avocatnet.ro 
Printr-un articol publicat marți pe OpiniiBNR.ro, Lucian Croitoru a făcut o comparație între introducerea taxei pe lăcomie și apariția unei crize financiare. Practic, amândouă au același efect: reducerea creditării de către bănci.
„Taxa asupra activelor finaciare nete ale băncilor, a cărei magnitudine variază în funcție de abaterea ratei ROBOR de la referința de 2% introdusă de Guvern, va avea ca efect, printre altele, reducerea substanțială a creditării. Este exact efectul care apare atunci când o economie intră în recesiune. De acest efect se tem toți, de la populație la guvernanți, de la clienți la bănci. Când apare, reducerea creditării încetinește creșterea conomică sau accentuează o recesiune”, a explicat consilierul guvernatorului BNR.
Croitoru a amintit de situația creată în anul 2008, atunci când a început cea mai recentă criză financiară la nivel mondial, care a afectat inclusiv România. Însă, de data asta, cauza nu este una mondială, ci una locală.
„Astăzi, din nou, fără ca o nouă criză financiară să fi început, deși nu mai pare să fie mult până atunci, ne confruntăm cu riscul reducerii masive a creditării. De data aceasta, cauza o constituie taxa impusă de Guvern asupra activelor finaciare bancare nete, prin intermediul instituirii arbitrare a unei valori de referință de 2% pentru rata ROBOR. Această taxă va reduce rata solvabilității la multe bănci”, a subliniat specialistul.
Conform sursei citate, sistemul bancar ar putea avea nevoie de câteva miliarde de euro pentru a își menține solvabilitatea în perioada 2019-2020, adică să evite deficitul de capital. Astfel, ca să-și mențină solvabilitatea minimă impusă de legislație, băncile ar putea:
- reduce creditarea;
- aduce, din afara țării, miliardele de euro necesare pentru creșterea capitalului;
- face o combinație între punctele 1 și 2.
Concret, introducerea taxei pe lăcomie va fi resimțită exact de către cei pe care Guvernul spune că vrea să-i protejeze prin această măsură: contribuabilii.
„De data aceasta, băncile românești cu capital străin s-ar putea mai degrabă să reducă masiv creditarea, decât să se grăbească pentru a aduce noi capitaluri. Dar acest efect ar avea consecințe destabilizatoare. În final, cei care vor avea de suferit vor fi oamenii acestei țări, pentru că apar efecte destabilizatoare. Politica monetară, a cărei independență este încălcată prin introducerea respectivei taxe, va fi mai puțin eficientă în combaterea recesiunii și în reinstaurarea stabilității macroeconomice. Dacă acesta este criteriul ultim -- menținerea unei economii stabile și mai binele clienților bancari -- atunci nu introducerea taxei este soluția, ci abrogarea ei cât mai rapidă”, atrage atenția Lucian Croitoru.
Creditarea este, în esență, una dintre modalitățile cele mai întâlnite pentru finanțarea afacerilor. Ceea ce înseamnă că reducerea creditării poate duce la scăderea noilor investiții și a demarării noilor afaceri. Dacă businessurile au de suferit, atunci și statul are de suferit: încetinirea dezvoltării poate duce la scăderea încasărilor din taxe și impozite și la reducerea numărului de locuri de muncă nou-create. Practic, vorbim de un efect în lanț care va fi resimțit inclusiv de către cetățeni.
Taxa pe activele financiare ale băncilor a fost introdusă de la 1 ianuarie 2019, prin intermediul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Informații mai multe despre această taxă pot fi găsite aici.
elenalili 
Ileana Schwarz