avocatnet.ro 
Definită ca reacție de tip emoțional ce survine atunci când individul ajunge într-o situație primejdioasă fără a fi pregătit pentru aceasta, frica paralizează viața psihică a celui care o resimte. Este un semnal de alarmă trăit cu intensitate și stimulat de ideea că un lucru rău care ți s-a întâmplat cândva sau i s-a întâmplat altei persoane se va repeta în cazul tău. Pentru a sublinia componenta irațională a acestui fenomen, pe care îl analizează în lucrarea de referință “Despre frici și credințe”, Lise Bourbeau întreabă retoric: “Dacă o persoană rămâne blocată o dată în lift, asta vrea să însemne că toate lifturile pe care le va folosi în viitor se vor strica?”.
Autoarea arată că majoritatea comportamentelor noastre sunt fundamentate pe o frică sau alta, una aparentă, dar mai ales una profundă. În plus, Bourbeau corelează fricile cu anumite credințe nocive, precum și cu dorințele noastre neîmplinite. Din punctul său de vedere, gestionarea fricilor implică următoarele etape: recunoașterea fricii, acceptarea faptului că aceasta există, capacitatea de a vorbi despre fricile proprii fără teama suplimentară de a fi judecat, identificarea credințelor disfuncționale din spatele fiecărei frici, adoptarea unor credințe noi, benefice, care să favorizeze obținerea acelor rezultate dorite.
Ție de ce ți-e frică, de fapt? Iată întrebarea corectă de la care trebuie să plecăm în călătoria noastră prin ascunzișurile întunecate ale sufletului. Cercetându-le, vom înțelege că fiecare temere este, mai degrabă, un prieten, decât un dușman. Împrietenirea cu fricile inevitabile ne permite să percepem adevărata lor valoare de imbold pentru acțiunile pe care le avem de realizat. Un top al primelor trei frici care merită explorate și transformate în aliați cuprinde frica de eșec, frica de succes și frica de a spune Nu.
Dacă ți-e frică de greșeală sau de eșec, faci parte din categoria oamenilor care își doresc, în mod utopic, să aibă toate detaliile planului lor de acțiune înainte de a întreprinde ceva. Este modul tău de a te asigura că vei obține rezultatele cele mai bune, însă este totodată un mod prin care se manifestă nevoia excesivă de control. În planul comportamentelor concrete, frica de a face greșeli se traduce prin perfecționism. Această atitudine îl încorsetează în egală măsură pe cel care o adoptă și pe cei din jurul său. De aceea, o abordare mai sănătoasă este să nu mai pretinzi că poți controla exteriorul. În consecință, vei accepta să planifici partea de început a unui proiect și vei avea în vedere punctul în care dorești să ajungi, însă te vei bucura pe parcurs de experiența respectivă și vei putea lăsa lucrurile să își urmeze cursul firesc.
Dacă, dimpotrivă, te bântuie frica de succes, atunci ai de-a face cu un paradox în toată regula: cel mai probabil faci parte din categoria persoanelor care consideră, simultan, că nu merită să reușească în viață, fiindcă este nevoie de foarte multă muncă pentru a câștiga un asemenea drept și că succesul este totuși posibil. Coroborată cu teama de necunoscut, de tot ce ar putea să aducă succesul cu el, frica aceasta poate fi privită și ca o formă de protecție. Când te temi de succes, este posibil să îl asociezi, într-o manieră distorsionată, cu elemente care au potențial de pericol: asumarea unor sacrificii personale, restrângerea libertății de mișcare, o cantitate prea mare de atenție sau de invidie din partea altora, schimbări ale rutinei zilnice, provocări solicitante privind resursele de timp și energie investite, anxietatea de performanță, un sentiment difuz de vinovăție etc. Principalul risc ce decurge din această percepție a succesului umbrită de frică este riscul autosabotării. Un motiv în plus pentru a lucra la îmblânzirea fricilor.
Dacă ești un om care trăiește cu frica de a spune Nu și întâmpini dificultăți în a refuza ceva sau pe cineva, este cazul să te gândești la faptul că această reacție camuflează ceva mai profund, și anume frica de singurătate sau teama de abandon, cu rădăcini vechi, cel mai frecvent în traume ale copilăriei. Ea te face să adopți masca supusului, să accepți de la viață și de la cei din jur lucruri care îți fac rău, dar pe care nu reușești să le respingi, din convingerea mai mult sau mai puțin întemeiată că, dacă ai face asta, ai fi respins la rândul tău. O asemenea postură se susține cu un mare consum energetic și emoțional, pentru că oamenii care nu au curajul să refuze se forțează să fie mereu disponibili pentru cei din jur. Ei simt o nevoie acută de aprobare și acceptare, ceea ce reflectă o stimă de sine redusă. Pentru gestionarea acestei frici, punctul de plecare ar putea sta chiar în demersurile de consolidare a stimei de sine.
Indiferent de situația cu care ne confruntăm, o lege imbatabilă care funcționează în materie de frici este aceasta: ca să învingi o frică este nevoie întotdeaună să întreprinzi o acțiune. Iar acțiunea poate însemna chiar decizia de a nu mai menține frica pe care tocmai ai conștientizat-o. Ea îți este de folos din moment ce mintea ta a creat-o, însă problemele apar atunci când o perpetuezi în mod nejustificat. Principala utilitate a fricii este că te ajută să iei decizii. Oricât ar părea de ciudat, atunci când ești în fața mai multor opțiuni, soluția optimă apare prin explorarea fricilor. În acest sens este indicat să reflectezi asupra variantelor pe care le ai la dispoziție până când descoperi care dintre ele se bazează pe frică. Aceea este chiar soluția pe care va trebui să o eviți!
O metodă practică de gestionare a fricii este reprezentată de tehnica RAIN, unde R se referă la recunoașterea fricii, A presupune acceptarea acestei experiențe, I înseamnă să te întrebi unde anume simți frica în corpul fizic și N presupune să nu te lași pradă tentației de a țese o întreagă poveste în jurul fricii în cauză, respingând eventualele scenarii negative care te-ar putea acapara. Tehnica RAIN, antrenată consecvent, își demonstrează eficiența în cele mai multe situații, deoarece ne ajută să rămânem la nivelul senzației fizice resimțite și să ne eliberăm de încărcătura mentală aferentă; astfel, reacția emoțională produsă de hormonii stresului va trece în aproximativ 10-20 de minute. Este o soluție simplă și care merită încercată, pentru a contribui la obținerea rezilienței.
Pe măsură ce avansezi în ceea ce privește capacitatea de a-ți gestiona fricile, o nouă provocare se ivește: gestionarea interacțiunilor cu persoanele negativiste. După cum observăm cu toții, unii oameni sunt atât de plini de frici, încât ajung să-i contamineze și pe alții, conștient sau nu. Garanția că te-ai eliberat de frici vine atunci când constați că nu te mai afectează prezența persoanelor cu o atitudine preponderent negativă. În acel stadiu, te vei limita la a percepe încărcătura nocivă pe care o aduc oamenii respectivi, dar nu vei mai suferi de pe urma ei și își va pierde efectul asupra ta. Mai mult decât atât, când scapi de propriile frici devii capabil de compasiune față de fricile altora. Este semn că ai învățat să trăiești cu oameni care au probleme, în același timp să le accepți pe ale tale și totuși să te simți bine.
Psihologul și psihoterapeutul sunt profesioniștii care propun un demers științific onest și ghidează omenirea către cunoaștere de sine, evoluție, echilibru, fericire. Antrenați să nu avem prejudecăți, să analizăm orice perspectivă, să căutăm partea bună din orice situație și persoană, să fim optimiști și disponibili. Să fim oameni! Pe Andrei îl găsiți aici.
ContSters223567 
Nicolaie Ciobotaru
Comentarii articol (0)