Hotararea CEDO din 10 februarie 2015 - Cauza Colac impotriva Romaniei

(Cererea nr. 26.504/06)

Strasbourg

Hotararea a devenit definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din Conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.
In Cauza Colac impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Josep Casadevall, presedinte, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Dragoljub Popovič, Johannes Silvis, Valeriu Gritco, Iulia Antoanella Motoc, judecatori, si Steph en Phillips, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 20 ianuarie 2015,
pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 26.504/06 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant roman, domnul Doru Colac (reclamantul), a sesizat Curtea la 6 iunie 2006, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Reclamantul a fost reprezentat de domnul M. Smau, avocat in Iasi. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamantul a sustinut, in special, ca dreptul sau la un proces echitabil garantat prin art. 6 din Conventie a fost incalcat deoarece nu a putut examina toti martorii ale caror declaratii au servit drept temei principal pentru condamnarea sa.
4. La 21 mai 2012, cererea a fost comunicata Guvernului.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

5. Reclamantul s-a nascut in 1969 si locuieste in Iasi.
6. La 20 februarie 2003, Parchetul Iasi i-a pus sub acuzare pe reclamant si pe un tert pentru proxenetism si pentru lipsire de libertate in mod ilegal. A retinut, printre altele, ca exista o suspiciune rezonabila ca reclamantul si celalalt acuzat au amenintat si au fortat cinci fete minore sa se prostitueze, respectiv C.R.R., M.A., F.P.D., I.A.P. si G.S.S. A luat in considerare marturii, inclusiv declaratiile celor cinci fete, procesele-verbale intocmite dupa confruntarea martorilor, procesul-verbal de perchezitie la domiciliul reclamantului, liste cu apeluri telefonice, dosarul medical al reclamantului, declaratiile sale si cele ale celuilalt acuzat.

1. Procedura in prima instanta

7. Intre 20 martie 2003 si 17 iunie 2004, Judecatoria Iasi a amanat cauza de cincisprezece ori pentru a permite, printre altele, citarea martorilor care fusesera audiati in timpul urmaririi penale. In sedintele din 2 si 30 octombrie 2003, avocatul reclamantului a solicitat instantei sa audieze martorii mentionati anterior. Instanta a dispus ca incepand cu 27 noiembrie 2003 orice martor care refuza sa compara sa fie amendat.
8. Intre 12 mai 2003 si 3 martie 2004 s-a incercat de saptesprezece ori executarea mandatelor de aducere emise de instanta de judecata pentru unii dintre martori pentru a comparea in fata sa. Conform proceselor-verbale de executare a mandatelor, martorii parasisera tara (M.M.K., F.P.D. si I.A.P.), se mutasera la o adresa necunoscuta (T.E.P., C.R.R., C.R. si G.C.R.) sau nu putusera fi gasiti acasa (I.I.C.). I.I.C. locuia inca la adresa indicata dar nu a putut fi gasit acasa. C.R.R., astfel cum au confirmat vecinii sai, isi schimbase numele si se mutase la o adresa necunoscuta cu ani in urma. T.E.P. nu mai locuia la adresa cunoscuta de autoritati; acesta isi vanduse apartamentul si nu figura cu un altul declarat. Conform informatiilor disponibile, emigrase in Statele Unite ale Americii. M.M.K., care era cetatean strain, parasise teritoriul tarii la o data nespecificata si catre o destinatie necunoscuta, in timp ce mamele lui F.P.D. si I.A.P. au declarat ca fiicele lor au parasit tara pentru Venetia, Italia, si Austria in noiembrie 2002 si, respectiv, la 18 martie 2003 si ca nu le cunosc adresele acestora. Potrivit rudelor lui I.A.P. aceasta se casatorise, isi schimbase numele si nu planifica sa se intoarca in Romania in viitorul apropiat deoarece era insarcinata. Vecinii lui F.P.D. au confirmat declaratiile mamei acesteia. G.C.R. isi schimbase numele si potrivit vecinilor sai se mutase cu multa vreme in urma la o adresa necunoscuta. Adresa lui C.R. nu era corecta si nimeni cu numele martorului nu locuise la adresa respectiva.
9. Judecatoria Iasi a solicitat in repetate randuri Serviciului de Evidenta a Populatiei Neamt, Serviciului Roman de Pasapoarte si Biroului Vamal de Frontiera Iasi sa furnizeze informatii despre localizarea martorilor care nu comparusera in fata instantei, respectiv T.E.P., M.M.K., C.R., F.P.D., I.A.P., G.C.R. si I.I.C. In sedinta din 27 noiembrie 2003, instanta a observat ca Serviciul de Evidenta a Populatiei Neamt confirmase ca G.C.R. isi schimbase numele in G.C.G. si a continuat sa il citeze sub ambele nume. La 22 decembrie 2003, Postul de Politie Cretesti a informat instanta ca, potrivit rudelor lui I.A.P., aceasta parasise tara casatorindu-se cu un cetatean turc si a confirmat ca aceasta isi schimbase numele si avea resedinta la o adresa necunoscuta din Austria. Autoritatile au oferit instantelor informatiile disponibile cu privire la martorii mentionati mai sus si care nu putusera fi localizati si au declarat in mod repetat ca nu aveau alte inregistrari privind adresele curente si valabile ale acestora.
10. Prin incheierile din 4 septembrie 2003, 8 ianuarie, 5 februarie si 3 iunie 2004, Judecatoria Iasi a retinut ca pe baza informatiilor continute de procesele-verbale de punere in aplicare a mandatelor de aducere intocmite de agentii competenti in acest sens, Serviciul de Evidenta a Populatiei Neamt, Serviciul Roman de Pasapoarte, Biroul Vamal de Frontiera Iasi, Penitenciarul Iasi si Inspectoratul de Politie Judetean Iasi audierea martorilor C.R., G.C.R., F.P.D., I.A.P., T.E.P., M.M.K. si I.I.C. nu era posibila. A invocat art. 327 din vechiul Cod de procedura penala roman si a decis ca declaratiile martorilor G.C.R., F.P.D., I.A.P., T.E.P. si I.I.C. date in etapa urmaririi penale sa fie citite inaintea instantei la finalul etapei de cercetare judecatoreasca a procedurii. Cu exceptia declaratiei lui I.I., nu exista nicio proba la dosarul cauzei care sa confirme ca declaratiile martorilor respectivi au fost citite in fata instantei.
11. La 8 ianuarie 2004, I.I.C. a luat parte la o sedinta de judecata in fata Judecatoriei Iasi, insa nu a fost ascultat in instanta deoarece avocatul ales al reclamantului nu a fost prezent. Instanta a amanat judecata pentru o ora mai tarzie in aceeasi zi in asteptarea avocatului reclamantului. I.I.C. a informat instanta ca nu putea astepta deoarece urma sa suporte o interventie chirurgicala. Acesta a solicitat sa fie citat pentru urmatoarea sedinta si a promis sa prezinte documentele care sa faca dovada necesitatii tratamentului medical. Instanta a observat ca martorul locuia fara forme legale la o adresa din Iasi. Pana la ora la care s-a reluat procedura in aceeasi zi, I.I.C. parasise instanta. Acesta nu a luat parte la nicio sedinta ulterioara, iar autoritatile nu au reusit sa il localizeze, desi au incercat de asemenea sa il citeze la adresa neinregistrata mentionata mai sus.
12. Unii dintre martorii care au dat declaratii impotriva reclamantului in timpul urmaririi penale au fost localizati de catre autoritati si adusi in fata instantei.
13. La 2 si la 30 octombrie, la 27 noiembrie 2003 si la 1 aprilie 2004, Judecatoria Iasi i-a ascultat pe M.A., G.S.S., D.V.D., F.H.A. si J.L.A. Instanta a respins cererea lui M.A. de a fi ascultata fara ca reclamantul sa fie prezent in sala de judecata. M.A. a declarat printre altele ca reclamantul a amenintat-o si a obligat-o sa se prostitueze. Nu intalnise nicio alta fata cu exceptia lui C.R.R. si ii fusese vanduta reclamantului de catre I.I.C. G.S.S. si-a retractat depozitia anterioara data in timpul urmaririi penale si a declarat ca autoritatile au obligat-o sa il acuze pe reclamant de proxenetism. D.V.D. a confirmat declaratiile sale anterioare date in timpul urmaririi penale. Acesta a sustinut ca il cunostea pe reclamant si ca, desi le-a cunoscut pe unele dintre fete, acestea nu locuiau cu reclamantul. Desi intretinuse relatii sexuale cu cateva dintre fetele pe care le intalnise in clubul presupus a fi condus de catre reclamant, acesta nu platise pentru ele. L.A.J. si-a retras depozitia data in etapa urmaririi penale, a negat ca il cunostea pe reclamant sau ca ar fi fost intrebat anterior de autoritati daca platise pentru relatii sexuale.
14. Printr-o incheiere din 3 iunie 2004, Judecatoria Iasi a respins, printre altele, cererea depusa de avocatul reclamantului de a amana judecata pentru a-i permite sa il localizeze pe I.I.C. si sa il aduca in fata instantei in calitate de martor. Avocatul a precizat ca, presupunand ca I.I.C. urma sa fie ascultat de instanta, nu examinase in detaliu dosarul pentru a putea formula concluzii in numele reclamantului. Instanta i-a respins cererea, retinand ca se pronuntase deja ca era imposibil ca I.I.C. sa fie ascultat si ca absenta martorului nu impiedica examinarea fondului cauzei.
15. La aceeasi data, depozitia lui I.I.C. din etapa urmaririi penale a fost citita in fata instantei. Ulterior, instanta a incuviintat ca partile sa formuleze concluzii orale pe fondul cauzei si a admis o cerere depusa de avocatul reclamantului de amanare a pronuntarii pentru a permite partilor sa depuna concluzii scrise pe fondul cauzei.
16. Printr-o hotarare din 22 iunie 2004, Judecatoria Iasi l-a achitat pe reclamant de invinuirea de lipsire de libertate in mod ilegal, l-a condamnat pentru proxenetism si i-a aplicat o pedeapsa cu inchisoarea de noua ani. A retinut ca faptele cauzei au fost stabilite pe baza declaratiilor date de C.R. si de G.C.R.; declaratiile fetelor obligate sa se prostitueze, respectiv C.R.R., G.S.S., F.P.D. si M.A. - acestea au aratat cum l-au intalnit pe reclamant si pe celalalt acuzat si cum s-au prostituat; au oferit detalii despre modul in care erau contactate de clienti, banii oferiti reclamantului si infatisarea unora dintre clienti; procesul-verbal de perchezitie la domiciliul reclamantului; descrierea obiectelor gasite la domiciliul reclamantului si care apartineau lui C.R.R.; scrisoarea primita de I.A.P. de la mama sa, care facea referire la zvonuri potrivit carora fiica sa si celelalte fete se prostituau; lista apelurilor telefonice efectuate de pe telefonul reclamantului, care stabileau contactul telefonic dintre reclamant, celalalt acuzat si unii dintre clientii care il contactasera pe celalalt acuzat sau cu care I.A.P. intretinuse relatii sexuale, respectiv M.M.K., S.S., K.S.E., N.K., Y.F., F.H.A., T.E.P. si O.K.; si declaratiile date de martorii I.I.C., D.V.D., T.E.P., F.H.A., J.L.A. si M.M.K. din etapa urmaririi penale a procesului, care stabileau, cu ajutorul listei apelurilor telefonice si a declaratiilor celor cinci fete minore, implicarea reclamantului in proxenetism. Instanta a observat ca numai M.A. si D.V.D. si-au mentinut declaratiile date in etapa urmaririi penale a procedurii. In plus, a observat ca C.R., G.C.R., I.A.P., F.P.D., I.I.C. T.E.P. si M.M.K. nu au putut fi ascultati in calitate de martori de catre instanta. In plus, martorii G.S.S., J.L.A. si F.H.A., precum si celalalt acuzat si-au modificat substantial declaratiile date in etapa urmaririi penale a procedurii, afirmand ca nu platisera niciodata pentru a intretine relatii sexuale. Avand in vedere declaratiile contradictorii ale martorilor si ale celuilalt acuzat, instanta a decis sa ia in considerare numai acele marturii care fusesera confirmate de alte probe aflate la dosar. In consecinta, a apreciat ca declaratiile martorilor si ale celuilalt acuzat din etapa urmaririi penale a procedurii erau verosimile deoarece fusesera date la o data mai apropiata de cea a faptelor nelegale si de asemenea se coroborau cu restul probelor aflate la dosar. In plus, a respins depozitia lui G.S.S. si pe cele ale inculpatilor date inaintea instantei deoarece contineau mai multe inadvertente.
17. Reclamantul a formulat apel impotriva hotararii, argumentand ca instanta le citase in calitate de martori, insa nu le citase si in calitate de parti vatamate, pe cele cinci fete care ar fi fost fortate sa se prostitueze. In plus, declaratiile celor cinci fete nu erau sustinute de nicio alta proba, iar toate victimele presupuselor sale fapte nelegale ar fi trebuit sa fie ascultate de instanta.

2. Procedura in fata instantei de al doilea grad de jurisdictie

18. Printr-o hotarare din 17 octombrie 2005, Tribunalul Iasi a admis in parte apelul reclamantului in privinta incadrarii infractiunii sale, a mentinut pedeapsa aplicata si a respins celelalte puncte ale apelului formulat. A retinut ca, avand in vedere natura infractiunii de care fusese acuzat reclamantul, nu ar fi fost justificat sa fie citate in calitate de parti vatamate fetele care fusesera fortate sa se prostitueze. In plus, reclamantul nu putea invoca omisiunea instantei de a proceda astfel atat timp cat nu i-a fost adusa nicio atingere interesului sau personal. In ceea ce priveste faptele stabilite in prima instanta, instanta de apel a retinut ca acestea au fost confirmate de probele aflate la dosar. In special, marturiile celor cinci fete, C.R.R., M.A., I.A.P., F.P.D. si G.S.S. au fost coroborate cu declaratiile date de T.E.P., Y.F., N.K., K.S.E. si S.S., care cu ajutorul celuilalt acuzat platisera pentru a intretine relatii sexuale cu mai multe fete. I.I.C. a depus marturie ca reclamantul era interesat sa intalneasca fete care doreau sa paraseasca tara si sa lucreze ca dansatoare in baruri, iar G.C. ii condusese in mod repetat pe reclamant si pe fete in diferite hoteluri. In consecinta, instanta de apel a considerat ca instanta de prim grad l-a condamnat in mod corect pe reclamant pentru proxenetism.
19. Reclamantul a formulat recurs impotriva hotararii. Printre altele, acesta a argumentat ca instanta le citase in calitate de martori, insa nu le citase si in calitate de parti vatamate, pe cele cinci fete care ar fi fost fortate sa se prostitueze. In plus, cercetarea judecatoreasca a fost incompleta deoarece probele nu au fost administrate in mod public.

3. Procedura in fata instantei de ultim grad de jurisdictie

20. In cadrul sedintei din 9 februarie 2006 in fata Curtii de Apel Iasi, avocatul reclamantului a reiterat unele dintre argumentele pe care le invocase in fata instantei de apel. In plus, acesta a sustinut ca unii martori, inclusiv A.P., G.C., O.P., nu au fost ascultati direct de instanta de prim grad si ca instanta nu a motivat omisiunea sa de a-i audia pe acestia. De asemenea, adresa de pe citatiile destinate lui I.I.C. era incompleta. Citatiile au fost trimise intr-o localitate din judetul Neamt, desi Serviciul de Evidenta a Populatiei Neamt declarase ca martorul nu figura ca inregistrat acolo. Instantele au omis sa asculte si alti martori, inclusiv C.Z., si sa ia masurile necesare pentru ca martorii respectivi sa fie adusi inaintea lor. In consecinta, a solicitat instantei sa caseze hotararile instantelor inferioare si sa dispuna reexaminarea tuturor probelor aflate la dosar.
21. Prin hotararea definitiva din 21 februarie 2006, Curtea de Apel Iasi a admis in parte recursul reclamantului, reducand pedeapsa cu inchisoarea aplicata acestuia la opt ani, si a respins restul motivelor de recurs. A retinut ca instantele inferioare au stabilit in mod corect faptele cauzei si vinovatia reclamantului pe baza probelor administrate in etapa urmaririi penale a procedurii si reconfirmate in cadrul etapei de judecata. Faptul ca fetele fortate de catre acesta sa se prostitueze au fost citate in cadrul procesului nu in calitate de parti vatamate, ci de martori, nu reprezenta un argument pe care reclamantul sa il poata invoca atat timp cat interesului sau personal nu ii fusese adusa atingere. In ceea ce priveste probele care stabileau faptele cauzei, instanta a reiterat motivarea instantei de al doilea grad de jurisdictie. In plus, argumentele reclamantului potrivit carora instanta nu a administrat si nu a examinat direct toate probele administrate pe parcursul etapei urmaririi penale a procedurii, precum si cele referitoare la incalcarea dreptului sau la aparare si la lipsa unor dezbateri contradictorii au fost respinse. S-a aratat ca o instanta poate lua in considerare declaratiile din etapa urmaririi penale a procedurii sau pe cele date inaintea instantei daca aceasta a fost convinsa ca numai unele dintre ele reflecta adevarul si au fost coroborate cu probele aflate la dosar. O instanta poate lua in considerare declaratiile date in etapa urmaririi penale a procedurii daca a fost imposibil sa fie ascultati in mod direct martorii. O hotarare nu poate fi casata pe motiv ca un martor nu a fost ascultat in mod direct de instanta decat daca a fost prejudiciata una dintre parti. In prezenta cauza, instantele inferioare au admis cererile reclamantului de a audia martorii care depusesera marturie in etapa urmaririi penale a procedurii si au luat toate masurile pentru a se asigura ca acestia se vor prezenta la proces. Hotararile instantelor inferioare nu puteau fi casate deoarece acestea motivau imposibilitatea lor de a audia anumiti martori, respectiv din cauza ca acestia parasisera tara, iar declaratiile au fost citite in cadrul sedintei publice. In consecinta, instantele inferioare au urmat procedura corecta pentru a stabili vinovatia reclamantului, utilizand probele stranse atat in etapa urmaririi penale, cat si in etapa cercetarii judecatoresti.
22. La 3 octombrie 2006, reclamantul a formulat o contestatie in anulare, solicitand desfiintarea hotararii definitive din 21 februarie 2006. Acesta a argumentat ca dreptul sau la aparare a fost incalcat la 9 februarie 2006 deoarece nu a putut lua parte la sedinta din fata instantei de ultim grad de jurisdictie din cauza starii sale grave de sanatate si, prin urmare, nu a putut solicita probe suplimentare.
23. La 31 octombrie 2006, Curtea de Apel Iasi a admis contestatia in anulare formulata de reclamant, a desfiintat hotararea din 21 februarie 2006 si a dispus ca instanta de ultim grad de jurisdictie sa reexamineze recursul introdus de reclamant impotriva hotararii din 17 octombrie 2005 deoarece acesta nu putuse lua parte la sedinta din fata instantei de ultim grad din cauza starii sale de sanatate.
24. La 1 martie 2007, reclamantul a depus motivele recursului in fata instantei de ultim grad de jurisdictie. Acesta a argumentat, printre altele, ca unii dintre martori, printre care A.P., G.C., O.P., nu au fost ascultati. In plus, instanta de prim grad respinsese cererea pentru o noua citare a martorului I.I.C., a carui marturie fusese relevanta in cauza. Alti martori, inclusiv C.Z., nu fusesera de asemenea ascultati si nu fusesera luate masuri pentru a fi adusi in fata instantei de prim grad de jurisdictie.
25. Prin hotararea definitiva din 21 decembrie 2010, Curtea de Apel Iasi a admis in parte recursul reclamantului declarat impotriva hotararii din 17 octombrie 2005 si i-a redus pedeapsa cu inchisoarea la sapte ani. A retinut ca instantele de prim si de al doilea grad de jurisdictie au avut un rol activ si au strans toate probele relevante pentru cauza. Acestea au luat cu diligenta toate masurile pentru a asculta in mod direct marturiile si pentru a verifica argumentele in aparare ale reclamantului. Acestea au avut motive intemeiate pentru a nu asculta direct toate victimele si martorii in cauza, anume ca persoanele in cauza parasisera tara. In consecinta, instantele au aplicat art. 327 din Codul de procedura penala. Circumstantele de fapt au fost stabilite pe baza declaratiilor lui C.R. si G.C.R., a declaratiilor fetelor fortate sa se prostitueze, respectiv, C.R.R., G.S.S., F.P.D. si M.A., care au descris cum i-au intalnit pe inculpati si cum s-au prostituat si au oferit detalii despre modul in care erau contactate de clienti si despre banii primiti de reclamant, a procesului-verbal de perchezitie la domiciliul reclamantului, a raportului care continea descrierea obiectelor apartinand lui C.R.R., care fusesera gasite la domiciliul reclamantului, a scrisorii primite de I.A.P. de la mama sa, care a fost gasita la domiciliul reclamantului, a listei apelurilor telefonice efectuate de pe telefonul reclamantului, care stabileau contactul telefonic dintre inculpati si unii dintre clientii care il contactasera pe reclamant si pe celalalt acuzat sau cu care I.A.P. intretinuse relatii sexuale, si a declaratiilor in calitate de martori date de I.I.C., D.V.D., T.E.P., F.H.A., J.L.A. si de M.M.K.

4. Alte informatii relevante

26. La o data nespecificata, Parchetul Iasi a inceput urmarirea penala pentru marturie mincinoasa fata de martorul G.S.S. care isi schimbase depozitia data in prima instanta in favoarea reclamantului.
27. Printr-o ordonanta din 15 iunie 2006, Parchetul Iasi a dispus scoaterea de sub urmarire penala a lui G.S.S. pentru marturie mincinoasa pe motiv ca fapta sa nu intrunea gradul de pericol social necesar pentru a constitui o infractiune, iar instantele nationale nu au luat in considerare depozitia sa data in faza de judecata. Cu toate acestea, G.S.S. a fost amendata cu suma de 1.000 RON (aproximativ 200 EUR) pentru comportamentul sau. G.S.S. nu a contestat masura in fata instantelor interne.

II. Dreptul intern relevant

28. Art. 327 alin. 3 din vechiul Cod de procedura penala roman prevedea ca, atunci cand ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta in cursul urmaririi penale si va tine seama de aceasta la judecarea cauzei. IN DREPT
I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 din Conventie
29. Reclamantul s-a plans ca procesul sau nu a fost echitabil in masura in care nu a putut confrunta toti martorii ale caror declaratii au servit ca temei pentru condamnarea sa. Acesta a invocat art. 6 din Conventie, care, in masura relevanta, prevede urmatoarele: „1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...], care va hotari [...] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa..................................................................................................
3. Orice persoana acuzata de o infractiune are urmatoarele garantii minime:.................................................................................................
d. sa audieze sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii; ...”

A. Cu privire la admisibilitate
30. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 lit. a) din Conventie. In continuare constata ca nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

1. Argumentele partilor
31. Reclamantul a aratat ca in cauza sa a fost crucial ca martorii acuzarii sa fie ascultati direct de instanta in prezenta sa si a avocatului sau deoarece martorii fusesera ascultati numai in etapa urmaririi penale a procedurii de catre un procuror fara ca el sau avocatul sau sa fie prezenti. In plus, legislatia interna relevanta in vigoare la momentul la care martorii acuzarii au fost ascultati nu a permis ca inculpatul sa ia parte la audierea martorilor in etapa urmaririi penale a procedurii.
32. Reclamantul a sustinut ca instantele interne au omis sa asculte in mod direct aproape toti martorii. Numai M.A. a fost adusa in fata instantei si a confirmat depozitia sa anterioara. In plus, a contestat argumentul Guvernului potrivit caruia ar fi avut oportunitatea de a examina martorii in fata instantei.
33. Reclamantul a argumentat, de asemenea, ca instantele interne nu au demonstrat suficienta diligenta atunci cand au citat martorii pentru a se infatisa inaintea lor. In special, citatiilor emise in prima instanta fie le-au lipsit informatiile cu privire la identitatea martorilor, fie au fost ilizibile. In plus, autoritatile interne au luat masuri pentru a intimida si a influenta martorii. In special, acestea au initiat actiuni in justitie pentru marturie mincinoasa impotriva lui G.S.S. dupa ce martorul a decis inaintea instantei de prim grad sa isi modifice depozitia pe care o daduse in etapa urmaririi penale a procedurii.
34. Potrivit reclamantului, condamnarea sa s-a bazat intr-o masura decisiva pe declaratiile martorilor pe care el nu a avut ocazia sa ii examineze. In plus, autoritatile nu au depus eforturi rezonabile pentru a asigura prezenta inaintea instantei a martorilor relevanti. Chiar daca pedeapsa sa a fost in cele din urma redusa, instantele interne s-au bazat in continuare pe marturiile martorilor pe care reclamantul nu a avut ocazia sa ii confrunte direct.
35. Guvernul a argumentat ca, desi dreptul individual de a examina martorii ale caror declaratii au servit ca temei pentru condamnare era important, acesta nu era absolut si, daca era necesar, era supus anumitor restrictii. A sustinut de asemenea ca reclamantul a fost asistat de un reprezentant legal atat pe parcursul urmaririi penale, cat si al judecatii. Cu toate ca acesta si reprezentantul sau legal nu au fost prezenti atunci cand martorii au fost audiati in etapa urmaririi penale a procedurii, reclamantul a avut ocazia sa le adreseze intrebari in fata instantelor interne. Astfel, M.A. a fost audiata de instantele interne in prezenta reclamantului si a avocatului sau. In plus, G.S.S. si-a schimbat depozitia data in etapa urmaririi penale a procedurii, insa a fost gasita vinovata de marturie mincinoasa.
36. Guvernul a argumentat ca la baza condamnarii reclamantului nu s-au aflat exclusiv declaratiile martorilor. Instantele interne au luat in considerare si alte probe relevante. Acestea au realizat aprecierea completa a probelor disponibile, au coroborat probele in acuzare si au oferit temeiuri pentru respingerea probelor in apararea sa.
37. Guvernul a subliniat ca audierea martorilor de catre instantele interne a fost ingreunata si mai mult de relatia deosebita dintre reclamant si victimele sale. In special, acestora le era frica de el, asa cum o demonstreaza cererea lui M.A. de a fi ascultata in absenta reclamantului.
38. Guvernul a sustinut ca procedura initiata impotriva reclamantului nu a fost arbitrara. Reclamantul si avocatul sau ales au avut ocazia sa formuleze argumentele in aparare in fata instantelor si sa ii adreseze intrebari lui M.A. pentru a clarifica circumstantele cauzei. Instantele au ascultat nemijlocit toti martorii care au luat parte la sedinte, nu au luat in considerare declaratiile neconvingatoare, oferind motive intemeiate in acest sens si au depus eforturi substantiale pentru a gasi acei martori care nu s-au infatisat in fata lor inainte de a concluziona ca era imposibil ca acestia sa fie audiati. In plus, o declaratie cruciala data in etapa urmaririi penale a procedurii a fost citita in fata instantei.

2. Motivarea Curtii
39. Curtea reaminteste ca garantiile consacrate de art. 6 § 3 lit. d) din Conventie reprezinta aspecte specifice dreptului la un proces echitabil, prevazut la alineatul 1 din aceasta dispozitie, care trebuie luate in considerare in cadrul oricarei evaluari a caracterului echitabil al procedurii. Din acest motiv, Curtea considera necesar sa examineze plangerea din perspectiva celor doua dispozitii coroborate [a se vedea, Al-Khawaja si Tahery impotriva Regatului Unit (MC), nr. 26.766/05 si 22.228/06, pct. 118, CEDO 2011, si Aigner impotriva Austriei, nr. 28.328/03, pct. 33, 10 mai 2012].
40. Principala preocupare a Curtii in temeiul art. 6 § 1 din Conventie este sa evalueze caracterul echitabil al procesului penal in ansamblu [a se vedea, printre altele, Taxquet impotriva Belgiei (MC), nr. 926/05, pct. 84, CEDO 2010). In realizarea acestei evaluari, Curtea va examina procesul in ansamblu, avand in vedere dreptul la aparare, dar si, de asemenea, interesul public, precum si cel al victimelor ca infractiunea respectiva sa fie instrumentata in mod corespunzator [a se vedea, Gäfgen impotriva Germaniei (MC), nr. 22.978/05, pct. 175, CEDO 2010) si, atunci cand este necesar, drepturile martorilor (a se vedea, printre multe altele, Doorson impotriva Tarilor de Jos, 26 martie 1996, pct. 70, Culegere de hotarari si decizii 1996-II). In acest context este de reamintit, de asemenea, ca admisibilitatea probelor este o chestiune care trebuie reglementata prin legislatia nationala si de instantele nationale, iar unica preocupare a Curtii este sa examineze daca procesul s-a derulat in mod echitabil (a se vedea supra, Al-Khawaja si Tahery, pct. 118).
41. Art. 6 § 3 lit. d) din Conventie consacra principiul potrivit caruia, inainte de condamnarea unui acuzat, toate probele impotriva acestuia trebuie prezentate, in mod obisnuit, in sedinta publica, in prezenta acestuia, in scopul dezbaterii contradictorii. Principiul fundamental este acela ca un inculpat intr-un proces penal ar trebui sa aiba posibilitatea efectiva de a contesta probele in acuzare. Sunt posibile exceptii de la acest principiu, dar acestea nu trebuie sa incalce dreptul la aparare, care, ca regula, impune nu numai ca un inculpat sa cunoasca identitatea acuzatorilor sai astfel incat sa fie in masura sa conteste probitatea si credibilitatea lor, dar si ca acuzatul sa aiba posibilitatea adecvata si corespunzatoare de a confrunta si de a adresa intrebari martorilor in acuzare, fie cand martorul da declaratia sa sau intr-o etapa ulterioara a procesului (a se vedea Gabrielyan impotriva Armeniei, nr. 8.088/05, pct. 76, 10 aprilie 2012, si Solakov impotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, nr. 47.023/99, pct. 57, CEDO 2001-X).
42. Curtea observa ca prezenta cerere nu priveste martorii a caror identitate nu a fost dezvaluita acuzatului. In prezenta cauza un numar semnificativ al victimelor si al martorilor la evenimentele contestate, respectiv C.R., G.C.R., C.R.R., F.P.D., I.A.P., I.I.C., T.E.P., M.M.K., Y.F., N.K., K.S.E., S.S. si G.C., au refuzat sa depuna marturie in instanta si astfel nu au putut fi audiati de catre instanta de judecata. Nici apararea nu a putut sa ii examineze sau sa le observe comportamentul in cadrul interogatoriului pentru a-si forma propriul punct de vedere asupra probitatii si credibilitatii lor. In ciuda argumentelor hotararii Curtii de Apel Iasi din 21 februarie 2006, cu exceptia marturiei lui I.I.C., nu exista nicio proba in dosar ca declaratiile date in etapa urmaririi penale a procedurii de catre martorii mentionati mai sus in prezenta unui procuror au fost citite efectiv in proces inainte de a fi admise ca probe de catre instantele interne. Reiese din probele aflate la dosar si din sustinerile partilor ca, atunci cand martorii au fost audiati in etapa urmaririi penale a procedurii, reclamantul si reprezentantul sau legal nu erau prezenti. Astfel, apararea nu a avut ocazia de a confrunta martorii respectivi in nicio etapa a procesului.
43. In ceea ce priveste admiterea declaratiilor unor martori care nu s-au prezentat in instanta si care nu au putut fi interogati de catre acuzat in nicio etapa a procesului, Curtea a clarificat in hotararea sa pronuntata in cauza Al-Khawaja si Tahery (citata supra, pct. 119 si 147) ca pentru a determina daca admiterea unor astfel de probe era compatibila cu dreptul la un proces echitabil trebuia sa se stabileasca mai intai ca exista un motiv temeinic pentru neprezentarea martorilor. In al doilea rand, atunci cand depozitia unui martor absent era temeiul unic sau decisiv pentru o condamnare, erau necesare masuri de contrabalansare suficiente, inclusiv existenta unor garantii procedurale solide, care sa permita o apreciere echitabila si corespunzatoare a fiabilitatii probelor in cauza (a se vedea, Al-Khawaja si Tahery, citata anterior, pct. 119 si 147).
44. Cerinta de a exista un motiv intemeiat pentru a admite depozitia unui martor absent este o chestiune preliminara care trebuie examinata inainte de a se pronunta daca proba a fost unica sau decisiva. Chiar in cazul in care depozitia unui martor absent nu a fost unica sau decisiva, Curtea a identificat totusi o incalcare a art. 6 § 1 si art. 6 § 3 lit. d) din Conventie atunci cand nu a fost oferit un motiv intemeiat pentru omisiunea audierii martorului. Acest lucru se intampla deoarece, ca regula generala, martorii ar trebui sa depuna marturie in timpul procesului si toate eforturile rezonabile ar trebui depuse pentru a se asigura infatisarea lor. Astfel, atunci cand martorii nu se infatiseaza pentru a depune marturie, exista obligatia de a verifica daca absenta lor este justificata (a se vedea Gabrielyan, citata anterior, pct. 78).
45. Asadar, chestiunea preliminara pe care Curtea trebuie sa o examineze in prezenta cauza este daca a existat un motiv intemeiat pentru a admite ca probe declaratiile date in etapa urmaririi penale de catre C.R., G.C.R., C.R.R., F.P.D., I.A.P., I.I.C., T.E.P., M.M.K., Y.F., N.K., K.S.E., S.S. si G.C., fara ca aceste persoane sa fie interogate in faza de judecata.
46. Temeiul invocat de autoritatile interne pentru a admite ca probe declaratiile martorilor respectivi, fara ca acestia sa fie interogati in cursul cercetarii judecatoresti, a fost acela ca instanta de judecata nu a putut asigura infatisarea acestora. S-a invocat art. 327 din fostul Cod de procedura penala roman care prevedea o astfel de posibilitate.
47. Curtea observa ca imposibilitatea autoritatilor de a localiza un martor poate, in anumite conditii, sa justifice admiterea ca proba a declaratiei martorului, chiar daca apararea nu a avut ocazia de a-i adresa intrebari acestuia sau acesteia (a se vedea, Tseber impotriva Republicii Cehe, nr. 46.203/08, pct. 48, 22 noiembrie 2012). Cu toate acestea, autoritatile nationale trebuie sa adopte masuri pozitive pentru a-i permite acuzatului sa interogheze sau sa obtina interogarea martorilor acuzarii (a se vedea Lučić impotriva Croatiei, nr. 5.699/11, pct. 79, 27 februarie 2014), ceea ce inseamna ca acestea trebuie sa caute in mod activ martorii (a se vedea, Rachdad impotriva Frantei, nr. 71.846/01, pct. 24, 13 noiembrie 2003). Curtea trebuie, prin urmare, sa se convinga ca autoritatile interne au facut tot ceea ce era rezonabil posibil pentru a asigura prezenta martorului. Cu alte cuvinte, Curtea trebuie sa stabileasca daca absenta martorului este imputabila autoritatilor interne (a se vedea, Lučić, citata anterior, pct. 79).
48. Curtea este pregatita sa accepte ca instantele interne au depus anumite eforturi pentru a cerceta motivele care au stat la baza absentei martorilor pe care apararea nu a putut sa ii examineze si pentru a asigura infatisarea lor. Instanta de prim grad de jurisdictie pare sa fi citat in mod repetat, fara succes, martorii si, ulterior, a recurs la ajutorul unor agenti ai statului pentru a obliga unii dintre martori sa se infatiseze (a se vedea supra, pct. 7 si 8). In plus, a solicitat in mod repetat autoritatilor interne competente sa furnizeze informatii cu privire la posibilele locatii ale unora dintre martori (a se vedea supra, pct. 9). Autoritatile interne par sa fi depus eforturi pentru a identifica locatia actuala a unora dintre martori si sa stabileasca motivele care au stat la baza absentei acestora. In special, autoritatile au stabilit ca I.A.P. si F.P.D. au parasit tara pentru Austria, respectiv Italia. In plus, au stabilit ca M.K.K., cetatean strain, nu era de asemenea prezent pe teritoriul tarii si ca unii dintre martorii absenti isi schimbasera numele sau parasisera adresele la care figurau de mai multi ani si locuiau probabil in strainatate.
49. Cu toate acestea, aparent autoritatile nu au mai depus eforturi suplimentare pentru a localiza martorii. Acestea au acceptat raspunsul pe care l-au primit de la mamele lui I.A.P. si F.P.D. - potrivit carora fiicele lor locuiau in Austria, respectiv in Italia, la adrese necunoscute - fara a realiza verificari suplimentare si nu reiese din probele aflate la dosar ca au facut incercari sa stabileasca locatia exacta a acestora recurgand la mecanismele de asistenta juridica internationala, daca martorele locuiau cu adevarat in strainatate. In ceea ce il priveste pe M.M.K., autoritatile interne nu au intreprins niciun demers pentru a solicita autoritatilor din tara de origine a acestuia - de asemenea, recurgand la mecanismele de asistenta juridica internationala - sa stabileasca localizarea lui. Nici informatia despre potentiala plecare a lui T.E.P. in Statele Unite ale Americii nu a fost verificata (a se vedea supra, pct. 8). In plus, afirmatiile facute de avocatul reclamantului potrivit carora I.I.C. fusese citat la o adresa gresita nu par sa fi fost analizate de autoritatile interne, desi reiese din probele aflate la dosar ca I.I.C. locuise fara a fi fost inregistrat la o adresa dintr-o localitate din judetul Neamt (a se vedea supra, pct. 8 si 11). In plus, rezulta ca nu au fost emise citatii pentru Y.F., N.K., K.S.E., S.S. sau G.C. si nu exista probe la dosar ca autoritatile au depus eforturi rezonabile pentru a localiza martorii respectivi ori pentru a asigura infatisarea lor inaintea instantelor interne.
50. Prin urmare, Curtea nu este convinsa ca eforturile depuse de autoritati pot fi considerate a fi fost suficiente in circumstantele cauzei [a se vedea, Artner impotriva Austriei, 28 august 1992, pct. 21, seria A nr. 242-A, caz in care politia austriaca a primit instructiuni din partea instantei de judecata sa depuna toate eforturile pentru a gasi un martor absent; Berisha impotriva Tarilor de Jos (dec.), nr. 42.965/98, 4 mai 2000, caz in care autoritatile olandeze au incercat sa contacteze un martor care avea resedinta pe teritoriul Republicii Slovace prin intermediul autoritatilor slovace; si Haas impotriva Germaniei (dec.), nr. 73.047/01, 17 noiembrie 2005, caz in care autoritatile germane au depus eforturi considerabile pentru a asigura infatisarea unui martor care executa o pedeapsa cu inchisoarea in Liban]. Astfel, nu se poate afirma ca existau motive intemeiate care sa justifice omisiunea aducerii martorilor absenti spre a fi examinati sau ca autoritatile interne si-au indeplinit obligatia lor de a efectua verificari suplimentare spre a se stabili daca absenta martorilor era justificata.
51. Este adevarat ca la 8 ianuarie 2004 reclamantul nu i-a adresat intrebari lui I.I.C. inaintea instantei de judecata deoarece reprezentantul sau legal ales era absent, iar, la 3 iunie 2004, marturia lui I.I.C. data in etapa urmaririi penale a procedurii a fost citita in fata instantei (a se vedea supra, pct. 11 si 15). Cu toate acestea, nu este suficient pentru Curte sa concluzioneze ca reclamantul a renuntat la dreptul sau de a examina respectivul martor. In aceasta privinta, Curtea reitereaza ca orice renuntare la exercitarea unui drept garantat prin Conventie - in masura in care o astfel de renuntare este permisa de dreptul intern - trebuie stabilita intr-o maniera lipsita de echivoc (a se vedea, Colozza impotriva Italiei, 12 februarie 1985, pct. 28, seria A nr. 89). Curtea observa ca reclamantul s-a plans in mod repetat in fata instantei de prim grad de jurisdictie si ulterior in fata instantei de apel ca era privat de posibilitatea de a asculta martorii in cauza, in general, si pe I.I.C. in special (a se vedea supra, pct. 14, 20 si 24). Faptul ca autoritatile interne au facut incercari, chiar daca fara succes, pentru a asigura infatisarea lor sau au respins cererile reclamantului in acest scop, pretinzand in mod repetat ca era imposibil ca martorii respectivi sa fie audiati sugereaza in mod similar ca nu s-a considerat ca reclamantul renuntase la dreptul sau de a-i examina.
52. In ceea ce priveste argumentul Guvernului potrivit caruia audierea martorilor de catre instante a fost ingreunata avand in vedere teama acestora manifestata fata de reclamant, Curtea observa ca cererea lui M.A. de a fi audiata de instanta de prim grad in absenta reclamantului a fost respinsa. In plus, nu exista nicio proba la dosar ca instantele interne au luat in considerare teama martorilor sau ca au considerat-o a reprezenta un temei pentru decizia lor de a declara imposibila audierea unora dintre martori. In plus, instantele interne nu s-au bazat si nu au aplicat nicio masura speciala care sa permita martorilor sa nu se infatiseze la proces; nici Guvernul nu a aratat in cadrul observatiilor sale ca martorii nu s-au infatisat deoarece asemenea masuri fusesera aplicate (spre deosebire de Vronchenko impotriva Estoniei, nr. 59.632/09, pct. 58, 18 iulie 2013). Prin urmare, nu exista niciun motiv pentru examinarea in continuare de catre Curte a acestui aspect (a se vedea, Tseber, citata anterior, pct. 47).
53. Consideratiile anterioare sunt suficiente, in sine, pentru a-i permite Curtii sa concluzioneze ca a fost incalcat art. 6 § 1 si art. 6 § 3 lit. d) din Conventie (a se vedea, Al-Khawaja si Tahery, citata anterior, pct. 120, si Nikolitsas impotriva Greciei, nr. 63.117/09, pct. 35, 3 iulie 2014).
54. Cu toate acestea, Curtea observa in prezenta cauza ca instantele interne l-au condamnat pe reclamant pentru proxenetism pe baza unor mijloace de proba diferite de declaratiile martorilor absenti. In aceste conditii, chiar daca Curtea ar putea accepta ca declaratiile martorilor absenti ar fi putut sa nu reprezinte proba unica si decisiva pe baza careia s-a bazat condamnarea reclamantului, reiese totusi din motivarea oferita de instantele interne ca marturiile acestora au avut o importanta considerabila in stabilirea circumstantelor cauzei si a vinovatiei reclamantului.
55. De asemenea, reclamantului nu i s-a dat ocazia sa adreseze intrebari martorilor mentionati anterior nici in etapa urmaririi penale, nici in instanta. In plus, autoritatile interne nu au respectat normele de procedura penala in vigoare la momentul faptelor, care fusesera instituite pentru a contrabalansa absenta martorilor, iar declaratiile date in etapa urmaririi penale de catre martorii absenti nu au fost citite in proces inainte de a fi admise ca probe.
56. In lumina celor precedente, Curtea considera ca a existat o incalcare a art. 6 § 3 lit. c) coroborat cu art. 6 § 1 din Conventie.

II. Cu privire la celelalte pretinse incalcari ale Conventiei

57. Invocand art. 6 § 1 si art. 6 § 3 lit. b) din Conventie, reclamantul a formulat mai multe capete de cerere privind pretinse incalcari ale drepturilor sale garantate de Conventie.
58. Curtea a examinat aceste capete de cerere astfel cum au fost formulate de reclamant. Cu toate acestea, avand in vedere toate elementele de care dispune si in masura in care este competenta sa se pronunte cu privire la capetele de cerere respective, Curtea nu constata nicio aparenta incalcare a drepturilor si a libertatilor stabilite in Conventie sau in protocoalele la aceasta. Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in temeiul art. 35 § 3 si art. 35 § 4 din Conventie.

III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

59. Art. 41 din Conventie prevede: „In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila”.

A. Prejudiciu
60. Reclamantul a pretins 250.000 euro (EUR) cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral suferit prin trauma psihologica cauzata de lipsa de echitate a procesului penal initiat impotriva sa.
61. Guvernul a argumentat ca pretentia reclamantului era excesiva si ca o eventuala constatare a incalcarii ar constitui o reparatie echitabila suficienta.
62. Curtea considera ca reclamantul trebuie sa fi fost supus unei suferinte ca urmare a procesului penal initiat impotriva sa. In consecinta, pronuntandu-se in echitate, Curtea acorda reclamantului suma de 2.400 EUR pentru prejudiciul moral, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit.
63. In plus, Curtea reitereaza ca, atunci cand o persoana, precum in prezenta cauza, a fost condamnata intr-un proces intern care nu a respectat cerintele unui proces echitabil, un nou proces sau redeschiderea procesului intern la cererea persoanei interesate reprezinta o metoda corespunzatoare de reparatie a incalcarii. In aceasta privinta observa ca art. 465 din Codul de procedura penala roman prevede posibilitatea revizuirii unei hotarari interne atunci cand Curtea a constatat o incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale unui reclamant.

B. Cheltuieli de judecata
64. De asemenea, reclamantul a solicitat 200 EUR cu titlu de cheltuieli de judecata in fata Curtii.
65. Guvernul a sustinut ca, desi reclamantul a facut trimitere in observatiile prezentate Curtii la existenta unor documente in sustinerea pretentiilor sale, acesta a omis sa le ataseze la observatiile mentionate.
66. Potrivit jurisprudentei Curtii, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecata numai in masura in care s-a stabilit caracterul real, necesar si rezonabil al acestora. In prezenta cauza, avand in vedere documentele de care dispune, criteriile de mai sus si absenta documentelor la care face trimitere reclamantul, Curtea respinge capatul de cerere referitor la cheltuielile de judecata.

C. Dobanzi moratorii
67. Curtea considera necesar ca rata dobanzii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

CURTEA:

1. declara admisibil capatul de cerere privind pretinsa incalcare a dreptului reclamantului de a adresa intrebari martorilor in acuzare, iar restul capetelor de cerere inadmisibile;
2. hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 coroborat cu art. 6 § 3 lit. d) din Conventie;
3. hotaraste:
a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din Conventie, suma de 2.400 EUR (doua mii patru sute euro), care trebuie convertita in moneda nationala a statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcurs ul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;
4. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactata in limba engleza, apoi comunicata in scris, la 10 februarie 2015, in temeiul art. 77 § 2 si art. 77 § 3 din Regulamentul Curtii.

PRESEDINTE, JOSEP CASADEVALL

Grefier, Stephen Phillips