Finantarea unui IMM: ce variante ai la dispozitie ca sa faci rost de bani pentru a-ti dezvolta afacerea?

Potrivit studiului ”Perceptia antreprenorilor asupra accesului la finantare”, realizat de EY Romania in toamna anului trecut, antreprenorii romani care au companii cu venituri de pana intr-un milion de euro considera ca in acest moment finantarea se obtine dificil in Romania, dar perspectivele sunt optimiste, 48% dintre cei care au raspuns studiului avand asteptari pozitive de la mediul de finantare din Romania in urmatorii ani.

Studiul EY arata ca cei mai multi antreprenori au nevoie de finantare pentru investitii (49%), pentru capitalul circulant (20%) si pentru proiectele noi de tip start-up (20%). 

Creditele bancare, solutia de finantare preferata de antreprenorii romani, dar mai greu accesibila pentru start-up-uri

Majoritatea antreprenorilor tineri romani se orienteaza spre creditul bancar ca sursa de finantare, desi, intr-un raport intocmit de Banca Centrala Europeana si publicat in luna aprilie, de Comisia Europeana, IMM-urile arata deteriorarea in continuare a disponibilitatii bancilor comerciale pentru acordarea de imprumuturi.

De ce sunt instiutiile bancare reticente in a credita afacerile la inceput de drum? Mihaela Mnerau, director coordonator in cadrul Diviziei intreprinderi mici si persoane fizice autorizate din Bancpost a explicat pentru AvocatNet.ro ca in multe situatii, start-upurile din Romania supraevalueaza potentialul pietei. Ea a semnalat si ca fundamentarea unui business-plan, a unui cash-flow nu este ancorat intr-o experienta anterioara.

Companiile nou infiintate trebuie sa-si demonstreze increderea si angajamentul pentru bunul mers al afacerii prin disponibilitatea de garantare a creditelor cu garantii puternice (imobiliare). Motivul pentru care majoritatea antreprenorilor nu iau creditarea in considerare nu este legat de dobanda, ci de incertitudinea lor ca vor fi capabili sa isi plateasca ratele in viitor. Or, daca tu nu ai incredere in estimarile financiare din planul tau de afaceri, cel mai probabil ca nu vei reusi sa ii convingi pe cei de la banca sa iti acorde imprumutul. Daca esti sigur insa ca esti pe calea cea buna si ca proiectul merita investitia, nu ezita sa discuti si cu institutiile financiare, a precizat reprezentantul Bancpost.

Creditul bancar se poate dovedi o sursa de finantare neinspirata pentru un start-up, in conditiile in care banca are nevoie de siguranta ca va primi inapoi banii acordati drept credit, iar firmele nou-infiintate nu ofera aceasta garantie, din diferite motive: fie nu au istoric ori experienta, fie nu reusesc sa arate ca sunt stabile si ca afacerea lor are potentialul de a rezista pe termen lung in economie.

Pentru a primi un credit, un business trebuie sa poata demonstra un profit operational, avand in vedere ca o institutie bancara cofinanteaza o afacere, nu o capitalizeaza.

Principala problema pe care un IMM o are este ca acesta este subcapitalizat. Iar rolul capitalizarii nu-i apartine unei banci, subliniaza Mihaela Mnerau.

Totusi, exista cateva solutii care pot creste sansa de a primi un credit.

In primul rand un antreprenor trebuie sa demonstreze angajamentul sau in business-ul pe care l-a gandit. O banca va evalua modul in care acesta isi gestioneaza furnizorii si clientii pentru ca acest comportament il va defini ca viitor partener. De asemenea o banca va urmari strategia pe termen mediu (cel putin), pe care un antreprenor o va manifesta, a punctat directorul diviziei de intreprinderi mici si persoane fizice autorizate al Bancpost.

Mai mult decat atat, companiile nou infiintate trebuie sa-si demonstreze increderea si angajamentul pentru bunul mers al afacerii prin disponibilitatea de garantare a creditelor cu garantii puternice (imobiliare).

Nu se poate ca un antreprenor sa solicite bancii sa-si asume un risc mai mare decat el. Angajamentul personal, chiar si prin structura de garantii, este puternic valorizat de un partener financiar, subliniaza Mnerau, care mai precizeaza ca, in afara de de garantii, si relatia cu banca este foarte importanta.

Ne intereseaza sa avem o relatie cu o afacere viabila, si <<pulsul>> il vedem prin comportamentul tranzactional, explica coordonatorul diviziei de intreprinderi mici din Bancpost.

Un alt element foarte important de care depinde primirea unui imprumut bancar este planul de afaceri care trebuie sa fie realist si detaliat nu doar pe termen scurt, ci si pe termen mediu. Unele dintre componentele esentiale ale planului de afaceri, mentionate de reprezentantul Bancpost, sunt cunoasterea in detaliu a pietei (conditii si competitie), precum si existenta resurselor si a competentelor necesare derularii afacerii.

In plus, ”conteaza foarte mult si experienta intreprinzatorului pe piata pe care o ataca prin proiectul respectiv; calitatea managementului si calitatea situatiilor financiare – si aici nu este vorba neaparat de profitabilitate, cat de corectitudinea informatiilor din bilant”, a mai spus Mihaela Mnerau.

Credit sau linie de credit?

Desi multi antreprenori pun semn de egalitate intre un credit si o linie de credit, produsele sunt in sine, fundamental diferite. In timp ce un imprumut se acorda pentru o perioada mai lunga de timp, de cativa ani, pentru a finanta un proiect clar si bine definit, linia de credit se acceseaza mai ales pe termen scurt, putand fi folosita in mai multe scopuri.

Pentru a alege intre cele doua tipuri de finantari, antreprenorii trebuie sa tina cont de nevoile lor reale si modul in care vor folosi banii respectivi.

Daca nevoia pe care doreste sa o acopere (antreprenorul – n.red.) este temporara sau punctuala (ex. stocuri pentru deschiderea unui magazin nou, achizitia unui echipament, achizitia unui nou sediu) atunci se va lua un credit, moment in care va primi de la banca toata suma solicitata urmand a fi folosita intr-o perioada scurta pentru acoperirea nevoilor urmand a se rambursa lunar pana la scadenta. Daca, in schimb, se doreste acoperirea unui decalaj intre incasarile si platile companiei ori detinerea unei sume tampon pentru nevoile neprevazute din activitatea de zi cu zi, atunci se recomanda accesarea unei linii de credit. Aceasta va fi pusa la dispozitia companiei, dar va fi folosita doar in cazul in care apare nevoia si nu imediat, ca in cazul creditelor de afaceri, a precizat reprezentantul Bancpost.

Fondurile de investitii, aproape ignorate pentru ca antreprenorii vor finantare, dar si control total asupra afacerilor lor

Pe langa imprumuturile bancare sau liniile de credit, antreprenorii mai pot alege ca sursa de finantare si fondurile cu capital de risc, sistem prin care antreprenorul primeste in afacere un partener, de obicei minoritar, care aduce un aport la capitalul social al firmei. Acest tip de finantare aduce cateva beneficii importante pentru antreprenori, cel mai important fiind acela ca firma primeste o infuzie de capital pe o perioada indelungata, timp in care nu trebuie sa plateasca dobanzi. Aportul de capital social va figura in evidentele contabile ale societatii ca surse financiare proprii, si nu ca datorii, asa cum se intampla in cazul creditelor sau a liniilor de credit accesate.

Un alt beneficiu major pe care firmele il pot avea este acela ca, prin asocierea cu un fond de investitii, pe langa finantare, acesta poate aduce in afacere si specialisti care vor asista antreprenorul la gestionarea ei.

Totusi, aceasta forma de finantare prezinta un inconvenient in sensul in care, pentru a-si pastra pozitia de asociat majoritar, antreprenorul trebuie sa participe cu o suma mai mare de bani decat cea a fondului de investitii.

Acesta este si principalul motiv pentru care putine IMM-uri se incumeta sa acceseze o asemenea sursa de finantare, mai ales ca, potrivit studiului EY, citat anterior, factorul decisiv pentru antreprenori in alegerea tipului de finantare il reprezinta pastrarea independentei in deciziile de business.

Imprumuturi de la parteneri de afaceri: o solutie ieftina, dar pe termen scurt

Lipsa lichiditatilor, mai ales cand accestul la creditele bancare este limitat, face ca in practica sa apara extrem de multe cazuri ale unor societati comerciale care imprumuta bani de la partenerii de afaceri pentru a-si sustine activitatea curenta.

In ultimii ani, multe societati au recurs la finantari pentru a sustine cheltuielile curente ale activitatii economice, situatie in care plus valoarea oferita de suma imprumutata nu permitea acoperirea unei dobanzi practicate de o institutie bancara sau de una nebancara. In plus, din punct de vedere formal, societatile care contracteaza imprumuturi inter-companie se supun unor formalitati substantial mai reduse fata de cele care apeleaza la institutiile bancare.

Intr-un articol publicat pe AvocatNet.ro in luna decembrie, Dinu Petre, partener la casa de avocatura Cunescu, Balaciu si Asociatii, preciza ca, in practica, cel mai frecvent, societatile apeleaza la imprumuturi de la alte societati afiliate, din acelasi grup, in principal pentru finantarea sau sustinerea businessului desfasurat, deoarece un astfel de imprumut reprezinta un instrument mult mai practic si mai facil de obtinut in comparatie cu un credit bancar ce implica, pe langa costuri suplimentare, si o anumita birocratie din partea bancilor care, de cele mai multe ori, este excesiva.

"Nu exista o limitare de nicio natura cu privire la tipul de societati care pot acorda imprumuturi ori primi imprumuturi, astfel incat orice societate, cu raspundere limitata, pe actiuni etc., este in masura a fi parte la o astfel de operatiune, atata vreme cat este legal constituita", completa atunci Dinu Petre.

Anca Grigore, consultant fiscal la firma de avocatura Dobrinescu Dobrev, a mentionat ca marile grupuri recurg la diverse variante optime operational, cum ar fi, de exemplu, companiile cu rol de finantare sau angajamentele de tipul "cash pooling" (utilizarea resurselor financiare disponibile la nivelul unor companii din grup pentru a acoperi necesarul de resurse financiare al altor companii membre ale aceluiasi grup - n.red.), ambele structuri fiind folosite in scopul optimizarii trezoreriei la nivelul grupului.

"In mod simplist, compania cu rol de finantare obtine finantare in numele grupului, beneficiind de o bonitate crescuta fata de cea individuala a fiecarei companii din grup si apoi aloca fonduri entitatilor din grup, in functie de necesitatile fiecareia dintre ele. Pe de alta parte, aranjamentele de tipul <cash pooling> sunt folosite in scopul optimizarii fluxurilor de numerar intre entitatile dintr-un grup, fiind utilizate atat pentru decontari, cat si imprumuturi intre membrii grupului, prin alocarea automata a fondurilor disponibile la nivelul unei entitati catre entitati care inregistreaza un deficit", a detaliat Anca Grigore. 

Andrei Talamba, avocat colaborator la Dobrinescu Dobrev, spune ca, in functie de modalitatea de finantare aleasa, partile incheie fie un contract clasic de imprumut, fie un aranjament multi-parte de tipul "cash pooling" .

Pentru a putea realiza un imprumut si, implict, pentru a-l justifica in mod corespunzator, societatile trebuie sa incheie un contract de imprumut in care sa se precizeze durata pentru care se acorda creditul, perioada de rambursare si daca se percepe sau nu dobanda.

In ceea ce priveste dobanzile care pot fi practicate, consultantul fiscal de la Dobrinescu Dobrev, Anca Grigore, considera ca, dat fiind ca nu reprezinta o exercitare a activitatii statutare, in cazurile de imprumut intre societati comerciale isi vor gasi incidenta dispozitiile art. 5 din O.G. 13/2011, care limiteaza dobanda la 150% din dobanda legala, sau, in lipsa unei stipulatii exprese in conventia partilor, imprumutatul va datora doar dobanda legala.

Referitor la perioada de imprumut, Andrei Talamba si Dinu Petre spun ca legea nu instituie termene intre care trebuie restituita suma imprumutata de o societate altei societati.

Totusi, Andrei Talamba subliniaza ca in Codul fiscal se distinge intre imprumuturile contractate pe termen scurt, sub 1 an, si cele contractate pe termen mai mare de un an, in sensul ca numai imprumuturile cu termen de rambursare mai mare un an sunt avute in vedere in scopul determinarii gradului de indatorare.

Fondurile structurale si programele pentru IMM-uri, dorite, dar greu de accesat din cauza birocratiei

Fondurile europene ar putea fi o sursa de finantare viabila pentru demararea sau dezvoltarea unei afaceri, insa sunt greu de accesat. Desi Romania are la dispozitie zeci de miliarde de euro sub forma de fonduri structurale, rata de absorbtie este foarte mica si multi dintre bani risca sa ramana necheltuiti.

Birocratia exagerata, cofinantarea greu de obtinut ori lipsa de predictibilitate pot face ca un proiect cu bani europeni sa fie complicat, uneori chiar imposibil, de realizat.

Principalul motiv pentru care finantarile europene se acceseaza greu este reprezentat de multitudinea de conditii, reguli si cerinte care trebuie respectate. Mai mult decat atat, chiar si cand dosarele sunt construite corespunzator si respecta toate conditiile impuse,exista riscul ca aprobarea proiectului sa dureze sase luni, un an sau chiar doi ori ca banii sa vina cu intarziere.

In plus, coruptia este un alt impediment de care se lovesc destul de des IMM-urile care doresc sa acceseze fondurile puse la dispozitie de Comisia Europeana. De multe ori, antreprenorii sunt fortati sa dea spaga pentru a obtine diferite avize si autorizatii de la autoritatile locale, dar si la organismele de management ale fondurilor UE pentru a le fi aprobat dosarul.

Nici in privinta programelor de promovare a IMM-urilor, lucrurile nu stau mai bine. Desi in momentul de fata sunt mai multe programe derulate de statul roman (o lista a celor disponibile in 2014 gasiti aici), care ofera atat finantari nerambursabile, cat si unele rambursabile, acestea pot fi acordate doar proiectelor care se califica pentru a le primi.

Practic, firmele trebuie sa realizeze o documentatie specifica ce va intra intr-un proces de competitie cu alte documentatii ale altor firme, doar cele mai bune proiecte reusind sa primeasca finantare, in functie de bugetele alocate de stat schemelor de ajutor respective.

Factoringul sau cum sa obtii bani din cesionarea facturilor

Atunci cand nu pot accesa variante traditionale de finantare, cum sunt creditele sau fondurile europene, companiile se pot reorienta si catre alte produse alternative, care le pot asigura necesarul de lichiditati pentru a-si desfasura activitatea. Una dintre acestea este factoringul, un serviciu care presupune finantarea facturilor cu scadenta la termen. Mai simplu spus, prin factoring puteti transforma rapid in lichiditati facturile pe care le-ati emis, avand in vedere ca, de obicei, termenele de plata variaza de la 15 pana la 120 de zile. In felul acesta, nu mai trebuie sa asteptati scadenta pentru a incasa banii.

Pentru finantarea prin servicii de factoring nu este nevoie de garantii materiale, iar costurile sunt repezentante de dobanda pentru suma acordata ca finantare si un comision, care variaza in functie de banca sau IFN-ul cu care ati ales sa colaborati.

Factoringul este o operatiune financiara care presupune sa cesionati creantele rezultate din contracte de vanzare bunuri sau prestari servicii catre un Factor, o companie specializata de factoring - poate fi o divizie a unei banci sau un IFN. Factorul va va finanta, prin plata in avans a creantelor cesionate, si se va ocupa ulterior, in nume propriu, de colectarea si administrarea creantelor.

Totul se face in baza unui contract, pe care il veti semna cu compania de factoring. Contractul nu trebuie incheiat pe o anumita perioada de timp, insa Bogdan Rosu, presedintele Asociatiei Romane de Factoring (ARF), a precizat mai demult pentru AvocatNet.ro ca, in general, contractele se incheie pe 1 an, cu prelungire.

De obicei, Factorul finanteaza cam 80% din valoarea facturii, urmand ca, dupa ce incaseaza factura, sa va vireze si suma ramasa din care se scad cheltuielile ocazionate.

Totusi, trebuie sa stiti ca in cazul in care Factorul nu reuseste sa colecteze intreaga suma de la debitor, veti suporta diferenta ramasa de recuperat, in cazul in care ati ales un produs de factoring cu regres.

Pe piata, exista si un alt produs, factoring cu asigurare, care protejeaza impotriva riscului de neplata al debitorilor. Practic, se incheie o polita de asigurare de credit la o societate de asigurari, iar daca debitorul nu-si achita obligatiile de plata conform facturilor existente si recunoscute, asiguratorul va suporta suma care trebuie recuperata.

Din perspective costurilor, serviciile de factoring presupun doua tipuri de cheltuieli: o dobanda si un comision.

Astfel, dobanda se percepe pentru perioada de finantare, adica din momentul in care beneficiarul serviciilor de factoring primeste avansul din factura si pana in momentul in care factura se incaseaza de la debitor. Dobanzile se calculeaza in functie de riscul pe care Factorul si-l asuma si de perioada pentru care isi asuma acel risc si de obicei se retine din suma incasata de la debitor. Astfel, dobanda nu este un cost pe care clientul il scoate din buzunar, ci este un cost care se retine din suma incasata la scadenta.

In afara de dobanzi, factoringul mai presupune si plata unui comision. Acesta se achita pentru a beneficia de serviciile de colectare a creantelor si administrarea debitorilor si se aplica la valoarea nominala a facturii.

Pentru a contracta servicii de factoring, firmele interesate trebuie sa contacteze o banca sau un IFN care se ocupa cu aceasta activitate.

Firmele care solicita servicii de factoring sunt supuse unei evaluari care va determina daca companiile pot sau nu sa beneficieze de acest tip de finantare.

Companiile de factoring vor analiza firma, debitorii ei, istoricul dintre ea si debitori, precum si calitatea creantelor.

“In urma acestor analize, se va stabili daca aderentul (firma care a solicitat – n.red.) poate sau nu sa acceseze acest serviciu de factoring, care dintre debitorii propusi vor fi acceptati a fi inclusi in finantare de la inceput, precum si conditiile comerciale de derulare”, a precizat Bogdan Rosu.

In ceea ce priveste documentele necesare pentru evaluarea firmelor, reprezentantul ARF a declarat pentru AvocatNet.ro: ”In principal se solicita documente standard, ca la orice dosar de creditare (financiare, legale, etc). In functie de specificul fiecarui dosar, avand in vedere diversitatea debitorilor, Factorul poate decide sa solicite clarificari sau chiar documente suplimentare.”

O afacere de succes se construieste in fiecare zi cu implicare, efort si grija pentru orice detaliu. De peste 20 de ani, specialistii IMM si PFA din Atelierele de Afaceri Bancpost sunt aproape de clienti, in toata tara. Deoarece si micii antreprenori au vise mari, Bancpost ii sustine prin Linia de credit cu rambursare flexibila si comision de acordare zero.  Detalii pe Ateliere de Afaceri si pe Blogul Bancpost.