cladi; a ridica, a aseza. Face o casa. Face fanul stoguri. 3. A gati, a prepara, a pregati un aliment, o mancare. 4. A compune, a scrie, a crea o opera literara; a executa, a realiza o opera artistica. 5. A stabili o lege, o conventie, o intelegere. 6. A castiga, a agonisi, a strange bani, avere. 7. A pregati ceva intr-un anumit scop. Isi face bagajele. ♦ Expr. A face focul = a atata, a aprinde focul. ◊ A aranja (parul, sprancenele, buzele, unghiile etc.). II. 1. (Despre femei) A naste. ♦ Expr. (Pop. si fam.) De cand l-a facut ma-sa sau de cand ma-sa l-a facut = de cand s-a nascut, dintotdeauna. ◊ (Despre soti) A procrea. ◊ (Despre mamifere) A fata. ◊ (Despre pasari) A oua. 2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc. 3.(despre fiinte si plante) A capata, a dobandi; a-i aparea. A facut o batatura. ◊ A se imbolnavi de... A facut scarlatina. 4. (In expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la cateva zile dupa nastere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burta (sau) pantece = a se ingrasa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multa purtare) in dreptul genunchilor. III. 1. A intocmi, a potrivi lucrurile astfel ca sa...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a facut, ce-a dres, ca a reusit... 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face sa se insoare. 3.A obliga, a sili, a constrange, a pune pe cineva sa... Nu ma face sa plec. 4. A predispune la ceva; a indemna. Timpul urat il face trist. IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva sa-si schimbe starea initiala, sa ajunga intr-o anumita situatie. L-a facut om. ◊ Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sanatos) = a (se) insanatosi, a (se) vindeca. 2. A preface, a schimba, a transforma in...Faceti din piatra aur. ◊ Expr. A face din tantar armasar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pantec (sau spinarea cobza) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a ramane treaz toata noaptea. A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici. 3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) ca este..., a califica; a invinui, a acuza pe cineva de...L-a facut magar. ◊ Expr. A face (pe cineva) cum ii vine la gura = a ocari sau a certa (pe cineva) rau, fara a-si alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou si cu otet v. otet. V. 1. A savarsi, a faptui, a comite. ◊ Expr. Face ce face si... = incearca prin toate mijloacele si izbuteste sa...; nu stiu cum procedeaza ca...; vorba e ca... A nu avea ce face (sau ce sa faca) = a) a nu avea o ocupatie; b) a nu-i ramane cuiva nimic de schimbat intr-o situatie, a nu avea posibilitatea sa se impotriveasca, sa obiecteze, sa ajute cu ceva; a nu avea incotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul sa comita o imprudenta, o prostie, o gafa. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum iti merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau in toate chipurile, posibilul si imposibilul) sa (sau ca sa) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (exprimand surpriza neplacuta si purtand accentul in fraza) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)? Ce (tot) faci (sau ce ai facut de)...? = ce ti s-a intamplat ca...? care e cauza ca...? Ce-i de facut (cu cineva sau cu ceva) ? = cum sa se procedeze (cu cineva sau cu ceva) ? N-am facut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se imputa. Vazand si facand = procedand conform situatiei, imprejurarilor, fara un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relatii intre...; b) a o pati, a suporta consecintele faptelor sale. Ce are a face? = ce legatura este (intre un lucru si altul)? Ce intereseaza? si ce-i cu asta? N-are a face! = nu intereseaza! n-are importanta! (Refl.) S-a facut! = ne-am inteles! s-a aranjat! Fii fara grija! 2. A provoca, a da nastere la..., a cauza, a pricinui. A facut o incurcatura ◊ Expr. Nu face nimic! = (formula de politete cu care se raspunde celui ce-si cere scuze pentru un neajuns sau o suparare pricinuita fara voie) nu are nici o importanta! A i-o face (buna sau lata sau cu varf) sau a-i face (cuiva) una (si buna) = a-i pricinui cuiva un rau, un neajuns. A(-si) face inima rea (sau sange rau) = a (se) supara, a (se) consuma. A-si face ganduri (sau griji) = a se ingrijora. ♦ A arata, a manifesta, a acorda. I-a facut toate onorurile. 3. A aduce la indeplinire; a realiza, a indeplini, a implini. Si-a facut datoria. ◊ Expr. A face (un) targ (sau targul) = a cadea de acord, a incheia o tranzactie (comerciala). ♦ A juca (un meci). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatura. ♦ A studia, a urma un curs sau o forma de invatamant. Face medicina. 5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atentia printr-un gest; a da cuiva sa inteleaga ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap ca a inteles. ◊ Expr. A face (cuiva) cu degetul = a ameninta (pe cineva) cu degetul aratator. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (inchizand si deschizand un ochi); b) a atrage, a imbia. 6. A parcurge, a strabate un drum sau o distanta. A facut 2 kilometri. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el si-a facut veacul. B. Intranz. I. 1. A proceda; a actiona; a se comporta. Fa cum stii. ♦ Refl. (In constructii interogative) A se descurca intr-un anumit fel. Ce se face acum? 2. A-i merge cuiva bine (sau rau), a o duce bine (sau rau). 3. (In superstitii, determinat prin „a bine”, „a rau”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; in superstitii) A vraji, a fermeca; a descanta. I-a facut de boala.II. 1. A valora, a pretui; a costa. Cat fac pantofii? 2. (La pers. 3; cu valoare impersonala) A fi vrednic (de a...), a merita (sa...). Scump, dar face! 3. (Fam.; in expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadreaza cu... III. 1. A se indrepta, a merge, a porni (catre sau spre...); a o coti (spre...). Am facut la dreapta. ◊ Refl. (Fam.) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fa-te incoace! 2. A zice, a spune. Am sa te cert, facea el. C. Refl. I. 1. (despre zi, noapte, intuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lasa. ♦ A i se face (cuiva) negru(sau rosu etc.) inaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rau (din cauza supararii, a maniei); a se supara, a se mania foarte tare. ◊ Impers. (Pop.) A i se parea cuiva ca vede sau ca aude ceva sau pe cineva (in vis sau in imaginatie). Se facea ca vede un palat. 2. (despre drumuri, vai etc.) A se desfasura, a se deschide (inaintea ochilor). Se facea o vale lunga. 3. (despre senzatii sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naste, a se produce (in cineva) deodata, a fi cuprins de... I s-a facut frica. ◊ A fi cuprins de o dorinta nestapanita pentru ceva, a simti dorul de... I s-a facut de duca. 4. (Pop.) A se intampla. Ce s-a facut cu el? ♦ Expr. Ce s-a facut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face ca... (sau de...) = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni.Copilul s-a facut mare. ♦ Loc. vb. A se face galben = a se ingalbeni. A se face vanat = a se invineti. A se face rosu = a se inrosi, a se imbujora. ♦ Expr. A se face stapan pe ceva = a lua un lucru in stapanire cu forta sau fara a-i apartine. A se face in doua = (despre drumuri, retele etc.) a se bifurca, a se desparti, a se ramifica. ◊ A ajunge la numarul de..., la un total de... Ceata se face de doua sute de osteni. ◊ A imbratisa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist. ◊ Intranz. A indeplini o treaba sau o functie ocazionala. ◊ (determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarasi” etc.) A redeveni.S-a facut din nou om. 2. A se preface, a simula. Se face ca pleaca. ◊ Intranz. A-si lua infatisarea de..., a se arata, a-si da aere de... Face pe nevinovata.

                               Sursa:  wwww. dexonline.ro

In acelasi timp, termenul ”sens” este sinonim cu ”inteles” sau ”semnificatie”. Din moment ce pot sa spun atat ca ”textul are sens”, cat si ca ”textul are un inteles”, ar trebui sa pot folosi la fel de usor si ”a face semnificatie” in loc de ”a face sens”. Vi se pare ca suna romaneste? Mie, nu. 

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune.

                   Sursa: www.dexonline.ro

Mergand mai departe cu analiza, exprimarea ”a face sens” nu trece nici testul logic.

Avem urmatoarea fraza: Pictura face sens, avand in vedere contextul artistic in care a fost creata.

Cum este posibil ca o pictura sa faca sens? Sensul este construit de ea, pictura? Ea il infaptuieste? Ea il realizeaza? Ma indoiesc. In cel mai bun caz, pictorul ”da” un sens picturii (deci, nici pictorul nu face sens, ci il creeaza, impregnandu-l picturii), care astfel ajunge astfel sa ”aiba” un sens.

La voi cum stau lucrurile? Au sens sau fac sens?

Cititi aici toate articolele publicate in Ghidul de supravieturii a limbii romane.