Semn că mai e o speranță

Dacă am fi reușit să ne ridicăm, cumva, deasupra orașului, casele în care copiii ascultau, vrăjiți, povești înainte de culcare ar fi apărut colorate, luminate de-o lumină caldă. Chiar dacă nu-și dădeau seama, oamenii mari din oraș își luminau și ei casele, pentru că nu se mulțumeau să aștepte ziua următoare fără să-și îmbrace ziua de azi în straie mai bune. În orice noapte, deci, pentru privitorii care puteau observa asta, orașul semăna cu o pictură în care casele, îngrămădite una în altă, își așterneau parcă un culcuș din lumină și culoare. Semn că mai e o speranță.

Pentru că, vedeți voi, lumina din jurul nostru nu vine doar de la becuri și soare. Nu. Ea vine, în primul rând, de la fiecare dintre noi. Pentru că lumina soarelui nu poate decât să ne arate lumea din jur. Lumina din interiorul nostru poate face lumea din jur să fie veselă sau tristă, invizibilă sau, dimpotrivă, extrem de prezentă. Lumina din jurul nostru e acel ceva, imposibil de descris, care dă omenirii speranța că mâine, poimâine și toate zilele de după ele vor putea fi și bune, nu doar pline de primejdii.

Acest fragment face parte din proiectul escu.me: un proiect pe care Avocatnet.ro îl recomandă din toată inima.

Escu.me e o poveste pentru părinți și copii, deopotrivă. Le oferă copiilor aventuri și povețe, adulților ghicitori și enigme, construind astfel, bucată cu bucată, lumea ființelor pentru care noblețea și bunătatea sunt mai mult decât vorbe. Te poți înscrie să primești gratuit poveștile pe aceasta pagină.