Hotararea CEDO in Cauza Larie si altii impotriva Romaniei

(Cererea nr. 54.153/08)

Strasbourg

Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din Conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma. In Cauza Larie si altii impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Josep Casadevall, presedinte, Alvina Gyulumyan, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Gritco, Iulia Antoanella Motoc, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 6 martie 2014, pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 54.153/08 formulata impotriva Romaniei, prin care trei resortisanti ai acestui stat, domnul Gheorghe Larie si doamnele Anamaria Eugenia Larie si Reghina Grigorov (reclamantii), au sesizat Curtea la 29 octombrie 2008, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Reclamantii, care au beneficiat de asistenta judiciara, au fost reprezentati de T. Nastase, avocat in Tulcea. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamantii se plang, in special, de lipsa unei anchete prompte si eficace cu privire la circumstantele decesului a doi membri ai familiilor lor in urma coliziunii dintre doua barci de pescuit. Acestia invoca art. 2 din Conventie, sub aspect procedural.
4. La 9 octombrie 2012, cererea a fost comunicata Guvernului.
5. La 11 aprilie 2013, reclamanta Reghina Grigorov a decedat ca urmare a unei boli. Prin scrisoarea din 26 aprilie 2013, doamna Vasilina Grigorov, soacra acesteia, si-a exprimat dorinta de a mentine cererea.

IN FAPT

Circumstantele cauzei
6. Reclamantii s-au nascut in 1945, 1976 si, respectiv, in 1973 si au domiciliul in Tulcea si Mahmudia.

A. Evenimentele din noaptea de 18 spre 19 iulie 2007
7. In data de 18 iulie 2007, in jurul orei 23,00, Mircea Larie (fiul primului reclamant si sotul celei de-a doua reclamante) si Ionel Grigorov (sotul celei de-a treia reclamante si nepotul primului reclamant) se aflau la bordul unei barci de pescuit cu motor, pe un canal din Delta Dunarii. Barca lor a fost acrosata de o alta barca in care se aflau V.L.G. si M.A. In momentul coliziunii, potrivit afirmatiilor acestora, V.L.G., care dormea, s-a trezit si a constatat ca M.A., care conducea barca, era grav ranit la cap. Intrucat barca in care se afla nu mai functiona, V.L.G. a luat barca acrosata in care, potrivit afirmatiilor sale, nu se afla nimeni si s-a indreptat spre malul canalului unde cativa turisti aveau corturi instalate, ca sa le ceara ajutorul pentru apelarea serviciului de urgenta. Turistii l-au informat pe V.L.G. ca telefoanele lor mobile erau descarcate, astfel ca acesta s-a intors la barca sa, unde a gasit telefonul mobil al lui M.A. si a apelat serviciul de urgenta. I s-a comunicat sa se prezinte la un ponton unde urma sa fie asteptat de agenti de politie si de o ambulanta. V.L.G. s-a indreptat spre pontonul indicat de autoritati.
8. Pe ponton, V.L.G. a fost intampinat de doi agenti de politie, care l-au escortat la postul de politie de pe raza comunei Murighiol, unde a fost audiat de alti doi ofiteri din brigada fluviala. M.A. a fost transportat cu ambulanta la Spitalul Judetean Tulcea. Barca, despre care politistii au aflat ca apartinea familiei lui Mircea Larie, a fost incredintata unui paznic al pontonului. Nu a fost pusa sub sigiliu si nici imobilizata.
9. Pe timpul noptii, V.L.G. s-a intors la ponton si a luat barca familiei reclamantilor pentru a transporta niste pescari si o cantitate semnificativa de peste la domiciliul sau. Pe drum s-a intalnit cu o alta barca in care se aflau membri ai familiilor lui Mircea Larie si Ionel Grigorov, plecati in cautarea acestora. Dupa ce au recunoscut barca in care se afla V.L.G. ca fiind proprietatea lor, a izbucnit o altercatie verbala. In cele din urma, V.L.G. a inapoiat barca membrilor familiei lui Mircea Larie.
10. A doua zi, trupurile lui Mircea Larie si Ionel Grigorov au fost scoase din apa la locul coliziunii (infra, pct. 13).

B. Ancheta penala referitoare la decesul lui Mircea Larie si Ionel Grigorov
11. A doua zi dimineata, seful postului de politie din Murighiol a fost informat ca seful Inspectoratului General de Politie decisese constituirea unei echipe de cercetare la fata locului, formate din membri ai politiei locale. O echipa formata din patru politisti s-a deplasat la locul coliziunii. Seful Inspectoratului de Politie Judetean si reprezentanti ai brigazii fluviale au fost, de asemenea, prezenti.
12. Procesul-verbal intocmit de politisti a evidentiat faptul ca barca abandonata de V.L.G. prezenta urme de substanta bruna, probabil sange. Acestia nu au prelevat esantioane din substanta respectiva, in lipsa dotarilor corespunzatoare. De asemenea nu au apelat la laboratorul mobil echipat in acest scop. In schimb au facut fotografii.
13. Trupurile lui Mircea Larie si Ionel Grigorov, precum si o arma de vanatoare in toc au fost scoase din apa in cursul zilei. In procesul-verbal s-a mentionat ca trupurile fusesera scoase din apa din acelasi loc, in mijlocul canalului.
14. Doi politisti s-au deplasat la pontonul unde se afla barca apartinand familiei lui Mircea Larie. Acestia au constatat ca barca fusese curatata intre timp. Au facut fotografii si au intocmit un proces-verbal.
15. In data de 20 iulie 2007 s-a efectuat autopsia celor doua cadavre; rapoartele de expertiza medico-legala au fost emise la 12 februarie 2008 de Serviciul de Medicina Legala Tulcea. La 5 martie 2008, cele doua rapoarte de expertiza au fost confirmate de Comisia de control si avizare a actelor medico-legale din cadrul Institutului National de Medicina Legala (incontinuare, INML).
16. In raportul de expertiza medico-legala se concluziona ca, in cazul lui Mircea Larie, cauza decesului o reprezenta inecul. Cadavrul prezenta hematoame si excoriatii la nivelul capului si o plaga deschisa la nivelul unei palme, cauzata, probabil, de elicea barcii in care acesta se afla in momentul decesului (peri-mortem) sau imediat dupa deces (post-mortem). Insa nu aceste vatamari cauzasera decesul.
17. Si in raportul de expertiza medico-legala referitor la Ionel Grigorov se concluziona ca acesta decedase prin inec. Numeroase echimoze si excoriatii la nivelul fetei corespundeau unor urme de pulbere specifice tragerii cu o arma de foc, iar ruptura timpanului sugera ca se trasese cu arma de foc in apropierea urechii. Leziunile respective provocasera categoric un soc traumatic intens, de natura sa conduca la pierderea cunostintei sau la scaderea acuitatii vizuale si auditive. Cadavrul prezenta o plaga extinsa la nivelul mandibulei, cauzata probabil de elicea barcii in care se afla persoana, anterior decesului (ante-mortem), in momentul decesului (peri-mortem) sau imediat dupa deces (post-mortem). Vatamarile respective nu cauzasera insa decesul.
18. La 20 iulie 2007 s-a intocmit un certificat medico-legal si pe numele lui M.A. Acesta a fost completat la 19 septembrie 2007 si confirmat de Comisia de control si avizare a actelor medico-legale din cadrul INML la 18 aprilie 2008. In certificat se concluziona ca M.A. prezenta leziuni care fusesera cauzate de lovirea cu obiecte contondente si care au necesitat 25 de zile de ingrijiri medicale.
19. La 23 iulie si 1 august 2007, reclamantii au formulat plangeri penale in legatura cu decesul rudelor lor, solicitand clarificarea imprejurarilor decesului acestora.
20. La 24 iulie 2007, Sectia maritima si fluviala din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta a informat Parchetul de pe langa Judecatoria Tulcea ca respectiva coliziune dintre barci avusese loc pe un canal care nu intra in categoria cailor navigabile si ca, prin urmare, era de competenta parchetului de pe langa judecatorie sa efectueze cercetarea asupra circumstantelor decesului lui Mircea Larie si Ionel Grigorov. Clasificarea canalului a fost confirmata ulterior de brigada fluviala, in data de 27 septembrie 2007. Brigada fluviala a atestat, de asemenea, ca nu existau restrictii la circulatie in noaptea respectiva pe acel canal si ca viteza autorizata nu trebuia sa depaseasca 40 km/h.
21. Un raport de expertiza tehnica navala intocmit in septembrie 2007 a concluzionat ca era imposibil ca Mircea Larie si Ionel Grigorov sa cada din barca lor si sa se inece. Acest lucru ar fi fost posibil doar daca barca se rasturna, ipoteza contrazisa de declaratia lui V.L.G. De asemenea, apa masura doar 2,18 m adancime si se putea ajunge pe malul canalului chiar si mergand in picioare, fara a inota. Pe de alta parte, persoanele decedate erau cunoscute ca inotatori profesionisti, unul lucrand ca scafandru, celalalt fiind ofiter de marina, astfel incat le era foarte usor sa ajunga pe malul canalului aflat la o distanta de circa 20 m de locul coliziunii. In plus, raportul preciza ca barca in care se aflau victimele prezenta avarii care nu fusesera cauzate de coliziune, ci de lovituri aplicate cu un obiect contondent. Raportul mai preciza ca cele doua barci circulau cu aproximativ 20 km/h si ca nu erau echipate pentru navigatia pe timp de noapte. In fine, expertul a concluzionat ca barca in care se aflau M.A. si V.L.G. fusese condusa in apropierea malului stang al canalului si ca s-ar fi putut evita coliziunea daca barca ar fi fost condusa in apropierea malului drept al canalului. Coliziunea ar fi putut fi evitata daca barcile ar fi fost echipate cu lumini specifice pentru navigatia pe timp de noapte.
22. Expertul desemnat de reclamanti a aprobat concluziile expertizei. Expertul desemnat de M.A. a precizat ca era posibil ca cele doua victime sa fi cazut din barca lor in momentul impactului.
23. Prin Rezolutia din 11 octombrie 2007, Parchetul de pe langa Judecatoria Tulcea a dispus inceperea urmaririi penale fata de M.A. pentru ucidere din culpa si fata de V.L.G. pentru furt calificat.
24. Parchetul i-a audiat pe reclamanti, precum si pe persoanele care ii ajutasera in noaptea tragicului eveniment pentru cautarea rudelor lor, precum si pe M.A., V.L.G. si cei trei pescari care ii insotisera in noaptea respectiva. Unii dintre acestia au fost supusi unui test poligraf. Reclamantii au declarat ca, in timpul cautarilor lor, discutasera cu cativa turisti care isi instalasera corturile nu departe de locul acrosajului si ca acestia marturisisera ca auzisera tipete, insulte si lovituri.
25. La o data neprecizata, centrul meteorologic judetean a informat politia judiciara ca, in noaptea de 18 spre 19 iulie 2007, temperatura fusese cuprinsa intre 29°C si 33°C, vizibilitatea era redusa la 10 km si nu cazusera precipitatii.
26. La 14 decembrie 2007, un raport de expertiza tehnica a atestat ca pe fata lui Ionel Grigorov existau urme ale unor substante specifice tragerii cu arma.
27. In urma aparitiei primului reclamant la televiziune, in data de 30 ianuarie 2008, in legatura cu coliziunea, Inspectoratul General al Politiei Romane a cerut un raport intern explicativ Inspectoratului de Politie Judetean Tulcea.
28. La 31 ianuarie 2008, seful Inspectoratului de Politie Judetean Tulcea a transmis raportul explicativ cerut. Raportul facea referire la unele mijloace de proba stranse in cadrul urmaririi penale si continea aprecieri cu privire la vizibilitatea si temperatura aerului in momentul coliziunii, adaptarea vitezei barcilor la conditiile meteorologice, insuficienta echipamentului din dotarea acestora, eventualele posibilitati de evitare a coliziunii, cauzele leziunilor identificate pe cadavre si imposibilitatea prelevarii unor esantioane din sangele gasit pe una dintre barci din cauza ca acesta era amestecat cu apa si carburant. Raportul a fost atasat ulterior la dosarul de urmarire penala.
29. Prin Scrisoarea din 11 februarie 2008, politia judiciara a solicitat Serviciului Roman de Informatii sa ii furnizeze lista numerelor de telefon mobil folosite in noaptea de 18 spre 19 iulie 2007 in jurul locului tragicului eveniment. Cererea a ramas fara raspuns.
30. La 25 februarie 2008, reclamantii au depus un memoriu prin care solicitau schimbarea incadrarii juridice a faptelor in omor deosebit de grav (art. 176 din Codul penal) in privinta lui M.A. si extinderea urmaririi penale cu aceeasi acuzatie in privinta lui V.L.G. si a celorlalti trei pescari care ii insotisera pe acestia in noaptea de 18 spre 19 iulie 2007.
31. In aceeasi zi, in urma memoriului sus-mentionat, Parchetul de pe langa Judecatoria Tulcea si-a declinat competenta.
32. La 4 martie 2008, cauza a fost inscrisa pe rolul Parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea, care avea competenta sa instrumenteze cazuri privind infractiunea de omor deosebit de grav.
33. Prin Rezolutia din 10 martie 2008, parchetul sus-mentionat a dispus neinceperea urmaririi penale pentru omor deosebit de grav si a dispus continuarea urmaririi penale pentru ucidere din culpa in cazul celor cinci persoane indicate de reclamanti (supra, pct. 30). In acest scop, parchetul a retinut ca expertiza tehnica navala efectuata in speta atestase ca respectiva coliziune fusese cauzata de un accident care ar fi putut fi evitat daca barcile ar fi circulat cu o viteza mai mica si daca ar fi avut echipament regulamentar. In continuare, parchetul a precizat ca informatiile meteorologice semnalasera vizibilitatea redusa pe timp de noapte intunecata si o temperatura de 23°C dupa o zi torida. In aceste conditii, parchetul a considerat ca cele doua barci se deplasau cu viteza mare (20-25 km/h, conform expertizei). De asemenea, expertizele medico-legale au concluzionat ca Mircea Larie si Ionel Grigorov decedasera prin inec si ca plagile prezentate de acestia la nivelul palmei si, respectiv, la nivelul fetei fusesera provocate dupa ce survenise decesul, cel mai probabil prin actiunea elicei propriei lor barci. Parchetul a mai retinut ca sangele gasit in barca supravietuitorilor nu fusese prelevat deoarece era amestecat cu apa si carburant.
34. La 27 august 2008, in urma repetatelor cereri formulate de reclamanti, cele doua cadavre au fost exhumate si supuse unor autopsii noi. La 2 martie 2009, INML a emis doua noi rapoarte de expertiza medico-legala. La 30 aprilie 2009, Comisia de control si avizare a actelor medico-legale din cadrul INML a confirmat cele doua rapoarte.
35. Raportul referitor la Mircea Larie evidentia o excoriatie frontala si o infiltratie de sange la nivelul vertexului cauzate fie de lovirea cu un obiect contondent, fie de un soc, probabil in doua momente diferite, care ar fi putut provoca pierderea temporara a cunostintei. In plus, plaga de la nivelul palmei fusese cauzata anterior caderii din barca de un obiect taios.
36. Raportul referitor la Ionel Grigorov sublinia ca plaga de la nivelul mandibulei fusese cauzata de lovirea cu un obiect contondent cand victima era inca in viata. Echimozele si excoriatiile de la nivelul fetei fusesera cu siguranta provocate post-mortem, deoarece nu apareau in fotografiile facute in momentul scoaterii cadavrelor din apa. De asemenea, contrar raportului de expertiza medico-legala anterior, nu s-a depistat nicio ruptura a timpanului.
37. Rapoartele au subliniat ca eventuala prelevare a unor esantioane din sangele de pe barca apartinand supravietuitorilor ar fi contribuit la identificarea cauzei leziunilor. In plus, s-a mai subliniat faptul ca primele rapoarte de expertiza medico-legala contineau numeroase mentiuni inexacte.
38. La 12 martie 2009, un expert medico-legal ales de reclamanti a prezentat observatiile sale cu privire la noile rapoarte de expertiza medico-legala intocmite in speta, aproband concluziile acestora.
39. La 16 iunie 2009, ca urmare a expertizelor, primul reclamant a solicitat extinderea urmaririi penale pentru loviri si vatamari cauzatoare de moarte (art. 183 din Codul penal).
40. La 28 octombrie 2009, in urma numeroaselor cereri formulate de reclamanti si tinand seama de contradictiile dintre expertizele medico-legale efectuate in speta, parchetul a solicitat avizul Comisiei superioare de medicina legala din cadrul INML in acest sens. La 5 martie 2010, Comisia superioara din cadrul INML a intocmit avizele. Referitor la Mircea Larie, comisia superioara a atestat ca leziunea de la nivelul palmei fusese cauzata de un obiect taios anterior sau ulterior caderii corpului in apa, dar ca era imposibil de stabilit daca leziunea respectiva cauzase decesul. Leziunile de la nivelul vertexului fusesera cauzate fie de lovirea cu un obiect contondent, fie de un soc. Acestea ar fi putut provoca pierderea temporara a cunostintei, favorizand inecul, insa in mod sigur nu au cauzat decesul. Nu era exclusa caderea pe un plan dur, in contextul unui accident naval. Referitor la Ionel Grigorov, Comisia superioara a concluzionat ca leziunea de la nivelul mandibulei fusese cauzata fie de lovirea cu un obiect contondent, fie de un soc. Aceasta ar fi putut provoca pierderea temporara a cunostintei, favorizand inecul, insa in mod sigur nu a cauzat decesul. Nu era exclusa caderea pe un plan dur, in contextul unui accident naval. Echimozele si excoriatiile de la nivelul fetei nu fusesera in mod sigur provocate ante-mortem, deoarece nu apareau in fotografiile facute in momentul scoaterii cadavrelor din apa. Substantele identificate pe fata acestuia faceau parte din cele specifice tragerii cu arma, precum si din cele care se gasesc in sol in locul respectiv. Era imposibil de stabilit daca acele echimoze si excoriatii cauzasera decesul.
41. La 2 decembrie 2009, Parchetul de pe langa Judecatoria Tulcea si-a declinat competenta si a retrimis dosarul cauzei la Parchetul de pe langa Tribunalul Tulcea, care avea competenta sa cerceteze infractiunea de omor si infractiunea de loviri si vatamari cauzatoare de moarte.
42. La 25 ianuarie 2010, considerand ca aceasta cauza avea ca obiect infractiuni la regimul transportului naval, Parchetul de pe langa Tribunalul Tulcea si-a declinat competenta si a retrimis dosarul cauzei la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta.
43. La 15 aprilie 2010, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta a constatat ca acel canal in care avusese loc tragicul eveniment nu intra in categoria cailor navigabile si a dispus neinceperea urmaririi penale pentru savarsirea de infractiuni la regimul transportului naval. Acesta a retrimis dosarul cauzei la Parchetul de pe langa Tribunalul Tulcea, in vederea continuarii urmaririi penale pentru celelalte acuzatii.
44. La 31 mai 2010, procurorul-sef al acestui parchet a infirmat Rezolutia din 10 martie 2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Tulcea si a dispus efectuarea de cercetari suplimentare, indicand, la cererea reclamantilor, urmatoarele masuri de cercetare: expertiza medico-legala referitoare la M.A., reconstituirea evenimentelor, examinarea criminalistica a materialului fotografic legat de petele brune identificate in barca lui V.L.G., obtinerea de informatii de la serviciile speciale ale politiei si de la Serviciul Roman de Informatii cu privire la turistii aflati pe malul canalului in noaptea tragicului eveniment (supra, pct. 7 si 24), precum si un eventual supliment de expertiza tehnica navala pentru clarificarea contradictiilor dintre concluziile expertizei tehnice navale efectuate in speta si concluziile expertului desemnat de M.A. cu privire la posibila cadere in apa a victimelor.
45. La 4 iunie 2010, Parchetul de pe langa Tribunalul Tulcea a solicitat Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sa preia dosarul cauzei, avand in vedere presiunile pe care reclamantii le-ar fi exercitat asupra magistratilor din cadrul parchetului, posibilitatile limitate de a efectua expertiza medico-legala si expertiza criminalistica dispuse prin Rezolutia din 31 mai 2010, precum si faptul ca parchetul avea un singur procuror criminalist care se ocupa, totodata, de dosarele privind faptele de coruptie si detinea conducerea unei sectii din cadrul parchetului.
46. Prin Rezolutia din 19 iulie 2010, tinand seama de complexitatea cauzei si de intarzierile in instrumentarea acesteia, dosarul cauzei a fost preluat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
47. Prin Rezolutia din 26 aprilie 2011, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus inceperea urmaririi penale fata de M.A. si V.L.G. pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav [art. 174 si art. 176 lit. b) din Codul penal].
48. La 28 aprilie 2011, in urma audierii reclamantilor, a suspectilor si a catorva martori, parchetul a dispus reconstituirea faptelor, audierea unui martor suplimentar si obtinerea de informatii despre identitatea martorilor oculari la evenimentele respective. Parchetul a considerat ca expertiza medico-legala referitoare la M.A. nu era necesara.
49. In dimineata zilei de 8 iulie 2011 s-a efectuat reconstituirea faptelor in prezenta reclamantilor si a suspectilor. Simularea accidentului s-a realizat la o viteza mai mica decat cea indicata in expertiza tehnica navala, iar barcile au fost protejate cu baloane. Cele doua manechine asezate in barca victimelor nu au cazut in apa. S-a constatat totodata ca eventualele tipete ale victimelor ar fi putut fi auzite de catre turistii campati la circa 2 km de locul tragicului eveniment, loc indicat de reclamanta Reghina Grigorov si de V.L.G.
50. La 21 iunie 2011, M.A. si V.L.G. au fost supusi unui test poligraf.
51. La 7 septembrie 2011, parchetul l-a audiat pe I.H., o persoana care dezvaluise in cadrul unei emisiuni televizate ca ar fi asistat la evenimentele din noaptea de 18 spre 19 iulie 2007 in timp ce pescuia pe canalul respectiv. Acesta a declarat ca se afla pentru prima data in Delta Dunarii, insotit de o a doua persoana cu care nu mai pastrase legatura de atunci. A descris conditiile de vizibilitate si nivelul apei. A mai declarat ca a vazut acrosajul celor doua barci de pescuit. Dupa ce barcile s-au oprit, un barbat a adresat injurii celor doi barbati aflati in cea de-a doua barca. Drept raspuns, un barbat din cea de-a doua barca l-a lovit cu rama pe primul si, incercand sa se apropie de barca acestuia, a cazut in cele din urma in apa. Cel de-al doilea barbat din barca respectiva a sarit in apa ca sa-l ajute pe insotitorul sau. Pe cand se pregatea sa paraseasca malul canalului, I.H. a auzit trei sau patru strigate de ajutor, dar nu a reactionat la acestea. Cateva ore mai tarziu, pe cand era ascuns in trestie, a observat o barca echipata cu un far circuland pe canal.
52. La 21 noiembrie 2011, I.H. a fost supus unui test poligraf. Testul a stabilit ca acesta prezenta o oarecare tensiune emotionala specifica unui comportament simulat, dar care fusese provocata mai degraba de rememorarea evenimentelor la care asistase.
53. Prin doua scrisori datate 3 februarie si 11 decembrie 2012, brigada fluviala a informat parchetul ca in iulie 2007 nu exista obligatia de a dota cele doua barci implicate in tragicul eveniment cu echipament special pentru circulatia pe timp de noapte sau de a le inregistra la autoritatile competente.
54. Prin Ordonanta din 20 decembrie 2012, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de M.A. si V.L.G. sub aspectul savarsirii infractiunii de omor deosebit de grav si neinceperea urmaririi penale fata de M.A. sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa si fata de cei trei pescari sub aspectul savarsirii infractiunii de omor deosebit de grav. Parchetul i-a aplicat in schimb lui V.L.G. o amenda administrativa de 1.000 lei romanesti (RON) pentru savarsirea infractiunii de furt. In acest scop, parchetul a considerat ca tragicul eveniment fusese ocazionat de efectele tragerii cu o arma de foc, care i-ar fi cauzat lui Ionel Grigorov, anterior coliziunii, o leziune a timpanului si care i-ar fi determinat pe acesta si pe Mircea Larie sa se intoarca rapid spre locul lor de plecare. In aceste conditii si in urma coliziunii cu cealalta barca erau foarte plauzibile caderea in apa si inecul celor doi barbati. Parchetul s-a referit la expertizele efectuate de Serviciul de Medicina Legala Tulcea, care atestau existenta efectelor tragerii cu arma. Acesta a luat in considerare, de asemenea, declaratiile invinuitilor. A ales insa sa o inlature pe cea a martorului I.H., al carui comportament parea simulat si care daduse putine detalii despre prietenul care il insotise in noaptea respectiva. Parchetul a considerat ca ipoteza caderii celor doua victime in canal nu era contrazisa de concluziile reconstituirii faptelor, in timpul careia cele doua manechine nu cazusera, din moment ce barcile avusesera o viteza redusa in raport cu cea din noaptea tragicului eveniment. Parchetul a concluzionat, in cele din urma, in baza documentelor prezentate de autoritatile specializate, ca M.A. nu incalcase nicio regula in trafic cu barca si ca, prin urmare, nu era vinovat nici de ucidere din culpa.
55. La 25 februarie 2013, procurorul-sef al parchetului a confirmat rezolutia.
56. Reclamantii au depus la Tribunalul Tulcea o plangere impotriva Rezolutiei din 20 decembrie 2012.
57. Prin Decizia definitiva din 3 iulie 2013, Tribunalul Tulcea a infirmat Ordonanta parchetului din 20 decembrie 2013 si a dispus redeschiderea urmaririi penale. In acest scop, ipoteza caderii accidentale in apa a fost exclusa de instanta pentru mai multe motive. In primul rand, aceasta a constatat ca tragerea cu arma era contrazisa de expertizele medico-legale efectuate de INML, astfel cum au fost avizate de Comisia superioara (supra, pct. 36), de faptul ca arma fusese gasita in tocul ei si de absenta unor marturii despre tragerea unui foc de arma, facute de persoanele care au auzit in schimb tipete si strigate de ajutor (supra, pct. 24 si 51). Pe de alta parte, tribunalul a retinut ca eventualitatea ca ranile victimelor sa fi fost cauzate de elicea barcii fusese infirmata de aceleasi expertize medico-legale efectuate de INML. In al doilea rand, caderea in apa fusese infirmata de expertiza tehnica navala din septembrie 2007, precum si de concluziile reconstituirii faptelor realizate in data de 8 iulie 2011. In al treilea rand s-a retinut ca declaratia lui I.H. trebuia luata in considerare nu doar pentru ca includea elemente confirmate de alti martori, ci si pentru faptul ca tensiunea emotionala manifestata de acesta se explica prin rememorarea evenimentelor la care asistase. In aceste conditii, tribunalul a considerat ca urmarirea penala trebuia redeschisa si a dispus, in special, masurile de cercetare solicitate in mod repetat de catre reclamanti, respectiv identificarea turistilor aflati pe malul canalului in noaptea tragicului eveniment si efectuarea unei expertize medico-legale privind ranile lui M.A. Instanta a mai considerat ca se impunea extinderea urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii de lasare fara ajutor a unei persoane aflate in dificultate.
58. Ancheta penala nu s-a incheiat pana la aceasta data.

C. Plangeri impotriva politistilor care au efectuat cercetarea la fata locului in data de 19 iulie 2007
59. La o data neprecizata, primul reclamant a depus o plangere administrativa impotriva agentilor de politie din cadrul Postului de Politie Murighiol care au participat la cercetarile la locul accidentului, considerand ca acestia au omis sa ia masurile de ancheta necesare.
60. In Raportul din 10 octombrie 2007, Inspectoratul General de Politie a propus sanctionarea agentilor de politie cu avertisment pentru atitudinea lor ireverentioasa din timpul discutiilor cu membrii familiilor persoanelor decedate in data de 18 iulie 2007 si pentru superficialitatea masurilor luate in timpul cercetarii la fata locului efectuate in data de 19 iulie 2007. Potrivit acestui raport, agentii de politie ar fi trebuit sa preleve esantioane din substanta bruna gasita in barca lui V.L.G. si ar fi trebuit sa ridice rezervorul si cheile barcii apartinand familiei lui Mircea Larie si sa ii sigileze motorul. Raportul mai propunea, de asemenea, sa fie supusi testului poligraf M.A., V.L.G. si un pescar pe care acestia l-ar fi transportat ulterior coliziunii, precum si realizarea unei schite pentru marcarea locului in care fusesera gasite cadavrele si tocul continand arma de vanatoare.
61. La 24 octombrie 2007, reclamantii au formulat o plangere penala impotriva acelorasi agenti de politie pentru neindeplinirea obligatiei de a lua masuri de cercetare eficace in primele ore dupa coliziunea barcilor. Acestia nu s-au constituit ca parte civila in proces. Prin Rezolutia din 21 decembrie 2007, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta a dispus neinceperea urmaririi penale in cauza, considerand ca neregulile denuntate de reclamanti nu erau grave si ca agentii de politie fusesera deja sanctionati pentru abateri disciplinare de catre conducerea inspectoratului de politie. La data de 6 iunie 2008, rezolutia a fost confirmata, in ultima instanta, de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

D. Plangerea penala impotriva sefului Inspectoratului de Politie Judetean Tulcea
62. La 9 iunie 2010, reclamantii au formulat o plangere penala impotriva sefului Inspectoratului de Politie Judetean Tulcea pentru abuz in serviciu, favorizarea infractorului, fals si uz de fals. Acestia au denuntat mai ales concluziile la care a ajuns acesta in Raportul din 31 ianuarie 2008, pe care acesta il intocmise la cererea Inspectoratului General al Politiei Romane (supra, pct. 28). De asemenea, reclamantii considerau ca acesta nu ordonase masurile de cercetare care se impuneau in caz de omor, nici in noaptea coliziunii, nici in timpul cercetarii la fata locului efectuate a doua zi. Acestia nu s-au constituit parte civila in proces.
63. Printr-o Rezolutie din 3 ianuarie 2011, procurorul V.D. din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta a dispus neinceperea urmaririi penale. In acest sens, procurorul a retinut ca seful inspectoratului de politie judetean nu luase masuri de cercetare in ancheta penala, aceasta fiind efectuata initial de catre agentii de politie din cadrul Politiei Murighiol. De asemenea, acesta intocmise raportul intern solicitat de Inspectoratul General al Politiei Romane in exercitiul atributiilor sale de serviciu si in conformitate cu dispozitiile legale si regulamentele interne. Raportul, care a fost depus din greseala la dosarul de urmarire penala si continea parerile personale ale autorului sau, nu constituia un mijloc de proba in masura sa influenteze rezultatul final al anchetei. Rezolutia a fost infirmata la 10 martie 2011 de procurorul-sef al parchetului; cercetarile preliminare au fost reluate. Printr-o Rezolutie din 10 mai 2011, procurorul S.C. din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta a dispus din nou neinceperea urmaririi penale. La data de 26 septembrie 2011, rezolutia a fost confirmata, in ultima instanta, de Curtea de Apel Constanta.

E. Plangeri penale impotriva procurorilor V.D. si S.C.
64. In 2011, primul reclamant a formulat doua plangeri penale impotriva procurorului V.D., care a emis Rezolutia din 3 ianuarie 2011, si impotriva procurorului S.C., care a emis Rezolutia din 10 mai 2011 (supra, pct. 63), pentru abuz in serviciu si favorizarea infractorului. Primul reclamant a sustinut ca procurorii facusera o apreciere necorespunzatoare a probelor obtinute in cadrul procedurii. Reclamantul nu s-a constituit parte civila in proces.
65. Prin rezolutiile din 20 iunie 2011 si 28 februarie 2012, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus neinceperea urmaririi penale fata de ambii procurori, concluzionand ca procurorii isi respectasera obligatiile profesionale. Rezolutiile au fost confirmate, in ultima instanta, prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie din data de 24 ianuarie 2012 si, respectiv, prin Decizia Curtii de Apel Constanta din data de 26 iunie 2012.

F. Plangerea penala impotriva lui M.A. si a medicului L.S.
66. La 16 iulie 2009, primul reclamant a formulat o plangere penala pentru fals si uz de fals impotriva lui M.A. si a medicului L.S., cel care intocmise un certificat medical ce atesta ca M.A. prezenta o fractura la nivelul fetei si servise ca baza pentru certificatul medico-legal din 19 septembrie 2007, intocmit pe numele lui M.A. Reclamantul nu s-a constituit parte civila in proces.
67. Printr-o Rezolutie din 8 iunie 2011, Parchetul de pe langa Judecatoria Tulcea a dispus neinceperea urmaririi penale. In acest scop, parchetul a constatat ca certificatul medical in litigiu fusese eliberat in baza documentelor obtinute in timpul spitalizarii lui M.A., care inregistrau starea de sanatate a acestuia si tratamentele administrate. La data de 16 septembrie 2011, rezolutia a fost confirmata, in ultima instanta, de Tribunalul Tulcea.

G. Plangerea impotriva medicului legist din cadrul Serviciului de Medicina Legala Tulcea
68. La o data neprecizata, reclamantii au formulat o plangere administrativa impotriva medicului legist din cadrul Serviciului de Medicina Legala Tulcea care a intocmit rapoartele medico-legale din 12 februarie 2008 referitoare la Mircea Larie si Ionel Grigorov (supra, pct. 15-17).
69. Prin Scrisoarea din 15 decembrie 2010, Comisia superioara din cadrul INML i-a informat pe reclamanti ca, intr-adevar, medicul isi incalcase obligatiile profesionale atat in plan deontologic, cat si in plan stiintific. Neavand competente in materie disciplinara, comisia s-a angajat sa tina seama de aceste constatari in cadrul evaluarii anuale a medicului respectiv.

IN DREPT

I. Cu privire la locus standi in cazul doamnei Vasilina Grigorov
70. Curtea trebuie sa solutioneze in primul rand problema dreptului doamnei Vasilina Grigorov de a mentine cererea introdusa initial de reclamanta Reghina Grigorov, nora acesteia si, respectiv, sotia fiului sau, Ionel Grigorov, decedata la 11 aprilie 2013.
71. Prin Scrisoarea din 26 aprilie 2013, avocatul reclamantei a informat Curtea ca doamna Vasilina Grigorov, mama lui Ionel Grigorov, decedat in timpul evenimentelor din noaptea de 18 spre 19 iulie 2007, si-a exprimat dorinta de a mentine cererea doamnei Reghina Grigorov. Prin Scrisoarea din 4 august 2013, la cererea Curtii, doamna Vasilina Grigorov a precizat ca, in prezent, il are in ingrijire si se ocupa de educatia nepotului sau, Ionut-Florin, care este singurul copil si, conform dispozitiilor nationale, singurul mostenitor al lui Ionel si al Reghinei Grigorov. In sustinerea afirmatiilor sale a prezentat un certificat emis de Primaria Mahmudia in acest sens. De asemenea, aceasta subliniaza ca fiul si nora ei locuiau, anterior decesului lor, in casa sa.
72. Guvernul sustine ca doamna Vasilina Grigorov nu a precizat daca intentiona sa continue procedura initiata de doamna Reghina Grigorov ori sa participe la procedura din fata Curtii in calitate de victima indirecta a pretinsei incalcari a art. 2 din Conventie, sub aspect procedural. In prima ipoteza, Guvernul este de parere ca doamna Vasilina Grigorov trebuie sa motiveze in mod corespunzator interesul sau de a continua procedura ulterior decesului nurorii sale. In cea de-a doua ipoteza, cererea doamnei Vasilina Grigorov ar putea fi respinsa pe motivul neepuizarii cailor de atac interne, daca aceasta nu a participat la procesul penal pendinte in prezent in fata autoritatilor judiciare nationale. De asemenea, conform jurisprudentei Curtii, aceasta ar trebui sa dea informatii suplimentare despre legaturile cu fiul sau.
73. Curtea reaminteste ca, in diverse cauze in care un reclamant a decedat in cursul procedurii, a luat in considerare dorinta de continuare a acesteia exprimata de catre mostenitori sau rude apropiate (Deweer impotriva Belgiei, 27 februarie 1980, pct. 37-38, seria A, nr. 35, X impotriva Regatului Unit, 5 noiembrie 1981, pct. 32, seria A, nr. 46, Vocaturo impotriva Italiei, 24 mai 1991, pct. 2, seria A, nr. 206-C, G. impotriva Italiei, 27 februarie 1992, pct. 2, seria A, nr. 228-F, Pandolfelli si Palumbo impotriva Italiei, 27 februarie 1992, pct. 2, seria A, nr. 231-B, X impotriva Frantei, 31 martie 1992, pct. 26, seria A, nr. 234-C, precum si Raimondo impotriva Italiei, 22 februarie 1994, pct. 2, seria A, nr. 281-A) sau existenta unui interes legitim revendicat de o persoana dornica sa mentina cererea [Malhous impotriva Republicii Cehe (dec.) (MC), nr. 33.071/96, CEDO 2000-XII, Léger impotriva Frantei (scoatere de pe rol) (MC), nr. 19.324/02, pct. 43, 30 martie 2009].
74. In speta, Curtea retine ca a fost informata imediat despre decesul doamnei Reghina Grigorov si de dorinta soacrei acesteia de a mentine cererea. Prin Scrisoarea sa din 4 august 2013, doamna Vasilina Grigorov a confirmat nu doar calitatea sa de reprezentant al singurului mostenitor al reclamantei, ci si calitatea sa de ruda apropiata a acesteia din urma. Mai mult, Curtea considera ca doamna Vasilina Grigorov, in calitatea sa de mama a uneia dintre victimele evenimentelor din noaptea de 18 spre 19 iulie 2007, poate invoca existenta unui interes legitim pentru mentinerea cererii. Acest lucru este cu atat mai adevarat daca tinem seama de legaturile cu fiul si nora ei, impreuna cu care locuise anterior decesului lor (supra, pct. 71 in fine).
75. Concluzia Curtii este ca doamna Vasilina Grigorov poate actiona asadar in numele doamnei Reghina Grigorov in prezenta cerere. Curtea face insa precizarea ca faptul ca i-a recunoscut doamnei Vasilina Grigorov dreptul de a mentine cererea nu are nicio incidenta asupra obiectului litigiului, astfel cum a fost introdus initial de doamna Reghina Grigorov. Curtii nu i s-a solicitat sa examineze daca doamna Vasilina Grigorov a fost, ulterior decesului fiului sau, victima unei atingeri aduse drepturilor sale propriu-zise garantate de Conventie. Examinarea Curtii trebuie sa se limiteze la a stabili daca acele capete de cerere formulate de doamna Reghina Grigorov, care ramane reclamanta, denota sau nu o incalcare a Conventiei.

II. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 2 din Conventie
76. Reclamantii se plang de lipsa unei anchete prompte si efective cu privire la circumstantele decesului rudelor lor in urma coliziunii dintre doua barci de pescuit. Acestia invoca art. 2 din Conventie, ale carui dispozitii relevante sunt redactate dupa cum urmeaza: „1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. [...]”
77. Guvernul contesta acest argument.

A. Cu privire la admisibilitate
78. Guvernul invoca inadmisibilitatea cererii pe motivul neepuizarii cailor de atac interne.
79. In primul rand, acesta subliniaza, in observatiile scrise din 14 martie 2013, ca reclamantii ar fi putut contesta in fata instantei, in baza art. 2781 din Codul de procedura penala, Ordonanta Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie din 20 decembrie 2012 prin care se dispusese scoaterea de sub urmarire penala. In observatiile suplimentare din 17 septembrie 2013, Guvernul declara ca nu-si mai mentine exceptia ridicata in cazul reclamantilor Gheorghe Larie si Anamaria Larie. Referitor la doamna Vasilina Grigorov, Guvernul precizeaza ca aceasta inca nu a introdus plangere impotriva ordonantei parchetului sus-mentionate. Potrivit Guvernului, aceasta cale de atac era adecvata, eficienta, suficienta si accesibila.
80. In al doilea rand, Guvernul considera ca o actiune in raspundere civila delictuala intemeiata pe dispozitiile Codului civil le-ar fi permis reclamantilor sa obtina o reparatie in legatura cu absenta unei anchete penale efective si face trimitere in acest sens la jurisprudenta Curtii in cauzele avand ca obiect o neglijenta care nu implica o actiune a statului. Acesta considera ca reclamantii ar fi putut denunta astfel o eventuala greseala a agentilor de politie sau a medicului legist din Tulcea, care a fost comisa in cadrul masurilor de cercetare si a avut posibile consecinte asupra desfasurarii anchetei. Acestia ar fi putut invoca, in sustinerea afirmatiilor lor, raportul Inspectoratului General al Politiei Romane din 10 octombrie 2007 (supra, pct. 60) sau concluziile Comisiei superioare din cadrul INML din 15 decembrie 2010 privind activitatea profesionala a medicului legist din cadrul Serviciului de Medicina Legala Tulcea (supra, pct. 69). In fine, Guvernul adauga ca reclamantii ar fi putut face o plangere disciplinara impotriva medicului legist la Colegiul Medicilor din Romania.
81. In al treilea rand, Guvernul subliniaza ca, in conformitate cu Hotararea definitiva a Tribunalului Tulcea din 3 iulie 2013, ancheta penala referitoare la evenimentele din noaptea de 18 spre 19 iulie 2007 este pendinte si, prin urmare, prezentul capat de cerere este prematur.
82. Reclamantii considera ca au epuizat caile de atac interne efective care sunt disponibile in dreptul roman.
83. Referitor la exceptia de neepuizare a cailor de atac interne, ridicata cu privire la doamna Vasilina Grigorov, Curtea retine, pentru inceput, ca aceasta nu este victima unei atingeri aduse drepturilor sale garantate de Conventie, ci doar continua procedura in numele nurorii sale care introdusese plangerea impotriva ordonantei parchetului mentionate de Guvern. Prin urmare, acest argument al Guvernului nu poate fi retinut.
84. Referitor la argumentul Guvernului conform caruia o actiune in raspundere civila delictuala intemeiata pe dispozitiile Codului civil le-ar fi permis in plus reclamantilor sa obtina o reparatie in legatura cu absenta unei anchete penale efective, Curtea reaminteste ca dispozitiile art. 35 § 1 din Conventie nu prevad decat epuizarea cailor de recurs care sunt, in acelasi timp, legate de incalcarile pretinse, disponibile si adecvate. Acestea trebuie sa existe cu un grad suficient de certitudine, nu numai in teorie, ci si in practica, fara de care sunt lipsite de efectivitatea si accesibilitatea dorite; este obligatia statului parat sa demonstreze ca aceste cerinte sunt intrunite (a se vedea, printre multe altele, Vernillo impotriva Frantei, 20 februarie 1991, pct. 27, seria A, nr. 198). In speta, Curtea constata pentru inceput ca Guvernul a sugerat o cale de atac ce constituie cel mult un mijloc indirect de a obtine o eventuala reparatie ca urmare a abaterii comise de politisti sau de medicul legist din Tulcea, care au efectuat diverse masuri de cercetare in cursul anchetei. Totusi, aceasta reparatie nu ar putea sa remedieze in mod direct incalcarea invocata de reclamanti. In aceste conditii, aceasta cale de atac nu poate fi retinuta de Curte ca fiind o cale de atac efectiva ce trebuia epuizata in prezenta speta. Aceeasi concluzie se impune si in cazul plangerii disciplinare adresate Colegiului Medicilor.
85. In continuare, Curtea precizeaza ca argumentele prezentate de Guvern in sustinerea exceptiei preliminare bazate pe caracterul prematur al capatului de cerere sunt strans legate de fondul capatului de cerere intemeiat pe art. 2 din Conventie. Prin urmare, este necesar sa se uneasca exceptia cu fondul.
86. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 lit. a) din Conventie. De asemenea, Curtea subliniaza ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond
1. Argumentele partilor
87. Reclamantii denunta caracterul lent al anchetei, care inca nu s-a finalizat la 6 ani de la data faptelor, precum si numeroasele ei lacune, recunoscute chiar de autoritati. De asemenea, acestia se plang de inactivitatea autoritatilor, care nu au luat masurile corespunzatoare pentru strangerea probelor utile anchetei.
88. Guvernul considera ca cercetarile efectuate de autoritati indeplinesc conditiile de eficacitate si impartialitate impuse de jurisprudenta Curtii.
89. Acesta declara ca ancheta a fost deschisa din oficiu in ziua urmatoare evenimentelor, cand politistii s-au deplasat la fata locului. Enumerand actele de cercetare efectuate in speta, Guvernul subliniaza ca, in cursul procedurii, s-au luat masuri rezonabile pentru instrumentarea mijloacelor de proba utile. Acesta recunoaste totusi ca autoritatilor li se pot imputa anumite deficiente intr-o prima faza a anchetei, cum ar fi cautarea tardiva a trupurilor, faptul ca politistii nu au luat anumite masuri utile in ziua urmatoare evenimentelor (supra, pct. 60), precum si deficientele primelor expertize medico-legale efectuate la Tulcea (supra, pct. 69).
90. De asemenea, Guvernul sustine ca reclamantii ar fi fost informati in permanenta despre cursul anchetei, ca acestia au fost audiati de mai multe ori de catre autoritati si ca mijloacele de proba propuse de ei au fost admise in mod repetat.
91. Guvernul justifica diferitele decizii adoptate in cursul urmaririi penale prin complexitatea cauzei. Acest ultim element, ca si numeroasele proceduri paralele declansate de reclamanti ar explica, in plus, durata indelungata a anchetei penale.
2. Motivarea Curtii
a) Principii care decurg din jurisprudenta Curtii
92. Curtea reaminteste ca obligatia de a proteja dreptul la viata pe care o impune art. 2 din Conventie, coroborata cu datoria generala care ii revine statului in temeiul art. 1 de „a recunoaste oricarei persoane aflate sub jurisdictia [sa] drepturile si libertatile definite [...] [in] Conventie”, presupune si impune desfasurarea unei forme de ancheta oficiala si efectiva atunci cand eventuala recurgere la forta a cauzat moartea unei persoane (McKerr impotriva Regatului Unit, nr. 28.883/95, pct. 111, CEDO 2001-III).
93. Absenta raspunderii directe a statului pentru moartea unei persoane nu exclude aplicarea art. 2. Obligand statul sa adopte masurile necesare pentru a proteja viata persoanelor aflate sub jurisdictia sa, art. 2 ii impune acestuia datoria de a asigura dreptul la viata prin instituirea unei legislatii penale concrete, care sa descurajeze atingerile aduse persoanei si care are la baza un mecanism de aplicare conceput pentru prevenirea, eliminarea si sanctionarea incalcarilor [Menson impotriva Regatului Unit (dec.), nr. 47.916/99, CEDO 2003-V]. Respectiva obligatie presupune si impune desfasurarea unei anchete oficiale efective atunci cand exista motive sa se creada ca o persoana a suferit o vatamare potential letala in circumstante suspecte. Ancheta trebuie sa permita stabilirea cauzei vatamarii, precum si identificarea si sanctionarea persoanelor raspunzatoare. Aceasta este si mai importanta atunci cand survine decesul victimei, deoarece scopul esential urmarit de aceasta este de a asigura punerea in aplicare efectiva a legilor interne care apara dreptul la viata (a se vedea Menson, citata anterior; Pereira Henriques impotriva Luxemburgului, nr. 60.255/00, pct. 56, 9 mai 2006).
94. De asemenea, ancheta desfasurata trebuie sa fie efectiva. Aceasta presupune ca ea sa fie adecvata, adica sa permita sa conduca la identificarea si, eventual, pedepsirea persoanelor raspunzatoare [Ramsahai si altii impotriva Tarilor de Jos (MC), nr. 52.391/99, pct. 324, CEDO 2007-II]. Ne aflam aici in prezenta unei obligatii nu de rezultat, ci de mijloace. Autoritatile trebuie sa fi luat masurile care le erau accesibile in mod rezonabil pentru a strange probele legate de incident [Tanrıkulu impotriva Turciei (MC), nr. 23.763/94, pct. 101-110, CEDO 1999-IV, pct. 109, precum si Salman impotriva Turciei (MC), nr. 21.986/93, pct. 106, CEDO 2000-VII].
95. In acest context este implicita totodata o cerinta de celeritate si diligenta rezonabila. Este crucial ca investigatia sa se faca rapid in cazul in care survine un deces intr-o situatie controversata, deoarece trecerea timpului diminueaza inevitabil cantitatea si calitatea probelor disponibile, iar aparenta unei lipse de diligenta pune la indoiala buna-credinta a cercetarilor efectuate si prelungeste suferinta prin care trece familia persoanei decedate (Paul si Audrey Edwards impotriva Regatului Unit, nr. 46.477/99, pct. 86, CEDO 2002-II).
96. Publicul trebuie sa aiba dreptul de a verifica in mod suficient ancheta sau concluziile sale, astfel incat sa se poata contesta raspunderea atat in practica, cat si in teorie. Gradul necesar de control din partea publicului poate varia de la o situatie la alta. Cu toate acestea, in toate cazurile, rudele victimei trebuie sa fie implicate in procedura in masura necesara pentru protectia intereselor lor legitime [a se vedea, in ceea ce priveste dreptul de acces la actele din dosarul de urmarire penala, Oğur impotriva Turciei (MC), nr. 21.594/93, pct. 92, CEDO 1999-III].
b) Aplicarea acestor principii generale in speta
97. In speta, Curtea constata ca ancheta a inceput chiar a doua zi dupa decesul rudelor reclamantilor si ca aceasta este inca in desfasurare in prezent, la peste 6 ani si jumatate de la evenimente. Curtea subliniaza ca, in cursul procedurii, au fost desfiintate doua rezolutii de neincepere a urmaririi penale emise de parchet (supra, pct. 44 si 25). De asemenea, procedura a suferit mai multe retrimiteri, justificate de diversele incadrari juridice ale faptelor (supra, pct. 31 si 41-43) sau de volumul excesiv de munca ori de insuficienta personalului (supra, pct. 45).
98. De asemenea, Curtea subliniaza ca Guvernul admite existenta anumitor deficiente, recunoscute chiar de autoritatile administrative, de natura nu doar sa afecteze grav caracterul efectiv al anchetei, ci si sa cauzeze prelungirea duratei acesteia: faptul ca politistii nu au prelevat esantioane din substanta bruna gasita in barca lui V.L.G., faptul ca acestia nu au ridicat rezervorul si cheile barcii apartinand familiei lui Mircea Larie si nu i-au sigilat motorul, precum si erorile din primele expertize medico-legale (supra, pct. 60 si 69).
99. Mai mult, lacunele anchetei au fost in repetate randuri constatate chiar de autoritatile judiciare nationale. Astfel, din cauza acestor carente, la 31 mai 2010, procurorul-sef de la Parchetul de pe langa Tribunalul Tulcea a infirmat Rezolutia din 10 martie 2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Tulcea si a dispus cercetari suplimentare (supra, pct. 44). Acest lucru este valabil si pentru Decizia definitiva din 3 iulie 2013 a Tribunalului Tulcea (supra, pct. 57). Astfel, tribunalul a dispus cercetari suplimentare si a precizat in detaliu ce masuri de cercetare trebuiau realizate in cel mai scurt timp, masuri solicitate de altfel, in mai multe randuri, de catre reclamanti (a se vedea, mutatis mutandis, Crainiceanu si Frumusanu impotriva Romaniei, nr. 12.442/04, pct. 93, 24 aprilie 2012).
100. Curtea retine, de asemenea, lipsa de cooperare dintre institutiile statului, cooperare care ar fi contribuit la o mai mare rapiditate a procedurii. Astfel, din Scrisoarea politiei judiciare din 11 februarie 2008 reiese ca nu s-a dat curs in niciun fel cererii de informatii adresate Serviciului Roman de Informatii (supra, pct. 29).
101. Curtea poate admite ca aceasta cauza prezinta o anumita complexitate. Cu toate acestea, constata ca, in pofida atitudinii cooperante a reclamantilor, ancheta nu s-a finalizat inca. In opinia Curtii, nu poate fi admis argumentul Guvernului prin care li se reproseaza reclamantilor faptul ca au declansat proceduri paralele care ar fi intarziat procedura penala referitoare la decesul rudelor lor. In aceasta privinta, Curtea retine nu numai ca Guvernul nu explica in ce mod respectivele actiuni ar fi intarziat procedura, dar si ca, din dosar reiese faptul ca, dimpotriva, acestea au contribuit la identificarea deficientelor de la inceputul anchetei si au permis progresul acesteia din urma (supra, pct. 60, 69 si 98). Mai mult, unele masuri de cercetare importante, ca de exemplu reconstituirea faptelor, au fost luate in urma repetatelor demersuri ale reclamantilor (supra, pct. 44).
102. In fine, Curtea observa ca, la mai mult de 6 ani si jumatate de la evenimente, ancheta efectuata de autoritati este inca in curs. Curtea considera ca este vorba despre o perioada de timp foarte lunga, ce risca sa complice strangerea probelor si stabilirea faptelor de catre autoritatile nationale (a se vedea, mutatis mutandis, Ismail Altun impotriva Turciei, nr. 22.932/02, pct. 82, 21 septembrie 2010; Gheorghe Cobzaru impotriva Romaniei, nr. 6.978/08, pct. 75, 25 iunie 2013). In consecinta, Curtea respinge exceptia de neepuizare a cailor de atac interne, ridicata de Guvern.
103. In lumina elementelor de mai sus, Curtea considera ca autoritatile romane nu au respectat obligatia procedurala care decurge din art. 2 din Conventie. Prin urmare, aceasta dispozitie a fost incalcata sub aspect procedural.

III. Cu privire la celelalte pretinse incalcari
104. Invocand art. 6, art. 13 si art. 17 din Conventie, reclamantii sustin ca nu au beneficiat de un proces echitabil in raport cu procedurile penale pe care le-au declansat (supra, lit.C-F), astfel incalcandu-se principiul egalitatii armelor, principiul contradictorialitatii si cerintele de impartialitate. Citand art. 14 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie, reclamantii se considera victimele unei discriminari fata de persoanele impotriva carora au facut plangere.
105. Tinand seama de toate elementele de care dispune si in masura in care este competenta sa se pronunte cu privire la pretentiile formulate, Curtea nu a constatat nicio incalcare aparenta a drepturilor si libertatilor garantate de Conventie. Prin urmare, Curtea considera ca aceste capete de cerere sunt in mod vadit nefondate si trebuie respinse in temeiul art. 35 § 3 lit. a) si art. 35 § 4 din Conventie.

IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
106. Art. 41 din Conventie prevede: „Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

A. Prejudiciu
107. Reclamantii sustin ca au suferit un prejudiciu material si un prejudiciu moral ca urmare a decesului rudelor lor si vazand obligatiile aferente incredintarii copiilor minori ai acestora. Acestia estimeaza, fiecare, un prejudiciu de 150.000 euro (EUR).
108. Guvernul considera ca nu exista legatura de cauzalitate intre incalcarea constatata si prejudiciul material invocat si propune respingerea cererii. Subliniaza ca reclamantii nu si-au defalcat prejudiciul material si nu au furnizat documente justificative. In fine, Guvernul considera ca, in orice caz, suma solicitata de reclamanti este excesiva si face trimitere la jurisprudenta Curtii in materie.
109. Curtea nu observa nicio legatura de cauzalitate intre incalcarea constatata si prejudiciul material pretins si respinge aceasta cerere. In schimb, aceasta considera ca trebuie sa se acorde fiecaruia dintre reclamantii Gheorghe Larie, Anamaria Larie si Vasilina Grigorov suma de 12.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

B. Cheltuieli de judecata
110. Reclamantii nu au formulat nicio cerere in acest sens.

C. Dobanzi moratorii
111. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

CURTEA:

1. uneste cu fondul exceptia de neepuizare a cailor de atac interne si o respinge;
2. declara cererea admisibila cu privire la capatul de cerere intemeiat de reclamanti pe art. 2 din Conventie si inadmisibila pentru celelalte capete de cerere;
3. hotaraste ca a fost incalcat art. 2 din Conventie sub aspect procedural;
4. hotaraste:
a) ca statul parat trebuie sa plateasca fiecaruia dintre reclamantii Gheorghe Larie, Anamaria Larie si Vasilina Grigorov, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din Conventie, suma de 12 000 EUR (douasprezece mii euro), care trebuie convertita in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii, plus ori ce suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceasta suma trebuie majorata cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;
5. respinge, in unanimitate, cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere. Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 25 martie 2014, in temeiul art. 77 § 2 si art. 77 § 3 din Regulament.

PRESEDINTE JOSEP CASADEVALL

Grefier, Santiago Quesada