Când Cupidon te găsește la serviciu sau cum gestionăm relațiile romantice din mediul profesional

Dezvoltarea atașamentului față de un coleg de la locul de muncă poate genera legături consensuale, dacă intențiile sunt comune, dar și comportamente non-consensuale, atunci când sentimentele nu sunt împărtășite. În ambele cazuri, complicațiile sunt pe măsură.

Este ilustrativ în acest sens un scandal celebru de la sfârșitul anilor ’90, reprezentat de relația președintelui american Bill Clinton cu mult mai tânăra asistentă Monica Lewinsky. Cunoscut și sub denumirea de Sexgate, cazul a ridicat probleme serioase de moralitate: președintele era căsătorit, iar Monica lucra ca stagiar la Casa Albă, deci între cei doi existau raporturi profesionale ierarhice.

Relația respectivă, etichetată drept “nepotrivită”, a devenit o amenințare la adresa securității naționale odată cu interceptarea de către adversarii politici a conversațiilor compromițătoare dintre protagoniști. Povestea a fost transformată în obiectul unui șantaj din partea Israelului, interesat să obțină eliberarea unui spion. A urmat un proces intens dezbătut, ale cărui ecouri persistă și azi în unele medii, contribuind la reconsiderarea politicilor de HR. Consecințele suportate în mod deosebit de către Monica Lewinsky în planul imaginii publice sunt asociate în prezent cu începuturile fenomenului de cyberbullying. 

Astăzi, la douăzeci de ani distanță, potențialul periculos al transgresării unor limite în relațiile de muncă este reconfirmat. De data aceasta vorbim despre mișcarea #MeToo, un curent internațional de opinie, apărut în 2017 împotriva hărțuirii și violenței sexuale manifestate în mediul profesional.

Această mișcare, devenită virală prin intermediul rețelelor sociale, a implicat inițial vedete de la Hollywood, pentru a se propaga ulterior în peste 85 de țări. Mai multe celebrități au dezvăluit experiențele trăite în culisele cinematografiei, unde regizori influenți pretindeau favoruri sexuale în schimbul distribuirii unor roluri. Secretele scoase la iveală de lumea artistică au încurajat și oameni din alte domenii de activitate sau persoane obișnuite să se alăture campaniei, povestind incidente similare.

Ambele scandaluri demonstrează atât anvergura, cât și actualitatea temei. Pentru că o relație amoroasă în mediul profesional are multiple valențe, comportă riscuri care merită luate în considerare și un anumit efort pentru a fi gestionată corespunzător.

Mecanisme psihologice, implicații și recomandări:

Disponibilitatea de a forma un cuplu, în cazul persoanelor fără partener, constituie un teren propice pentru apariția de relații romantice între colegi. Marile companii, precum Google sau Facebook, descurajează implicarea angajaților în astfel de interacțiuni. În plus, acestea organizează traininguri speciale dedicate subiectului și sesiuni de formare cu privire la nuanțele interacțiunilor de serviciu, pentru a preîntâmpina problemele.

Sunt și companii care nu practică o politică atât de strictă, dar care pot cere managerilor să anunțe relațiile cu subordonații. Amazon, de pildă, semnalează un număr mare de mariaje în interiorul companiei și promovează un regulament mai fluid, spre deosebire de companiile care nici măcar nu acceptă la angajare cupluri căsătorite.

Fie că există reguli scrise, impuse de departamentele de Resurse Umane, întotdeauna ar trebui să funcționeze un anumit set de reguli nescrise în materie de implicațiile unei eventuale relații sentimentale, iar acestea sunt percepute la nivel individual. 

Principalele riscuri pe care le presupune o relație romantică în mediul profesional sunt următoarele: este posibil ca protagoniștii să devină ținta comentariilor celor din jur, care pot fi tentați să le studieze limbajul corpului sau devin brusc mai interesați de gesturile și replicile acestora, căutând înțelesuri ascunse;  este posibil să intervină competiția și luptele de putere între parteneri, ambele fiind nocive, pentru relațiile de muncă și pentru relația de cuplu deopotrivă; în cazul unei despărțiri, se poate ajunge la resentimente mai mari decât în mod normal și chiar la divizarea colegilor, fapt ce echivalează cu un aport de toxicitate resimțit la nivelul întregii echipe.

De aceea, se recomandă: adoptarea unei atitudini transparente față de cei din jur, chiar dacă este inconfortabil să dezvălui informații intime, precum implicarea într-o relație cu un coleg, cu superiorul tău sau cu un subordonat; asumarea unei decizii cu privire la posibilitatea ca unul dintre parteneri să renunțe la locul de muncă în cauză, mai ales în contexul unui angajament afectiv pe termen lung. 

Tendința de a munci în exces este un alt factor care favorizează dezvoltarea de relații amoroase la serviciu. Este demonstrat faptul că atracția apare în cazul unei colaborări apropiate și este alimentată de cantitatea de timp petrecut împreună. Intervine, de asemenea, un efect psihologic prezent în interiorul grupurilor cu interese comune: oamenii care ne seamănă, care au competențe și interese apropiate sunt primii pe care îi vom agrea.

În consecință, pot avea prioritate și în alegerile noastre sentimentale, mai ales atunci când sunt întrunite cele trei forțe care se consideră că îi aduc pe oameni împreună: familiaritatea, similaritatea și atracția fizică. Ne este mult mai ușor să interacționăm cu oamenii pe care îi vedem des, cum sunt colegii de serviciu întâlniți zi de zi, ne simțim în largul nostru în prezența lor și totul pare să vină de la sine. Perceperea similarității ne validează propriile valori și, implicit, întreaga ființă. Iar de aici și până la o poveste de iubire nu mai rămâne decât un pas. 

Chiar și atunci când colegii de serviciu ajung să petreacă cea mai mare parte a zilei împreună, se recomandă evitarea flirtului. Acesta dă senzația necunoașterii sau încălcării regulilor și îi determină pe cei care asistă să se simtă nemulțumiți la locul de muncă, până la a lua în calcul renunțarea la post. Flirtul devine toxic pentru ceilalți colegi. Tot atât de toxic precum este să fii workaholic, adică să pierzi măsura și să-ți dedici întreaga viață muncitului compulsiv. 

Singurătatea în doi sau neglijarea nevoilor emoționale reprezintă un alt aspect care ar putea să îi determine pe cei căsătoriți să caute consolarea în relații romantice cu pretendenți de la locul de muncă. Pentru majoritatea oamenilor, principala sursă de sens, de apartenență și de validare este relația de cuplu. Ne așteptăm ca ea să ne împlinească în toate privințele, să compenseze tot ce nu ne putem oferi singuri sau ce nu reușește să ne furnizeze comunitatea și chiar relația cu Divinitatea.

Presiunea pusă pe umerii partenerului devine uriașă, solicitând resurse psihice și emoționale nelimitate. Astfel, menținerea pe termen lung a unei relații de iubire exclusive care să presupună valori împărtășite, comunicare, înțelegere, tandrețe, dar și doza optimă de erotism nu este o misiune tocmai ușoară. Mai mult decât atât, este o misiune aflată în opoziție secretă cu mediul social care etalează o paletă generoasă de alternative. Iar perspectiva unei opțiuni mai bune se află, câteodată, chiar în biroul alăturat…  

Se poate întâmpla ca una dintre nevoile psihologice de bază, precum conectarea, atenția, acceptarea sau afectivitatea să fie neglijate în viața personală. Dacă partenerul de acasă manifestă, în schimb, nemulțumire, ironii, critici, amenințări sau alte comportamente negative, o persoană poate fi predispusă la infidelitate. Aflată într-o postură vulnerabilă, ea poate deveni protagonist al unui adulter cu cineva din proximitate, deci inclusiv de la locul de muncă. Este un tipar clasic ce conduce la destrămarea unor căsnicii mai mult sau mai puțin funcționale, dar nu rezolvă cu adevărat problema gestionării propriilor nevoi și a nevoilor din relația principală sau oficială.

O recomandare potrivită pentru astfel de situații este calibrarea așteptărilor. Este relevantă, în acest sens, observația muzicianului Frank Zappa care spunea că sănătatea mentală proastă din Statele Unite este cauzată de faptul că “oamenii au crescut cu versuri de iubire”. Mergând mai departe pe firul aceluiași raționament, psihologul Bjarne M. Holmes a demonstrat cât de nocive sunt comediile romantice, pentru că ne induc așteptări exagerate de la persoana iubită.

Așadar, un adulter alături de colegul de serviciu nu ne va face neapărat mai fericiți și nu ne va rezolva carențele de relaționare, câtă vreme nu învățăm lecția corespunzătoare privind așteptările sănătoase față de partener. Un mod mai constructiv de a privi lucrurile este să cultivăm conectarea autentică în cuplu, sa acordăm timp de calitate celuilalt și să ne asigurăm că facem ceea ce ține de noi, înainte de a renunța la relația mai veche de acasă, în favoarea celei noi de la locul de muncă.

În concluzie, locul de muncă este un spațiu care nu exclude relațiile romantice. În funcție de timpul alocat activității profesionale, de gradul de implicare al fiecăruia, de configurația propriei existențe, angajații se pot angrena în relații de cuplu alături de colegi de serviciu. Un astfel de parteneriat, asociat la prima vedere cu anumite beneficii, surprinde cu provocări dintre cele mai diverse.

În realitate, o relație romantică în mediul profesional poate să aibă impact negativ asupra evoluției în carieră, dă naștere conflictelor de interese și luptelor de putere, încurajează munca în exces și îi predispune pe protagoniști la dezvoltarea dependenței unuia față de celălalt, îi obligă pe cei din jur să accepte o atmosferă cu potențial toxic, periclitează relațiile deja existente, dar vulnerabile, conducând la infidelitate și divorț. Pentru toate aceste dificultăți cu implicații asupra managementului vieții, consilierea psihologică sau psihoterapia oferă instrumentele necesare pentru a restabili echilibrul dorit.

 Psihologul și psihoterapeutul sunt profesioniștii care propun un demers științific onest și ghidează omenirea către cunoaștere de sine, evoluție, echilibru, fericire. Antrenați să nu avem prejudecăți, să analizăm orice perspectivă, să căutăm partea bună din orice situație și persoană, să fim optimiști și disponibili. Să fim oameni! Pe Andrei îl găsiți aici.