În ce măsură ar putea obține angajații zile în avans din concediul pe anul următor?

Așa cum este reglementat concediul anual de odihnă în prezent, ar fi imposibilă acordarea zilelor de concediu în avans pentru anul următor.

Pe lângă dispozițiile din Codul muncii, care nu prevăd posibilitatea acordării în anul curent a concediului de odihnă cuvenit salariatului pentru anul următor, avem și rolul acestuia, respectiv refacerea capacității de muncă și „deconectarea” salariaților de la activitatea profesională pentru cel puțin 20 de zile în fiecare an.

Fiind un drept la care salariatul nu poate renunța și care nu poate forma obiectul unei cesiuni, renunțări sau limitări, concediul de odihnă se acordă în fiecare an, cu excepția cazurilor în care, în mod justificat, angajatorul îl recheamă pe salariat sau atunci când salariatul solicită întreruperea concediului și angajatorul a fost de acord.

Singura situație în care salariaților le pot fi acordate zile libere plătite în avans este cea prevăzută de art. 122 alin. (3) din Codul muncii, acestea urmând a fi compensate prin orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni:

„În perioadele de reducere a activității angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni”.

Avem prevăzută situația în care, în condițiile prevăzute de Codul muncii, concediul de odihnă nu a fost efectuat în natură, integral sau parțial în cursul anului respectiv și trebuie acordat în următoarele 18 luni din momentul încheierii anului în care s-a născut dreptul, dar nu și cea în care zilele respective ar putea fi efectuate în anul precedent celui pentru care există acest drept.

Aceste dispoziții nu au la bază în concret situația în care contractul de muncă ar înceta înainte de împlinirea termenului pentru care salariatul a beneficiat de zilele de concediu, ci chiar scopul concediului, respectiv refacerea capacității fizice și intelectuale, fiind stabilită ca perioadă de referință anul calendaristic.

Angajatorul are obligația de a acorda în natură concediul anual de odihnă, iar salariatul are obligația de a-l efectua conform programării realizate conform art. 148 din Codul muncii, iar în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege ar putea fi acordat și după încheierea anului de referință.

Putem spune că, indirect, este acordat în avans concediul de odihnă atunci când acesta este efectuat în prima parte a anului, iar în cazul în care contractul de muncă încetează în anul respectiv, salariatul are obligația de a restitui indemnizația încasată pentru zilele de concediu corespunzătoare perioadei neprestate.

Atenție, însă! În această situație, angajatorul nu poate reține indemnizația necuvenită din (ultimul) salariu, având la dispoziție procedura prevăzută pentru răspunderea patrimonială.