UPDATE: ICCJ: Un salariat condamnat cu suspendare poate munci în continuare la angajatorul său

ICCJ a clarificat de curând interpretarea unei prevederi din Codul muncii referitoare la încetarea de drept a contractului de muncă. Mai exact, potrivit Deciziei ICCJ nr. 15/2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), contractul de muncă nu încetează de drept decât dacă salariatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pe care trebuie să o ispășească în penitenciar. Interpretarea dată de Înalta Curte a devenit obligatorie pentru toate instanțele de judecată începând de azi, odată cu publicarea deciziei în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 470.

"Dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 [...] se interpretează în sensul că sunt aplicabile numai în situaţia în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitate fizică de a se prezenta la locul de muncă", potrivit minutei. Textul de lege la care se referă Curtea este următorul: "Contractul individual de muncă existent încetează de drept: [...] f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti", potrivit Codului muncii.

Prin urmare, dacă salariatul nu trebuie să-și execute efectiv pedeapsa în penitenciar, instanța care i-a stabilit definitiv pedeapsa cu închisoarea considerând că este mai potrivită suspendarea executării pedepsei, atunci angajatorul nu poate să considere că contractul de muncă al acestuia a încetat de drept la data la care condamnarea a devenit definitivă.

"(...) încetarea contractului de muncă survine numai în situația în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitate fizică de a se prezenta la locul de muncă pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale. Astfel se justifică rațiunea pentru care, spre deosebire de funcțiile de demnitate publică, în materia raporturilor de muncă, legiuitorul s-a referit la executarea unei pedepse privative de libertate, și nu doar la condamnarea la o astfel de pedeapsă", scrie în decizia Curții.

Deși recunoaște dreptul fiecărui angajator de a-și apăra reputația proprie, selectând personalul angajat în baza unor valori sociale și morale, judecătorii au spus că asta presupune o marjă de apreciere pe care angajatorul nu o are în situația încetării de drept a contractului de muncă. De altfel, există anumite profesii unde sunt prevăzute incompatibilități care nu ar mai permite salariatului condamnat la o anumită faptă să își exercite profesia, însă acelea sunt situații particulare (de exemplu, medicul care e condamnat pentru omucidere).

Pentru cel care nu este obligat să-și execute pedeapsa în penitenciar a avea un loc de muncă este un lucru benefic, Codul penal însuși stabilindu-i obligația de a anunța orice schimbare a locului de muncă serviciului de probațiune (în tot acest timp, condamnatul este supravegheat de către autoritățile speciale și are de îndeplinit anumite sarcini specifice, printre care și muncă neremunerată în folosul comunității).

Notă: ICCJ este sesizată în unele situații cu cereri prealabile (în timpul unor procese în instanță) prin care i se solicită să decidă asupra unei interpretări unitare cu privire la prevederi pe care instanțele de judecată le-au interpretat în mai multe feluri. Astfel că dezlegarea pe care o dă Curtea acestor prevederi este obligatorie pentru toate instanțele de judecată de la momentul în care este publicată în Monitorul Oficial.