Copilul timid - cum îl ajuți să se adapteze

Articol scris de Ramona Dinescu

Unii copii își fac prieteni foarte ușor, indiferent unde s-ar afla și unde s-ar duce, în timp ce alții au nevoie de timp pentru a se obișnui sau rămân retrași, oricât s-ar încălzi atmosfera. Un copil timid poate sta deoparte, privind cu jind la ceilalți copii cum se joacă și cu toate acestea, fără să se implice sau să participe la joc, sau poate plânge din cauza disconfortului resimțit în preajma altor copii sau adulți.

Este extrem de important să vezi aceste comportamente ca parte din procesul de învățare a interrelaționării, pe care îl traversează copilul tău.

Unul dintre copiii mei este timid și observ acest lucru de fiecare dată când ajunge să interacționeze cu alți copii sau adulți. El niciodată nu ia inițiativa unei noi prietenii, nu se integrează într-un grup de copii care se joacă și cu greu salută atunci când întâlnim pe cineva. Mai degrabă spune un „salut” în șoaptă cu ochii în  pământ.

Meri Wallace, expert în parenting, terapeut de copii și de familie, un autor extrem de faimos în SUA, susține că un părinte trebuie să accepte că fiul sau fiica sa este în plin proces de dezvoltare (deși poate fi supărător să-ți vezi copilul cum stă pe plajă singur sau cum se prinde de picioarele tale atunci când aveți o reuniune de familie) și trebuie să-i acorde tot sprijinul pentru a merge mai departe. Dacă tu îl accepți așa cum este, la fel va face și el. Dacă copilul tău se simte în siguranță, iubit și protejat de tine, se va simți valoros și îi va fi mai ușor să relaționeze cu tine.

Copilul timid nu trebuie să-și poarte eticheta la vedere

Atunci când te întâlnești cu un vecin, nu-i spune „copilul meu e prea timid ca să salute”. Acesta va deveni și punctul său de vedere asupra sinelui. Mai bine poți spune „Nu simte că poate saluta acum”. Atunci când sunteți la o reuniune de familie, le poți explica rudelor că are nevoie de puțin timp pentru a se simți confortabil în prezența altor persoane, în loc să evidențiezi că este timid. În plus, nu forța un copil să vorbească atunci când nu vrea, pentru că se va simți stânjenit.

Asigură-te că oferi multiple oportunități de a fi alături de alți copii, de preferat copii care nu au o atitudine arogantă. Poți face întâlniri de joacă la voi acasă, dacă acesta este locul în care copilul se simte cel mai confortabil. De asemenea, îl poți înscrie la un curs de dezvoltare a abilităților de socializare căci, slavă Domnului, sunt nenumărate și cu nenumărate teme.

Foarte important este ca întotdeauna să-ți pregătești copilul emoțional pentru situații noi pe care urmează să le experimenteze, spunându-i în avans pe cine urmează să întâlniți și ce se va întâmpla acolo. Ajută-l să se concentreze pe partea pozitivă a situațiilor și vorbiți despre ce îi va plăcea să facă atunci când va ajunge în locul respectiv. De exemplu: ”Acolo va fi și prietenul tău Tudor la locul de joacă. Crezi să ți-ar plăcea să-i arăți noua ta jucărie?”

Copilul ar putea avea nevoie de tine ca să-l modelezi în ceea ce privește modul în care se pornește o conversație. Atunci când un alt copil trece pe lângă el la locul de joacă, tu poți fi cea care spune: „Bună, el e Ionuț, pe tine cum te cheamă?”. Cu timpul, copilul tău va internaliza abordările tale și va reuși de unul singur, doar bazându-se pe forțele proprii. Uneori, aducând baloane de săpun sau o minge în parc, poate fi de ajutor pentru a sparge gheața în cazul unui copil care are nevoie de mai mult timp pentru a se adapta și a-și face noi prieteni.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.