UPDATE: Legea falimentului personal a mai parcurs o etapă: Vor fi înfiinţate Comisiile de insolvenţă

HG nr. 11/2016 privind constituirea comisiilor de insolvență la nivel central și teritorial prevăzute de Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 50 din 22 ianuarie 2016, iar prevederile actului normativ adoptat săptămâna trecută de Guvern se aplică deja. 

Constituirea comisiilor pentru insolvenţa persoanelor fizice este una dintre etapele planului de acţiune a implementării Legii privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, cunoscută şi ca Legea falimentului personal, publicată în Monitorul Oficial, nr. 464 din 26 iunie 2015.

De altfel, actul normativ citat ar fi trebuit să intre în vigoare pe 26 decembrie 2015, dar termenul de aplicare a legii a fost prorogat chiar înainte de Crăciun, prin intermediul OUG nr. 61/2015, apărută în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 926.

Concret, potrivit noilor dispoziţii, termenul de intrare în vigoare a legii care introduce, în premieră în România, procedura de insolvenţă la nivelul persoanelor fizice, a fost amânat cu un an, mai precis până la 31 decembrie 2016, iar motivul principal pentru care Guvernul a decis prorogarea legii a fost tocmai lipsa măsurilor pentru implementarea ei. 

O comisie de insolvenţă la nivel central şi 42 teritoriale

Una dintre etapele incluse în planul de acțiune al implementării actului normativ amintit a fost rezolvată de Executiv, odată cu publicarea HG nr. 11/2016, document care stabileşte înfiinţarea comisiilor de insolvenţă, la nivel central şi teritorial.

Astfel, potrivit documentului apărut vineri în Monitorul Oficial, comisia de insolvenţă la nivel central, ce va fi alcătuită din cinci membri titulari şi cinci supleanţi, va întocmi, de cel puţin două ori pe an, lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice, precum și a evaluatorilor din corpul propriu.

De asemenea, Comisia va întocmi şi criteriile generale pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil, dar şi cele pentru evaluarea nevoilor de locuit ale debitorilor şi ale familiilor lor, cu luarea în considerare şi a Legii locuinţei.

În plus, Comisia va întocmi formularul tipizat de cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare, precum şi alte formulare necesare pentru implementarea legii, va elabora structura şi curricula de formare profesională a membrilor comisiilor de insolvenţă şi a aparatului tehnic, ghiduri, studii şi statistici privind aplicarea procedurilor prevăzute de lege şi va organiza acţiuni şi/sau campanii de informare a publicului.

Potrivit HG nr. 11/2016, atât membrii titulari ai comisiei, cât şi cei supleanţi, vor proveni de la următoarele structuri ale statului: Ministerul Finaţelor Publice (MFP), Ministerul Justiţiei, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). Toţi aceştia vor fi numiţi pentru un mandat de trei ani. 

Pe lângă Comisia de insolvenţă constituită la nivel central, vor fi înfiinţate şi 42 de astfel de comisii la nivel teritorial, formate din reprezentanți ai Ministerului Muncii, ai MFP și ANPC.

Potrivit prevederilor actului normativ, activitatea comisiilor va fi sprijinită de un aparat tehnic, iar principalele responsabilităţi ale acestora vor fi următoarele:

• îndeplinesc atribuțiile prevăzute de lege în sarcina comisiei;
• verifică, din oficiu sau la sesizarea administratorului procedurii sau a oricărui creditor, dacă debitorul prin acțiunea sau omisiunea lui pune în pericol executarea planului de rambursare;
• transmite comisiei de insolvență la nivel central propuneri în vederea modificării și/sau completării normelor legislative, pentru elaborarea de ghiduri, studii, statistici privind aplicarea prevederilor legale și contribuie la acțiuni sau campanii de informare publică pentru a facilita accesul debitorilor la procedurile acestei Legii privind  insolvența persoanelor fizice.

Prin aparatul tehnic, Comisiile de insolvență la nivel teritorial au și atribuții legate de:

• punerea la dispoziția debitorilor a formularului de cerere pentru deschiderea procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare și acordarea de sprijin în vederea completării;
• primirea și înregistrarea cererilor debitorilor pentru deschiderea procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, precum și cele referitoare la aplicarea procedurii simplificate de insolvență;
• verificarea executării planului de rambursare de către debitor, pe baza rapoartelor de informare întocmite de administrator, pe care le supune avizării comisiei. 

Cum iţi soliciţi insolvenţa?

Conform prevederilor din Legea insolvenței, o persoană fizică debitoare este considerată în stare de insolvență când nu are fondurile bănești necesare pentru a-și achita datoriile (către unul sau mai mulți creditori) care depășesc scadența cu cel puțin 90 de zile.
 
Actul normativ se adresează persoanelor fizice de bună-credință, ale căror datorii rezultă dintr-o activitate ce are ca scop satisfacerea unei nevoi personale, cum ar fi restanțele la furnizorii de utilități, întârzieri la achitarea ratelor bancare contractate pentru achiziția unui serviciu sau produs personal, și nu dintr-o afacere ce are ca scop generarea de profit.
 
Prevederile legii se aplică debitorului persoană fizică ce:

• are domiciliul, reședința sau reședința obișnuită de cel puțin șase luni anterior depunerii cererii în România;
• este în stare de insolvență și nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să-și execute obligațiile astfel cum au fost contractate, cu menținerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine și pentru persoanele pe care le are în întreținere; probabilitatea rezonabilă se apreciază prin considerarea cuantumului total al obligațiilor raportat la veniturile realizate sau prognozat a fi realizate față de nivelul de pregătire profesională și expertiză ale debitorului, precum și la bunurile urmăribile deținute de acesta;
• cuantumul total al obligațiilor sale scadente este cel puțin egal cu valoarea-prag(valoare-prag reprezintă cuantumul minim al datoriilor scadente ale debitorului necesar pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active; aceasta este de 15 salarii minime pe economie).

Prin Legea insolvenței persoanelor fizice, sunt reglementate trei proceduri de insolvenţă:

• procedura de insolvenţă pe baza unui plan de rambursare a datoriilor;
• procedura de insolvență bazată pe lichidarea de active;
• procedura de insolvență simplificată.

Din acest articol puteţi afla informaţii pe larg despre cele trei modalităţi prin care insolvenţa persoanelor fizice va putea fi soluţionată. 

În situaţia în care datornicul consideră că se află în insolvenţă (deoarece nu dispune de lichidităţi pentru plata datoriilor scadente – starea de insolvenţă poate fi luată în considerare dacă termenul de plată a datoriilor a fost depăşit cu mai mult de 90 zile), dar situaţia financiară a acestuia nu este iremediabil compromisă, poate cere Comisiei de insolvenţă deschiderea insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor, care este o procedură administrativă, şi nu judiciară. În acest caz, cuantumul minim al datoriilor trebuie să totalizeze 15 salarii minime pe economie.

Potrivit normelor de aplicare a Legii insolvenţei persoanelor fizice, publicate în dezbatere publică de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC), această cerere poate fi depusă personal de către debitor, dar şi prin reprezentant legal, reprezentant împuternicit prin procură autentică sau avocat.

“Cererile anonime, transmise prin orice mijloc, se vor clasa”, se arată în proiectul de HG lansat de ANPC.

În momentul în care depune cererea, debitorul trebuie să demonstreze că şi-a notificat toti creditorii despre deschiderea procedurii printr-un mijloc de comunicare  ce asigură confirmarea primirii. Notificarea trebuie facută cu cel puţin 30 de zile înainte de depunerea cererii de insolvenţă.

Vă reamintim că, potrivit Legii nr. 171/2015, cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, care va fi publică, trebuie sa cuprindă:

• motivele care au determinat aceasta situaţie;
• datoriile acumulate;
• acţiunile judiciare deschise împotriva persoanei respective;
• încercări de negociere a eşalonării datoriilor;
• statutul civil şi profesional;
• cuantumul veniturilor încasate pe ultimii trei ani, cât şi al veniturilor preconizate pentru următorii trei ani:
• bunurile pe care le deţine;
• conturile bancare;
• sumele de recuperat de la rău-platnici,
• litigiile în curs sau finalizate,
• existenţa sau nu a unor condamnări pentru evaziune fiscală sau fals.

Notă: Potrivit normelor de aplicare a Legii falimentului personal, persoanele fizice în insolvenţă nu-şi vor putea vinde bunurile, iar accesul la conturi le va fi limitat. Toate detaliile despre acest subiect le găsiţi aici. 

Nu toţi debitorii pot beneficia de aplicarea legii. Pe cine exclude legislaţia

Legea nr. 151/2015 stabilește că procedurile pe care le reglementează nu vor fi aplicabile debitorului:

• în cazul căruia a fost închisă, din motive ce îi sunt imputabile, o procedură de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, o procedură judiciară de insolvență prin lichidare de active sau o procedură simplificată de insolvență cu mai puțin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenței;
• care a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, a unei infracțiuni de fals sau a unei infracțiuni intenționate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii;
• care a fost concediat în ultimii 2 ani din motive ce îi sunt imputabile;
• care, deși apt de muncă și fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu a depus diligența rezonabilă necesară pentru a-și găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit;
• care a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare în timp ce știa sau ar fi trebuit să știe că este în stare de insolvență;
• care a determinat sau a înlesnit ajungerea în stare de insolvență, cu intenție sau din culpă gravă. Se prezumă a fi avut acest efect:
• contractarea, în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, a unor datorii care reprezintă cel puțin 25% din valoarea totală a obligațiilor, cu excepția obligațiilor excluse;
• asumarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor obligații excesive prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obține din contract ori la ansamblul circumstanțelor care au contribuit semnificativ la incapacitatea debitorului de a-și plăți datoriile, altele decât cele datorate de către acesta persoanelor cu care a contractat astfel;
• efectuarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor plăți preferențiale, care au contribuit în mod semnificativ la reducerea sumei disponibile pentru plata celorlalte datorii;
• transferarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, de bunuri sau valori din patrimoniul său în patrimoniul altei persoane fizice ori juridice în timp ce știa sau ar fi trebuit să știe că prin aceste transferuri va ajunge în stare de insolvență;
• încetarea unui contract de muncă prin acordul părților sau prin demisie în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii;
• care la data formulării cererii de deschidere a unei proceduri de insolvență, potrivit prezenței legi, are deja deschisă o altă procedură de insolvență.

Notă: Mai multe detalii despre Legea falimentului personal, precum şi părerea specialiştilor despre prevederile acestui act normativ, găsiţi aici.