Un parc industrial are, pe de o parte, un administrator, iar, pe de alta, firmele care activează în cadrul lui. Administratorul parcului poate fi o firmă (din România sau străină), înfiinţată cu scopul de a constitui un parc industrial, respectiv de a-l gestiona şi administra.
Pe de cealaltă parte, rezident al parcului poate fi orice entitate, firmă (din România sau străină), organizație neguvernamentală sau instituţie de cercetare, care desfăşoară, în cadrul parcului industrial, cel puțin una dintre activităţile enumerate mai sus.
Aici e de menționat faptul că principiile stabilite de lege pentru constituirea și funcționarea parcurilor industriale sunt egalitatea de tratament pentru toți rezidenții parcului, neimplicarea administratorului parcului în practici abuzive împotriva rezidenților acestuia, obligativitatea respectării regulamentelor interne de către toți rezidenții parcului și stimularea creării de noi locuri de muncă pentru valorificarea potențialului uman local sau regional.
Titlul de parc industrial este un act administrativ emis solicitantului de către organul de specialitate al administraţiei publice centrale, ce conferă platformei industriale, platformei industriale existente ori terenului destinat parcului industrial regimul juridic de parc industrial.
Apoi, la modul concret, titlul de parc industrial dă atât administratorului, cât și rezidenților parcului dreptul la următoarele facilități:
- scutire de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinației sau pentru scoaterea din circuitul agricol a terenului aferent parcului industrial;
- scutire de la plata impozitului pe terenuri, corespunzător terenului aferent parcului industrial;
- scutire de la plata impozitului pe clădiri, corespunzător clădirilor care fac parte din infrastructura parcului industrial;
- scutiri, numai cu acordul autorităților publice locale, de la plata oricăror taxe datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale pentru eliberarea oricăror certificate de urbanism, autorizații de construire și/sau autorizații de desființare de construcții pentru terenurile și clădirile din infrastructura parcului, ce fac parte integrantă din parcul industrial;
- alte facilități ce pot fi acordate, potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale.
Legea 186/2013 prevede că poate fi considerat un teren potrivit pentru înființarea unui parc industrial doar cel care îndeplinește, în același timp, următoarele condiții:
- este proprietatea tabulară sau în concesiune ori se află în administrarea/folosința fondatorului, administratorului parcului sau a rezidenților parcului industrial;
- are acces la un drum european și/sau național și/sau județean și/sau șosele ocolitoare de centură;
- are o suprafață compactă, cu excepția suprafețelor traversate de căi de transport, de minimum cinci hectare;
- nu este afectat de nicio sarcină tabulară, dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, ipotecă, măsură asiguratorie sau procedură de executare silită, cu excepția oricăror servituți de trecere, precum și a oricăror ipoteci constituite în favoarea instituțiilor de credit dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în vederea garantării rambursării unor credite bancare contractate de către administratorul parcului, în vederea finanțării investițiilor de întreținere și/sau dezvoltare și/sau retehnologizare a infrastructurii parcului industrial.