Soluțiile propuse de CEDO pentru problema condițiilor de detenție din România

CEDO a pronunțat recent o hotărâre-pilot împotriva României, prin care a criticat condițiile de detenție și supraaglomerarea penitenciarelor noastre. Prin decizia dată, Curtea i-a pus în vedere României un termen de șase luni în care să prezinte un plan de măsuri pentru a remedia problemele constatate. Decizia nu este definitivă încă, așa cum explicam și în acest articol, ceea ce înseamnă că nici termenul de șase luni stabilit de CEDO nu a început încă să curgă.

Această hotărâre vine tocmai să scoată în evidență ce probleme are România la acest capitol. Tocmai pentru că există foarte multe plângeri la instanța europeană făcute de (foști) deținuți și care scot în evidență practic aceleași probleme din sistem, Curtea a dat acest tip de hotărâre și a indicat, cu titlu de exemplu, ce măsuri s-ar putea lua.

Este important să nu scăpăm din vedere că e vorba de sugestii făcute de Curte și că România nu este forțată să acționeze într-un anume fel sau într-un altul, după cum îi dictează CEDO, pentru că aceasta nu are competența să-i impună ce măsuri să adopte cu privire sistemul penal și la cum își organizează penitenciarele.

"Curtea amintește că hotărârile sale au un caracter esențialmente declarativ și că, în principiu, îi revine statului pârât să aleagă, sub controlul Comitetului de Miniștri, mijloacele prin care să se achite de obligațiile sale juridice în raport cu articolul 46 din Convenție (...). Totuși, asta nu împiedică Curtea să sugereze, cu titlul pur indicativ, ce tipuri de măsuri ar putea să ia statul român pentru pentru a pune capăt situației structurale observate (...) Evident, nu e de competența Curții să indice statelor modul în care ele trebuie să-și organizeze sistemele penale și penitenciarele", subliniază CEDO în decizia sa.

Prin urmare, Curtea i-a făcut României unele sugestii, trimițând în principal la recomandările și la constatările făcute de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei.

Judecătorii nu s-au referit însă deloc la măsurile de grațiere colectivă, în contextul în care în Parlament se află deja un proiect de lege în acest sens (detalii regăsiți aici). În cuprinsul hotărârii date regăsim însă o recomandare pe care o face Comitetul de miniștri și la care Curtea face trimitere, așa cum spuneam mai sus: măsurile de grațiere colectivă nu sunt indicate, ci mai degrabă grațierile individuale sau acordarea liberării condiționate.

"E de preferat să se favorizeze dezvoltarea unor măsuri care să permită reducerea duratei efective a pedepsei neexecutate, în special măsuri individualizate, precum liberarea condiționată, în detrimentul măsurilor colective de gestionare a supraaglomerării din penitenciare (grațieri colective, amnistii)", recomandă Comitetul de Miniștri, așa cum este citat în hotărâre.

Cum propune CEDO îmbunătățirea condițiilor de detenție?

Pentru a reduce gradul de ocupare din penitenciare și condițiile de detenție, judecătorii au propus:

• reducerea limitelor de pedeapsă;
• amenda penală ca alternativă la pedeapsa cu închisoarea;
• "îndulcirea" condițiilor pentru amânarea sau renunțarea la aplicarea pedepselor;
• sistemul de probațiune ca alternativă la regimul de detenție;
• schimbarea regimului în care se acordă liberarea condiționată, pentru ca mai multe persoane deținute să poată să o obțină;

O parte dintre recomandările făcute de Curte sunt deja puse în mișcare de către Guvern, fapt pe care judecătorii l-au apreciat. De pildă, așa cum anunță și Ministerul Justiției într-un comunicat, ca răspuns la hotărârea dată de CEDO, la ora actuală se regăsește în Parlament un proiect de lege prin care s-ar adopta un mecanism prin care liberarea condiționată să poată fi obținută mai ușor de cei care stau în condiții inumane în penitenciare.

"Astfel, mecanismul compensatoriu este conceput ca un instrument juridic potrivit căruia, în vederea acordării liberării condiționate, în calculul pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată, se include, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei într-un spațiu mai mic de 3 mp/deținut, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 zile consecutive executate în astfel de condiții, se vor considera executate, suplimentar, 3 zile din pedeapsa aplicată", aflăm din comunicatul Ministerului.

Cât privește sistemul de probațiune, cei de la Justiție ne asigură că s-au făcut deja demersuri importante pentru ca legislația să fie completată și sistemul să fie îmbunătățit și dezvoltat. În fapt, serviciul de probațiune se ocupă integrarea din nou în societate a infractorilor și are grijă ca aceștia să nu mai comită și alte infracțiuni.

Curtea a criticat nu doar detenția din penitenciare, ci și pe cea din arestul preventiv. Ca recomandare, judecătorii au propus ca cei ce se află în arest prelungit să fie trimiși într-un spațiu de de detenție din închisoare sau să se apeleze la alternativele acestei măsuri: arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

De asemenea, Curtea a considerat că investițiile în construirea de noi închisori nu reprezintă o soluție la rezolvarea problemei supraaglomerării; în plus, ar fi necesar să se investească bani, înainte de toate, în renovarea penitenciarelor care există deja. Aici, Ministerul Justiției arată că în perioada 2016-2017 au fost create 679 de locuri noi de cazare și că peste 2.500 de camere de detenție au fost reparate.

Soluții de recurs pentru deținuții care stau în condiții inumane și umilitoare

Pe lângă măsurile administrative la care ne-am referit mai sus, CEDO a recomandat României să vină cu un mecanism legal de compensare a deținuților pentru condițiile în care stau.

Pe de o parte, judecătorii au indicat spre un recurs "preventiv" pe care să-l poată face deținuții. Prin acesta, ei vor putea să ceară unui judecător să constată că este ținut în condiții inumane și umilitoare. Dar în afară de asta, deținuții vor putea să ceară să nu mai fie ținuți în acele locuri și să li se acorde despăgubiri.

Despăgubirile ar fi obținute prin recursul "compensatoriu", fără să se mai cerceteze cine e vinovat pentru condițiile respective de detenție. Cu alte cuvinte, atâta timp cât drepturile i-au fost încălcate, deținutul să poată cere o sumă de bani ca indemnizație fără ca instanța să mai caute vinovații pentru acele condiții.

Ce s-ar putea întâmpla dacă statul român nu va lua măsuri?

Să nu scăpăm din vedere nici faptul că CEDO a impus termenul de șase luni pentru ca statul să vină cu un calendar exact pentru punerea în executare a unor măsuri. Cu alte cuvinte, statul nu trebuie să și adopte măsurile respective în următoarele șase luni de la momentul când hotărârea devine definitivă.

"Curtea concluzionează că statul român trebuie să furnizeze, în cooperare cu Comitetul de Miniștrii, în termen de șase luni din ziua în care hotărârea devine definitivă, un calendar precis pentru punerea în executare a măsurilor generale adecvate", au punctat judecătorii CEDO.

Potrivit Convenției europene a drepturilor omului, statele care au semnat-o (printre care și România) trebuie să respecte hotărârile definitive ale CEDO. Cel care se ocupă de punerea în executare a unei hotărâri este Comitetul de Miniștri (organ politic din cadrul Consiliului Europei), fiind totodată și cel care poate să-i atragă apoi atenția Curții că statul respectiv nu își îndeplinește obligațiile. În fapt, Comitetul este cel care va decide ce sancțiuni se impun statului român dacă acesta nu prezintă calendarul respectiv și nu arată că se angajează efectiv în rezolvarea problemei.

Ca sancțiune, potrivit Statutului Consiliului Europei, un stat care nu-și îndeplinește acest obligații riscă suspendarea sau chiar excluderea sa din cadrul Consiliului Europei (unde România este un stat membru). Așadar, vorbim mai mult de sancțiuni cu caracter politic, dar în niciun caz de obligarea la plata unor sume de bani, spre exemplu.