Cauza Antonia Rabinovici împotriva României

Situatia de fapt priveste respingerea de catre instantele interne a actiunii exercitate de reclamanta în constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare încheiat de catre stat cu fostii chiriasi, desi, printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila, reclamantei i se recunoscuse, cu efect retroactiv, dreptul de proprietate asupra imobilului ce îi apartinuse în trecut iar statul fusese obligat sa îi restituie imobilul în litigiu.

Potrivit CEDO, reclamantei nu i se poate reprosa absenta unei cereri în baza Legii nr. 10/2001, având în vedere ca la momentul intrarii în vigoare a acestui act normativ, pe rolul instantelor judecatoresti se aflau actiunile intentate de reclamanta pentru anularea contractelor de vânzare a apartamentelor de catre stat.

Mai mult, instanta de la Strasbourg reitereaza consideratiile sale din hotarârile anterioare Strain împotriva României, Paduraru împotriva României si Porteanu împotriva României referitoare la mecanismul de indemnizare reglementat prin Legea nr. 247/2005, constatând ca o eventuala cerere în baza Legii nr. 10/2001 nu i-ar fi permis în acest moment sa beneficieze de o despagubire efectiva; astfel, în absenta oricarei indemnizatii, reclamanta a suferit o sarcina excesiva si exorbitanta ca urmare a privarii sale de proprietate.

De asemenea, CEDO a stabilit ca articolul 6 din Conventie nu a fost încalcat în ceea ce priveste procedura în anularea contractelor de vânzare-cumparare, observând ca actiunea reclamantei a fost examinata de mai multe instante judecatoresti, în fata carora aceasta a avut posibilitatea sa-si prezinte pretentiile sale si mijloacele de proba utile. CEDO noteaza faptul ca hotarârile judecatoresti în cauza au fost pronuntate în urma unei proceduri contradictorii, concluzionând ca, în absenta oricarui arbitrariu, procedura în fata instantelor de judecata a fost una echitabila.

Curtea a obligat statul român sa restituie reclamantei imobilul în cauza în termen de 3 luni de la ramânerea definitiva a hotarârii, iar cu titlu subsidiar, sa plateasca suma de 160.000 Euro reprezentând contravaloarea imobilului, precum si suma de 3.000 Euro cu titlu de daune morale, desi reclamanta solicitase suma de 271.973 Euro daune materiale si 50.000 Euro daune morale.